ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1218/2015

După deliberare, asupra cauzei de fața, constată următoarele; Prin Decizia nr. 37 din 13 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1935/5412014, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul L.V. împotriva Deciziei nr. 3606 din 1 octombrie 2014 a aceleiași instanțe, dată în Dosarul nr. 11563/63/2013. În motivare, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a reținut că, în ceea ce privește motivul de revizuire ce constă în încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 478 alin. (2) raportat la art. 509 C. proc. civ., acesta nu este reglementat de art. 509 din actul normativ menționat.

Cu privire la motivul de revizuire prin care petentul a susținut că instanța s-a pronunțat asupra unei adeverințe pe care ei nu a cerut-o și care a fost întocmită și fundamentata în mod temeinic și admisă de instanța de apel, s-a apreciat că nici acesta nu poate fi încadrat în cazurile de revizuire prevăzute de art. 509 C. proc. civ. S-a mai reținut că, prin cererea de chemare în judecată, revizuentul a solicitat obligarea pârâtei ia eliberarea unei adeverințe care să cuprindă mai multe elemente de retribuție lunară netă primită în ruble sovietice pentru o anumită perioadă, aferentă orelor prestate peste program, sporuri și virarea contribuțiilor C.A.S. și P.S.

De asemenea, s-a constatat că instanța de apel a respins acțiunea formulată de reclamantul-revizuent, reținând că, în ape!, intimata a depus adeverințele din 2013, care cuprind mențiuni referitoare la elementele solicitate a fi inserate în adeverința solicitată de reclamant, cu specificația că acesta nu a produs probe din care să rezulte indemnizația în valută primită In străinătate în perioada respectivă, singurele dovezi fiind însemnările din carnetul de muncă pe baza cărora au fost eliberate adeverințele respective. Prin urmare, s-a conchis că instanța de apel s-a pronunțat pe lucrul cerut de petent, referitor la emiterea unei adeverințe care să cuprindă elementele respective, iar faptul că, în opinia petenîuluî, în cuprinsul unuia din aceste înscrisuri s-ar fi făcut mențiuni care ar încălca normele dreptului muncii, s-a apreciat că aceasta nu echivalează cu pronunțarea instanței pe ceea ce nu s-a solicitat.

Cât privește nepronunțarea instanței pe ceea ce s-a cerut, corelativ mențiunilor privind echivalentul în lei a drepturilor salariate nete în ruble sovietice de care ar fi beneficiat în perioada respectivă, s-a constatat că instanța de apel a reținut că reclamantul nu a fâcut probe cu privire la aceste drepturi, astfel că nu se poate aprecia că nu s-a pronunțat asupra acestui petit. Împotriva acestei decizii revizuentul a declarat „apel" la data de 24 februarie 2015, ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 23 martie 2015, sub nr. 1935/54/2014. Petentul a criticat decizia pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că, în mod nejustificat, instanța a apreciat că nu a dovedit, cu mijloace de probă, cuantumul indemnizației în valută primită în străinătate.

în ceea ce privește echivalentul în lei al drepturilor salariate nete în ruble sovietice asupra căruia, în lipsa probelor cu privire la aceste drepturi, nu se poate pretinde că instanța de apei nu s-a pronunțat, petentul a arătat că dovezile au fost confirmate chiar de către intimata SC A. SA București. Examinând, cu prioritate, excepția de madmisibilitate a caii de atac formulate în cauză, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Conform dispozițiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., „hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită ". În cauză, prin Decizia nr. 37 din 13 ianuarie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de petentul L.V.

împotriva Deciziei nr. 3606 din 10 decembrie 2014, pronunțată de aceeași instanță, prin care a fost admis apelul declarai de pârâta SC A. SA București împotriva sentinței civile nr. 2689 din 06 mai 2014 a Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Această decizie este supusă acelorași căi de atac ca și Decizia nr. 3606 din 01 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția l civilă, care este definitivă. Prin urmare și Decizia nr. 37 din 13 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, este definitivă, nefiind susceptibilă de apel sau de recurs, conform art. 513 alin. (5) raportat la art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. Potrivit art. 97 C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă și recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apei, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; (2) recursurile. în interesul legii; (3) cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept și (4) orice alte cereri date prin lege în competența sa.

În această materie, dispozițiile art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, stipulează că „secția I civilă, secția a Il-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apei și a altor hotărâri, in cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefmitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate, pe nicio altă cale, iar cursul, judecății a fost întrerupt în fața curților de apel", în ceea ce privește completele de judecată, potrivit art. 314 alin. (1) din același act normativ, acestea se compun din 3 judecători ai aceleiași secții, Din coroborarea dispozițiilor legale incidente, menționate anterior, și din aplicarea cu prioritate a normelor imperative ce guvernează competența materială, se constată că Înalta Curte nu are competența de a soluționa cauzele aflate în etapa procesuală a apelului, iar pentru a judeca în această materie, este necesar ca aceste cereri sări fie atribuite în competență prin lege, așa după cum stipulează art. 97 alin. (4) C. proc.

civ. Pe de altă parte, dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. au prevăzut pentru hotărârile pronunțate în materia conflictelor de muncă doar două grade de jurisdicție, respectiv fond și apel. Prin urmare, având în vedere că decizia atacată a fost pronunțată într-o cerere de revizuire, formulată împotriva unei decizii pronunțate în apel, rezultă că împotriva acesteia nu pot fi exercitate apelul sau recursul, potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., decizia fiind definitivă, în înțelesul art. 634 alin. (1) pct. 4 din același act normativ.

Pentru considerentele arătate în precedent, calea de atac intitulata „apel", formulată de revizuentul L.V. împotriva Deciziei nr. 37 din 13 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția l civilă, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată „apel", declarată de revizuentul L.V., domiciliat în Craiova, jud. Dolj, împotriva Deciziei nr. 37 din 13 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 mai 2015.