ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 957/2016

Decizia nr. 957/2016 După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 468/A din 16 octombrie 2015, Curtea de Apel București, secția a II-a civilă, cu majoritate, a admis apelul formulat de apelanta-pârâtâ A. împotriva sentinței nr. 1654 din 9 decembrie 2014 a Tribunalului București, secția a lII-a civilă, pe care schimbat-o în parte, a respins acțiunea formulată de reclamantul Statul Român, prin B., reprezentat de C. București, ca neîntemeiată, menținând celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva acestei decizii, la data de 29 decembrie 2015 reclamantul Staul Român, prin B., reprezentat de C. Bucureștii a formulat recurs, înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 04 februarie 2016 și repartizat aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 10 filtru.

În drept - recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 48 pct. 7 și 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Prin rezoluția din 8 februarie 2016, Completul nr. 10 filtru a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, iar prin rezoluția din 12 februarie 2016 a dispus comunicarea acestuia părților, în vederea formulării, în scris, a unor puncte de vedere. La data de 29 februarie 2016, întimata-pârâtă A. a formulat un punct de vedere la raport prin care a solicitat să se constate inadmisibilitatea cererii de recurs, invocând aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele masuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., întrucât acțiunea dedusă judecăți, este evaluabilă în bani, având o valoare mai mică de 1.000.000 Iei. Astfel, a arătat că pentru aceste cereri, textul legal mai sus menționat prevede că împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de fond. poate fi exercitată doar calea de atac a apelului. Prin punctul de vedere formulat cu privire la faptul că la data de 21 februarie 2016, recurentul-reclamant Statul Român, prin B., reprezentat de C. București, a opinat că decizia atacată este susceptibilă de recurs, întrucât, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., și cele ale C. proc. civ. de la 1865, raportul de solidaritate dedus judecății fiind stabilit prin Decizia nr. 1330 din 15 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. x/299/2006.

La termenul de judecată din 20 aprilie 2016, stabilit prin rezoluția din 21 martie 2016, în complet de filtru, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra admisibilității recursului, reținând următoarele: În cauză, prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul judecătoriei sectorului 5 București la data de 11 martie 2014. reclamantul Statul Român, prin B., reprezentat de C. București, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A., obligarea acesteia la plata sumei de 259.518,715 lei și a dobânzii legale aferente, calculată de Ia 21 iulie 2011 până Ia data plății efective a debitului, actualizată cu indicele de inflație.

Prin urmare, acțiunea introductivă de instanță a fost formulată după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., respectiv 15 februarie 2013. Având în vedere acest aspect, Înalta Curte constată că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unde masuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., conform cărora în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., republicată. în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile cu bani în valoare de până Ia 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. În raport de conținutul acestor dispoziții legale, precum și de valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, indicat de reclamant la suma de 259.518.715 lei, Înalta Curte apreciază că recursul pendinte este inadmisibil.

Ca atare, nu pot fi primite susținerile recurentului-reclamant potrivii cărora decizia atacată este susceptibilă de recurs, întrucât, așa cum s-a arătat, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței de fond după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, care a suprimat recursul în procesele a căror valoare nu depășește suma de 1.000.000 lei, pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ și până la data de 31 decembrie 2015. Prin urmare, Decizia nr. 468/A din 16 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, este definitivă, motiv pentru care împotriva acesteia nu poate fi exercitată calea de atac a recursului. În concluzie, față de argumentele expuse și de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurenții l-reclamam Statul Român, prin B., reprezentat de C. București.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul Statul Român, prin B., reprezentat de C. București, cu sediul în procesual ales în București, sector 2, împotriva Deciziei nr. 468/A din 10 octombrie 2015. pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 aprilie 2016.