ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2867/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 10 iulie

20123 pe rolul Tribunalului București, reclamantul H.D. a chemat în judecată M.D.R.T.,

solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea

Ordinului M.D.R.T. nr. 2237/2010

pentru aprobarea

reglementării tehnice „Regulament privind atestarea auditorilor energetici

pentru clădiri” (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii,

„Regulamentul aprobat prin Ordinul M.D.R.T. nr. 2237/2010”).

declinare a competenței pronunțată de Tribunalul București

Prin sentința nr. 1226

din 8 martie 2013, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ

și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

procedurii judiciare și hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, la data de 4 aprilie 2013.

Prin precizarea de

acțiune formulată la termenul din 23 mai 2013, reclamantul H.D. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul M.D.R.T., anularea parțială a Regulamentului aprobat

prin Ordinul M.D.R.T. nr. 2237/2010, respectiv a dispozițiilor art. 15 lit. g),

art. 16 lit. h), art. 28 lit. b) și art. 41, precum și obligarea pârâtului la

plata sumei de 4.787 lei cu titlu de despăgubiri materiale.

În motivare,

reclamantul a arătat că cerințele cu incidență materială asupra candidaților la

examenul de atestare sunt mult mai grele decât cele prevăzute pentru atestarea

altor categorii de specialiști în construcții (verificatorii de proiecte,

experți tehnici, responsabili tehnici cu execuția). A mai arătat că, prin

petițiile înregistrate la M.D.R.T. din 03 martie 2011, din 21 aprilie 2011, din

19 martie 2012 și din 04 mai 2012, a semnalat neregulile respective, dar

răspunsurile primite (adresele M.D.R.T. din 20 mai 2011, din 27 martie 2012 și din

11 iunie 2012) nu au fost clarificatoare.

Prin sentința nr. 2242

din 4 iulie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a hotărât următoarele:

- a a

dmis excepția lipsei

calității procesuale pasive, invocată de pârât, și a respins capătul de cerere

în despăgubiri, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate

procesuală;

- a

respins acțiunea în anulare, astfel cum a fost precizată de reclamant, ca

neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive a M.D.R.A.P. în ceea ce privește

capătul de cerere având ca obiect despăgubirile materiale de 4.787 lei, Curtea

de apel a reținut că despăgubirile reprezintă cheltuielile efectuate în vederea

înscrierii și susținerii examenului de atestare ca auditor energetic pentru

clădiri. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că această sumă nu a fost

achitată pârâtului, ci altor organisme implicate în procesul de pregătire

profesională necesară pentru susținerea examenului. Astfel: factura fiscală din

23 iunie 2010 și chitanța din 23 iunie 2010, în valoare de 1.785 lei au fost

emise de U.T.C., în urma contractului de prestări servicii din 2010 încheiat cu

reclamantul; suma de 500 euro a fost achitată de reclamant A.I.I.R. - Filiala

Valahia, în baza contractului de prestări servicii din 12 iulie 2010, având ca

obiect efectuarea unor cursuri de specialitate pentru pregătirea candidaților

în vederea susținerii examenului de atestare ca auditori energetici; suma de

454 lei, reprezentând taxa de examinare pentru atestare ca auditori energetici,

a fost virată de reclamant, prin ordinul de plată din 15 octombrie 2011, către

I.N.C.D. U.-I.N.C.E.R.C., care, potrivit art. 3 din Regulamentul aprobat prin

Ordinul M.D.R.T. nr. 2237/2010, asigură funcționarea secretariatului tehnic ai

comisiilor de atestare a auditorilor energetici pentru clădiri, iar, conform art.

41 alin. (1) din același Regulament, fundamentează și aprobă, în condițiile

legii, tarife pentru examinarea candidaților și, respectiv, pentru prelungirea

dreptului de practică al persoanelor fizice atestate, pentru prelucrarea și

interpretarea datelor cuprinse în certificatele de performanța energetică

transmise de auditorii energetici pentru clădiri în vederea prelungirii

dreptului de practică. Față de aceste dispoziții legale, se reține că I.N.C.D.

U.-I.N.C.E.R.C. este instituția care stabilește și încasează tarifele aferente

examenului pentru atestarea auditorilor energetici pentru clădiri, iar împrejurarea

că Institutul se află sub coordonarea pârâtului, respectiv că regulamentul a

fost aprobat printr-un ordin al ministrului dezvoltării regionale și turismului

nu este de natură a conferi legitimitate procesuală pasivă M.D.R.A.P. în ceea

ce privește capătul de cerere având ca obiect despăgubirile materiale.

În ceea ce privește

acțiunea în anulare, instanța a reținut că reclamantul a contestat dispozițiile

din Regulament, menționate în acțiunea precizată, cu motivarea, în esență, că

cerințele impuse ar fi mai grele și mai oneroase decât cele prevăzute pentru

atestarea altor categorii de specialiști în construcții (verificatorii de

proiecte, experții tehnici, responsabilii tehnici cu execuția etc).

De asemenea, Curtea

de apel a reținut că este relevantă împrejurarea că reclamantul a susținut și

promovat examenul respectiv la data de 30 noiembrie 2011, obținând certificatul

de atestare ca auditor energetic pentru clădiri, în specialitatea construcții

și instalații.

Totodată, cu ocazia

dezbaterilor care au avut loc în ședința publică din 20 iunie 2013, reclamantul

a precizat că prin acțiunea de față invocă apărarea unui interes legitim

public, solicitând restaurarea principiilor legalității și nediscriminării.

