ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1753/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5104/2015 de la 02 octombrie 2015, pronunțată de Judecătoria Sibiu, secția Civilă, instanța a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu INSTITUTUL DE MEDICINĂ LEGALĂ SIBIU, având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 500.000 RON daune morale pentru nerecunoașterea actului medical seria x(5240)/2011 al I.N.M.L. Mina Minovici București și 660 RON daune materiale, precum și obligarea pârâtului să recunoască actul medical A6/5240/2011 și să nu-l mai interneze pe reclamant la Spitalul de psihiatrie și măsuri de siguranță Jebel.

Prin decizia civilă nr. 631/2016 din 08 iunie 2016, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția I civilă, a fost admis apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 5104/2015 de la 02 octombrie 2015, care a fost anulată, constatându-se necompetența materială a acestei instanțe, față de cuantumul pretențiilor. În urma rejudecării, a fost respinsă cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul INSTITUTUL DE MEDICINĂ LEGALĂ SIBIU.

Prin decizia civilă nr. 1950/2016 din 15 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 631/2016 din 08 iunie 2016, pronunțate de Tribunalul Sibiu, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A..

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a constatat că acesta nu este admisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 27 septembrie 2017, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă nr. 1950/2016 din 15 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Conform prevederilor art. 98 din C. proc. civ., competența se determină după valoarea obiectului arătată în capătul principal de cerere, evaluarea fiind făcută de către reclamant, raportat la dispozițiile art. 194 alin. (1) lit. c) din același cod.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv ".

În cauză, se constată că prin cererea dedusă judecății, reclamantul A. a solicitat să fie obligat pârâtul INSTITUTUL DE MEDICINĂ LEGALĂ SIBIU, la plata sumei de 500.000 RON daune morale pentru nerecunoașterea actului medical seria x(5240)/2011 al I.N.M.L. Mina Minovici București și 660 RON daune materiale, precum și să recunoască actul medical A6/5240/2011 și să nu-l mai interneze pe reclamant la Spitalul de psihiatrie și măsuri de siguranță Jebel.

Cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 02 martie 2015, la acel moment fiind în vigoare Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 89 din 12 februarie 2013.

În speță, raportat și la prevederile mai sus enunțate, se constată că valoarea pretențiilor capătului principal de cerere este sub pragul de 1.000.000 RON prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 și alin. (2) din noul C. proc. civ., potrivit căruia, sunt definitive, de la data pronunțării, hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentei cauze are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1950/2016 din 15 decembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2017.