ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1218/2015

După deliberare, asupra cauzei de

fața, constată următoarele;

Prin Decizia nr. 37 din

13 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1935/5412014, Curtea de Apel

Craiova,

secția I civilă,

a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul L.V.

împotriva Deciziei nr. 3606 din 1 octombrie 2014 a aceleiași instanțe, dată în Dosarul

nr. 11563/63/2013.

În motivare,

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a reținut că, în ceea ce privește

motivul de revizuire ce constă în încălcarea de către instanța de apel a

dispozițiilor art. 478 alin. (2) raportat la art. 509 C. proc. civ., acesta nu

este reglementat de art. 509 din actul normativ menționat.

Cu privire la

motivul de revizuire prin care petentul a susținut că instanța s-a pronunțat

asupra unei adeverințe pe care ei nu a cerut-o și care a fost întocmită și

fundamentata în mod temeinic și admisă de instanța de apel, s-a apreciat că

nici acesta nu poate fi încadrat în cazurile de revizuire prevăzute de art. 509

C. proc. civ.

S-a mai

reținut că, prin cererea de chemare în judecată, revizuentul a solicitat

obligarea pârâtei ia eliberarea unei adeverințe care să cuprindă mai multe

elemente de retribuție lunară netă primită în ruble sovietice pentru o anumită

perioadă, aferentă orelor prestate peste program, sporuri și virarea

contribuțiilor C.A.S. și P.S.

De asemenea,

s-a constatat că instanța de apel a respins acțiunea formulată de

reclamantul-revizuent, reținând că, în ape!, intimata a depus adeverințele din 2013,

care cuprind mențiuni referitoare la elementele solicitate a fi inserate în

adeverința solicitată de reclamant, cu specificația că acesta nu a produs probe

din care să rezulte indemnizația în valută primită In străinătate în perioada

respectivă, singurele dovezi fiind însemnările din carnetul de muncă pe baza

cărora au fost eliberate adeverințele respective.

Prin

urmare, s-a conchis că instanța de apel s-a pronunțat pe lucrul cerut de

petent, referitor la emiterea unei adeverințe care să cuprindă elementele

respective, iar faptul că, în opinia petenîuluî, în cuprinsul unuia din aceste

înscrisuri s-ar fi făcut mențiuni care ar încălca normele dreptului muncii, s-a

apreciat că aceasta nu echivalează cu pronunțarea instanței pe ceea ce nu s-a

solicitat.

Cât privește

nepronunțarea instanței pe ceea ce s-a cerut, corelativ mențiunilor privind

echivalentul în lei a drepturilor salariate nete în ruble sovietice de care ar

fi beneficiat în perioada respectivă, s-a constatat că instanța de apel a

reținut că reclamantul nu a fâcut probe cu privire la aceste drepturi, astfel

că nu se poate aprecia că nu s-a pronunțat asupra acestui petit.

Împotriva

acestei decizii revizuentul a declarat „apel" la data de 24 februarie

2015, ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 23

martie 2015, sub nr. 1935/54/2014.

Petentul a

criticat decizia pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că,

în mod nejustificat, instanța a apreciat că nu a dovedit, cu mijloace de probă,

cuantumul indemnizației în valută primită în străinătate. în ceea ce privește

echivalentul în lei al drepturilor salariate nete în ruble sovietice asupra

căruia, în lipsa probelor cu privire la aceste drepturi, nu se poate pretinde

că

instanța de apei nu

s-a pronunțat, petentul a arătat că dovezile au fost confirmate chiar de către

intimata SC A. SA București.

Examinând,

cu prioritate, excepția de madmisibilitate a caii de atac formulate în cauză,

potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată

următoarele:

Conform

dispozițiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., „hotărârea dată asupra

revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea

revizuită ".

În cauză,

prin Decizia nr. 37 din 13 ianuarie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția I

civilă, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de

petentul L.V. împotriva Deciziei nr. 3606 din 10 decembrie 2014, pronunțată de

aceeași instanță, prin care a fost admis apelul declarai de pârâta SC A. SA

București împotriva sentinței civile nr. 2689 din 06 mai 2014 a Tribunalului

Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Această

decizie este supusă acelorași căi de atac ca și Decizia nr. 3606 din 01

octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția l civilă, care

este definitivă.

Prin urmare și

Decizia nr. 37 din 13 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

I civilă, este definitivă, nefiind susceptibilă de apel sau de recurs, conform

art. 513 alin. (5) raportat la art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Potrivit art. 97

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă și recursurile

declarate împotriva hotărârilor curților de apei, precum și a altor hotărâri,

în cazurile prevăzute de lege; (2) recursurile. în interesul legii; (3)

cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor

probleme de drept și (4) orice alte cereri date prin lege în competența sa.

În această materie, dispozițiile art. 21

din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, stipulează

că „secția I civilă, secția a Il-a civilă și secția de contencios administrativ

și fiscal, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile

împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apei și a altor hotărâri, in

cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor

nedefmitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi

atacate, pe nicio altă cale, iar cursul, judecății a fost întrerupt în fața

curților de apel", în ceea ce privește completele de judecată, potrivit art.

314 alin. (1) din același act normativ, acestea se compun din 3 judecători ai

aceleiași secții,

Din

coroborarea dispozițiilor legale incidente, menționate anterior, și din

aplicarea cu prioritate a normelor imperative ce guvernează competența

materială, se constată că Înalta Curte nu are competența de a soluționa cauzele

aflate în etapa procesuală a apelului, iar pentru a judeca în această materie,

este necesar ca aceste cereri sări fie atribuite în competență prin lege, așa

după cum stipulează art. 97 alin. (4) C. proc. civ.

Pe de

altă parte, dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele

măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea

punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. au prevăzut

pentru hotărârile pronunțate în materia conflictelor de muncă doar două grade

de jurisdicție, respectiv fond și apel.

Prin

urmare, având în vedere că decizia atacată a fost pronunțată într-o cerere de

revizuire, formulată împotriva unei decizii pronunțate în apel, rezultă că împotriva

acesteia nu pot fi exercitate apelul sau recursul, potrivit dispozițiilor art. 513

alin. (5) C. proc. civ., decizia fiind definitivă, în înțelesul art. 634 alin.

(1) pct. 4 din același act normativ.

Pentru

considerentele arătate în precedent, calea de atac intitulata „apel",

formulată de revizuentul L.V. împotriva Deciziei nr. 37 din 13 ianuarie 2015,

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția l civilă, urmează a fi respinsă,

ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibilă, calea de atac intitulată „apel", declarată de revizuentul

L.V., domiciliat în Craiova, jud. Dolj, împotriva Deciziei nr. 37 din 13

ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 8 mai 2015.