ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3405/2015

Cererea de chemare în judecată Prin cererea formulată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Institutul Național de Cercetare Dezvoltare în Construcții, Urbanism și Dezvoltare Teritorială Durabilă: - anularea deciziei comunicată prin adresa la data de 10 iunie 2012 prin care a fost respinsă contestația sa cu privire la rezultatul examenului de atestare ca auditor energetic pentru clădiri; - anularea deciziei prin care a fost declarat „respins” la interviul organizat în vederea promovării examenului mai sus menționat și declararea sa ca fiind „admis”; - obligarea pârâților la eliberarea certificatului de atestare și a legitimației ce confirmă dobândirea calității de auditor energetic pentru clădiri; obligarea pârâților și la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 70 din 01 aprilie 2014, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca neîntemeiată, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Institutul Național de Cercetare Dezvoltare, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național de Cercetare Dezvoltare în Construcții, Urbanism și Dezvoltare Teritorială Durabilă, față de acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins în rest acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 70 din 01 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs. În motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că hotărârea judecătorească contestată cuprinde motive contradictorii și a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul arată că i nstanța de fond prezintă argumente contradictorii în susținerea soluției pronunțate. Aceasta a respins cererea de chemare în judecată considerând că în mod justificat contestația a fost respinsă ca tardivă. Deși, inițial, prin motivare, instanța înaintează această ipoteză, ulterior, în hotărâre, se precizează faptul că „(...) raportat la dispozițiile art. 32 alin. (2) din Regulament, în mod greșit a respins contestația ca fiind înregistrată peste termenul limită de maximum 5 zile, de la luarea la cunoștință a rezultatului”. Totodată, deși prin cererea de chemare în judecată a invocat inclusiv motive de nulitate absolută ale deciziei de respingere a contestației ca tardivă, instanța nu s-a pronunțat asupra acestora. În opinia recurentului, acestea ar fi trebuit analizate cu prioritate față de toate celelalte argumente, cu atât mai mult cu cât ele sunt amintite în partea introductivă a sentinței. Dacă instanța ar fi considerat că se impune respingerea acestora ar fi trebuit să aducă la cunoștința părților soluția și motivele pe care se întemeiază. Instanța concluzionează că reclamantul ar fi luat cunoștință de rezultatul final al examenului la data de 28 martie 2013 fără a justifica în vreun fel această concluzie. Or, cel puțin față de susținerile referitoare la obligația organizatorilor acestui concurs de a înmâna fișa de examinare spre semnare după fiecare probă, precum și la faptul că în dreptul semnăturii sale nu se afla nicio dată, instanța de fond ar fi trebuit să-și argumenteze poziția. În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul consideră că instanța ar fi trebuit să analizeze cererea de chemare în judecată și pe fondul cauzei, luând în considerare toate capetele de cerere, inclusiv cel formulat în subsidiar, precum și argumentele pe care se bazau acestea.

Apărările formulate în cauză Intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a formulat întâmpinare prin care a arătat că motivele invocate de recurentul-reclamant nu pot fi încadrate în cazurile limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., simpla nemulțumire a acestuia nu poate fi asimilată unei reale motivări a recursului, astfel că, raportat la aceste aspecte, a solicitat, în principal, anularea recursului ca nemotivat, iar în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat. Intimatul Institutul Național de Cercetare Dezvoltare în Construcții, Urbanism și Dezvoltare Teritorială Durabilă, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului și, pe cale de consecință, menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.

Procedura derulată în recurs În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 20 mai 2015, recursul a fost admis în principiu.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinările intimaților, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: („când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”) Examenul vizat s-a desfășurat în data de 28 martie 2013, în condițiile stabilite prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale și turismului nr. 2237 din 30 septembrie 2010, pentru aprobarea reglementării tehnice „Regulament privind atestarea auditorilor energetici pentru clădiri”, publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 683 din 08 octombrie 2010. Recurentul a promovat proba scrisă, eliminatorie, obținând 16 puncte, iar la interviul care constă în prezentarea și susținerea unui proiect a prezentat un proiect „Raport de audit energetic pentru un tronson al unui bloc de locuințe (clădire rezidențială)”. În fișa de examinare s-a consemnat faptul că nu s-a prezentat proiectul corespunzător gradului solicitat, iar fiecare din cei cinci membri ai comisiei de examinare a acordat și semnat, calificativul „respins”. Conform dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Regulament: „Fiecare candidat semnează fișa individuală de examinare, pentru luarea la cunoștință a rezultatului probei scrise și, respectiv, a rezultatului interviului, în cazul candidaților care au promovat, în condițiile prezentului regulament, proba scrisă”. După ce a luat la cunoștință de calificativul obținut recurentul a formulat contestație împotriva rezultatului la examen, înregistrată la registratura M.D.R.A.P. în 09 aprilie 2013. Din actele și lucrările dosarului rezultă că recurentul a luat la cunoștință în data de 28 martie 2013, iar contestația a fost înregistrată la data de 09 aprilie 2013. Potrivit art. 32 alin. (2) din Regulament: „Contestația se înregistrează la registratura generală a autorității competente în termen de maximum 5 zile de la luarea la cunoștință a rezultatului”. Astfel fiind, Comisia pentru analiza și soluționarea contestațiilor la examenele pentru atestarea auditorilor energetici pentru clădiri, numită prin Ordinul M.D.R.A.P. nr. 1762/2013, raportat la dispozițiile art. 32 alin. (2) din Regulament, a respins contestația ca tardivă, apreciind că aceasta a fost înregistrată peste termenul limită de maximum 5 zile de la luarea la cunoștință a rezultatului. Susținerea recurentului potrivit căreia instanța de fond a avut în vedere argumente contradictorii pe acest aspect este nefondată, deoarece din considerentele hotărârii rezultă clar ce a avut instanța în vedere. Instanța de control judiciar constată că este vorba de o greșeală de tehnoredactare. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: („când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei”). Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii „se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”. Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune. Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat. De altfel, instanța de fond a arătat de ce nu vor fi analizate aspectele invocate de recurentul-reclamant privind fondul cauzei, apreciind că în mod corect a fost respinsă contestația acestuia, ca tardivă. În consecință, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, iar sentința pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.