ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 957/2016

Decizia nr. 957/2016

După deliberare, asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin Decizia nr. 468/A

din 16 octombrie 2015, Curtea de Apel București, secția a II-a

civilă, cu majoritate, a admis apelul formulat de apelanta-pârâtâ A.

împotriva sentinței nr. 1654 din 9 decembrie 2014 a Tribunalului

București, secția a lII-a civilă, pe care schimbat-o în parte, a

respins acțiunea formulată de reclamantul Statul Român, prin B.,

reprezentat de C. București, ca neîntemeiată, menținând

celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei decizii, la data de 29 decembrie 2015 reclamantul

Staul Român, prin B., reprezentat de C. Bucureștii a formulat recurs,

înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I

civilă, la data de 04 februarie 2016 și repartizat aleatoriu, spre

soluționare, Completului nr. 10 filtru.

În drept - recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 48 pct. 7

și 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Prin rezoluția din 8 februarie 2016, Completul nr. 10 filtru a

dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului,

iar prin rezoluția din 12 februarie 2016 a dispus comunicarea acestuia

părților, în vederea formulării, în scris, a unor puncte de

vedere.

La data de 29 februarie 2016, întimata-pârâtă A. a formulat un

punct de vedere la raport prin care a solicitat să se constate

inadmisibilitatea cererii de recurs, invocând aplicabilitatea în cauză a

dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele masuri

pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și

pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C.

proc. civ., întrucât acțiunea dedusă judecăți, este

evaluabilă în bani, având o valoare mai mică de 1.000.000 Iei.

Astfel, a arătat că pentru aceste cereri, textul legal mai

sus menționat prevede că împotriva hotărârilor pronunțate

de instanțele de fond. poate fi exercitată doar calea de atac a

apelului.

Prin punctul de vedere formulat cu privire la faptul că la data de

21 februarie 2016, recurentul-reclamant Statul Român, prin B., reprezentat de C.

București, a opinat că decizia atacată este susceptibilă de

recurs, întrucât, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 134/2010

privind C. proc. civ., și cele ale C. proc. civ. de la 1865, raportul de

solidaritate dedus judecății fiind stabilit prin Decizia nr. 1330 din

15 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a II-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul

nr. x/299/2006.

La termenul de judecată din 20 aprilie 2016, stabilit prin

rezoluția din 21 martie 2016, în complet de filtru, potrivit

dispozițiilor art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra

admisibilității recursului, reținând următoarele:

În cauză, prin cererea de chemare în judecată,

înregistrată pe rolul judecătoriei sectorului 5 București la

data de 11 martie 2014. reclamantul Statul Român, prin B., reprezentat de C.

București, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A., obligarea acesteia

la plata sumei de 259.518,715 lei și a dobânzii legale aferente,

calculată de Ia 21 iulie 2011 până Ia data plății efective

a debitului, actualizată cu indicele de inflație.

Prin urmare, acțiunea introductivă de instanță a

fost formulată după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind

unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,

precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010

privind C. proc. civ., respectiv 15 februarie 2013.

Având în vedere acest aspect, Înalta Curte constată că, în

speță, sunt incidente dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr.

2/2013 privind unde masuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în

aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., conform cărora în

procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi

și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului

hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit.

a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată. în cele

privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele

de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, cererile

privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în

alte cereri evaluabile cu bani în valoare de până Ia 1.000.000 lei

inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului

hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea

prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse

numai apelului.

În raport de conținutul acestor dispoziții legale, precum

și de valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, indicat de

reclamant la suma de 259.518.715 lei, Înalta Curte apreciază că

recursul pendinte este inadmisibil.

Ca atare, nu pot fi primite susținerile recurentului-reclamant

potrivii cărora decizia atacată este susceptibilă de recurs,

întrucât, așa cum s-a arătat, cererea de chemare în judecată a

fost înregistrată pe rolul instanței de fond după intrarea în

vigoare a Legii nr. 2/2013, care a suprimat recursul în procesele a căror

valoare nu depășește suma de 1.000.000 lei, pornite începând cu

data intrării în vigoare a acestui act normativ și până la data

de 31 decembrie 2015.

Prin urmare, Decizia nr. 468/A din 16 octombrie 2015,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, este definitivă, motiv pentru care împotriva acesteia nu

poate fi exercitată calea de atac a recursului.

În concluzie, față de argumentele expuse și de

dispozițiile legale evocate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil,

recursul formulat de recurenții l-reclamam Statul Român, prin B.,

reprezentat de C. București.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul Statul

Român, prin B., reprezentat de C. București, cu sediul în procesual ales în

București, sector 2, împotriva Deciziei nr. 468/A din 10 octombrie 2015.

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia

nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică

părților.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 20 aprilie 2016.