Din

interpretarea coroborată a prevederilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit.

a), p) și r) din Legea nr. 554/2004, rezultă că orice persoană care se

consideră vătămată se poate adresa instanței de contencios administrativ pentru

recunoașterea, printre altele, a unui interes legitim, ce poate fi nu numai

privat, ci și public.

În

condițiile în care

a

susținut și promovat examenul de atestare ca auditor energetic pentru clădiri,

reclamantul nu invocă apărarea unui interes legitim privat în susținerea

prezentei acțiuni în anulare, întrucât nu pretinde o anumită conduită din

partea pârâtului, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și

previzibil, prefigurat.

În realitate, prin

demersul judiciar, reclamantul invocă exclusiv apărarea unui interes legitim

public,

solicitând

restaurarea principiilor legalității și nediscriminării față de alte categorii

similare de experți/specialiști în construcții, cu toate că, prin raportare la

dispozițiile art. 8 alin. (1)¹ din Legea nr. 554/2004, invocarea apărării

unui interes legitim public se poate face numai în subsidiar, în măsura în care

vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului

subiectiv sau a interesului legitim privat.

de atac exercitată

Împotriva

sentinței

nr. 2242 din 4 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul H.D.

Printr-o

primă critică, recurentul-reclamant susține că prima instanță în mod greșit a

admis excepția lipsei calității procesuale a pârâtului pentru capătul de cerere

referitor la plata despăgubirilor, în condițiile în care pârâtul, prin Ordinul nr.

2237/20101, și-a asumat rolul de autoritate competentă, calitate confirmată de art.

12

5

din Legea nr. 159/2013, astfel că nu poate fi exonerat de

răspundere patrimonială. Sub același aspect, recurentul arată că, în urma

impunerii, prin Regulamentul aprobat prin Ordinul M.D.R.T. nr. 2237/2010, a

unor condiții (efectuarea cursurilor plătite, efectuarea unui proiect și

organizarea examinării de către o societate fără licitație) pentru a căror

îndeplinire a efectuat cheltuieli de 4.787 lei, se consideră persoană vătămată,

având un interes legitim privat de a recupera suma respectivă de la autoritatea

competentă.

Totodată,

recurentul-reclamant invocă interesul legitim public susținând că este incorect

ca autoritatea competentă să trateze diferențiat certificarea unor categorii

similare de profesii tehnice și să oprească accesul la calitatea de auditor

energetic pentru clădiri a unor specialiști care nu au posibilitatea materială

și/sau timp pentru efectuarea cursurilor speciale, deși sunt bine pregătiți în

domeniu, iar examenul de certificare triază accesul persoanelor la profesia de

auditor energetic.

5.

Considerentele Înaltei Curți

Examinând cauza prin

prisma criticilor formulate, în raport cu art. 304 și art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru

considerentele arătate în continuare.

În sensul celor

expuse anterior, reclamantul a învestit instanța cu o acțiune în contencios

administrativ având ca obiect anularea dispozițiilor art. 15 lit. g), art. 16 lit.

h), art. 28 lit. b) și art. 41 din Regulamentul aprobat prin Ordinul M.D.R.T. nr.

2237/2010 și obligarea pârâtului la plata sumei de 4.787 lei cu titlu de

despăgubiri materiale.

Criticile

recurentului referitoare la soluția primei instanțe cu privire la capătul de

cerere privind obligarea pârâtului la plata de despăgubiri nu pot fi primite.

În acest sens, Înalta Curte constată că prima instanță a realizat o corectă

apreciere a probatoriului administrat în raport cu dispozițiile incidente,

reținând că nu există identitate între persoana chemată în judecată - M.D.R.T. -

și subiectele de drept care au încasat sumele pe care reclamantul le pretinde

cu titlu de despăgubire, respectiv U.T.C., care a încasat suma de 1.785 lei; A.I.I.R.

- Filiala Valahia, care a încasat suma de 500 euro; I.N.C.D. U.-I.N.C.E.R.C., care

a încasat suma de 454 lei.

Susținerile

recurentului referitoare la rolul ce revine ministerului de autoritate

competentă în domeniu nu este de natură a justifica în privința sa existența

calității procesuale pasive, atâta timp cât ministerul nu este parte a

raporturilor juridice în cadrul cărora au fost plătite și încasate sumele

pretinse de reclamant.

În consecință,

întemeiat și legal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a M.D.R.T.

și a fost respins capătul de cerere în despăgubiri, ca fiind formulat împotriva

unei persoane fără calitate procesuală.

Cu privire la fondul

cauzei, așa cum corect a reținut prima instanță, interesul legitim privat

urmărit de reclamant nu este fundamentat, atâta timp cât H.D. a promovat

examenul din 30 noiembrie 2011 și a obținut certificatul de atestare ca auditor

energetic pentru clădiri, în specialitatea construcții și instalații, nefiind

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a),

p) și r) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece reclamantul nu a

făcut dovada vătămării produse prin actul contestat.

În ceea ce privește

interesul legitim public, Înalta Curte observă că prima instanță, prin

raportare la prevederile art. 8 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004,

cu just temei a reținut că un asemenea interes poate fi invocat numai ca petit

subsidiar în măsura în care vătămarea decurge logic din încălcarea dreptului

subiectiv sau a interesului legitim privat. Or, atâta timp cât, în cauză, s-a

constatat că nu există o vătămare a unui drept subiectiv sau interes legitim

privat al reclamantului, nu se poate reține atingerea adusă unui interes

legitim public prin actul contestat.

Pentru toate considerentele

expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312

alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de H.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de H.D. împotriva sentinței civile nr. 2247 din 4 iulie 2013 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 18 iunie 2014.