ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3204/2015

Decizia nr. 3204/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 18 iulie 2013, sub nr. x/39/2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Departamentul de Informații și Protecție Internă a M.A.I. și Ministerul Afacerilor Interne, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună:

(i) anularea deciziei nr. 1041081 din 19 iunie 2013 emisă de Ministerul Afacerilor Interne - Departamentul de Informații și Protecție Internă, prin care s-a respins cererea de reexaminare a deciziei nr. 1040662 din 13 mai 2013;

(ii) obligarea pârâților la plata sumei de 8.000 euro în echivalent în RON la data plății cu titlu de despăgubiri;

(iii) obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea primei instanțe

Prin sentința nr. 283 din 21 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus respingerea excepției lipsei calității procesuale a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne și respingerea acțiunii formulate de reclamantul A., ca nefondate.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței nr. 283 din 21 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, susținând că este nelegală sub aspectul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a M.A.I., având în vedere următoarele aspecte:

Potrivit prevederilor art. 7 din H.G. nr. 1083/2008, „modalitățile concrete de acordare a despăgubirilor se stabilesc prin normele de aplicare a prezentei hotărâri, aprobate prin ordin al ministrului administrației și internelor”.

Astfel, potrivit art. 8 alin. (1) și art. 9 alin. (1) din Ordinul M.A.I. nr. 24/2009 privind normele metodologice de aplicare a H.G. nr. 1083/2008 privind asigurarea despăgubirilor de viață, sănătate și bunuri ale polițiștilor, acordarea despăgubirilor prevăzute la art. 4 alin. (2) din hotărâre se face în baza unei cereri depuse la structura de resurse umane a unității din care face/a făcut parte polițistul, în speță, Departamentul de Informații și Protecție Internă, însoțite de documentele justificative, care, în urma analizei, va propune conducătorului unității aprobarea sau, după caz, respingerea cererii.

Prin urmare, decizia de acordare a despăgubirilor nu aparține ministrului, ci conducătorului unității la care este încadrat solicitantul.

Mai mult decât atât, în conformitate cu art. 3 alin. (1) din Ordinul M.A.I. nr. 24/2009, achitarea despăgubirilor acordate în temeiul art. 4 alin. (2)-(4) din hotărâre se efectuează prin casieria unității la care este/a fost încadrat polițistul.

Dispozițiile legale menționate au în vedere și calitatea de ordonator terțiar de credite a șefului Direcției de Informații și Protecție Internă.

Conform regulii instituite de art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ministrul administrației și internelor, în calitatea sa de ordonator principal de credite, repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.

Prin urmare, se observă că prima instanță a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.I., fără a analiza dispozițiile legale emise în baza H.G. nr. 1083/2008 (Ordinul M.A.I. nr. 24/2009), care instituie obligațiile ordonatorilor secundari/terțiari de credite din cadrul M.A.I. în sensul celor solicitate prin acțiune.

În considerarea motivelor de recurs expuse, recurentul-pârât a solicitat, în temeiul art. 483 și urm., precum și art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. (2010), admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate și, rejudecând cauza, să se dispună respingerea acțiunii intimatului-reclamant, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Apărările formulate în cauză

Intimații A. și Departamentul de Informații și Protecție Internă a Ministerului Afacerilor Interne, deși au fost legal citați, nu au formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin încheierea din data de 28 octombrie 2014 s-a dispus comunicarea raportului întocmit de magistratul-asistent, cu mențiunea că părțile pot formula un punct de vedere asupra acestuia, în termen de 10 zile de la comunicare, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ..

La data de 28 aprilie 2015, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., s-a dispus admiterea în principiu a recursului declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne și fixarea unui termen pentru judecata pe fond a recursului, cu citarea părților, în ședință publică.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează.

Reclamantul A. a supus controlului de legalitate, în condițiile art. 1 și art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, deciziile nr. 1041081 din 19 iunie 2013 și nr. 1040662 din 13 mai 2013 emise de Departamentul de Informații și Protecție Internă a M.A.I.

În cadrul acțiunii având ca obiect anularea actului administrativ, reclamantul a solicitat și acordarea de despăgubiri în cuantum de 8.000 euro în echivalent RON la data plății.

Prin hotărârea pronunțată în cauză, prima instanță a reținut calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne cu privire la capătul de cerere având ca obiect acordarea despăgubirilor, deoarece în raportul juridic de drept material această autoritate publică are obligația stabilită prin lege (lato sensu) de a plăti despăgubirile prevăzute de H.G. nr. 1083/2008.

Potrivit art. 3 din acest act normativ, Ministerul Afacerilor Interne „acordă despăgubiri polițiștilor”.

În scopul punerii în aplicare a acestei hotărâri de guvern a fost emis Ordinul M.A.I. nr. 24/2009 prin care a fost stabilită procedura de acordare a despăgubirilor, respectiv instituția la care se depune cererea, actul administrativ prin care se dispune plata și modalitatea de plată.

În acord cu cele reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că în cauză este justificată legitimarea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne prin raportare atât la capătul de cerere accesoriu constând în obligarea pârâților la plata despăgubirilor, cât și la dispozițiile art. 3 din H.G. nr. 1083/2008, care stabilesc că titularul obligației de plată a despăgubirilor este Ministerul Afacerilor Interne.

Prin urmare, în mod legal prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne, astfel că, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. (2010), se va dispune respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinței civile nr. 283 din 21 octombrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2015.