ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 944/2016

Decizia nr. 944/2016 Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 3625 din 9 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2015 a fost respins, ca nefondat, apelul promovat de contestatoarea A. împotriva sentinței civile nr. 6845 din 11 iunie 2014 a Tribunalului București, în contradictoriu cu intimata B. A fost obligată apelanta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1612 lei, reprezentând onorariu de avocat în apel, cu mențiunea că decizia este definitivă. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamanta A., iar, prin Decizia nr. 200 din 18 ianuarie 2016, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca inadmisibilă, revizuirea.

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs revizuenta A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 22 februarie 2016 și repartizat aleatoriu completului 9, potrivit fișei Ecris aflată la fila 1 din dosarul de recurs. Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la art. 499 teza finală din aceeași lege, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele: Regula în materia căii de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor date asupra revizuirii este aceea că o astfel de hotărâre este supusă căii de atac prevăzută de lege pentru hotărârea revizuită (art. 513 alin. (5) C. proc.

civ.). În cauză, hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea de atac a revizuirii a fost pronunțată de Curtea de Apel București într-un litigiu având ca obiect conflict de muncă-contestație decizie de concediere. Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile pronunțate în cererile referitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale nu sunt supuse recursului. Astfel, rezultă că deciziile curților de apel pronunțate în materia conflictelor de muncă și asigurărilor sociale nu pot fi atacate cu recurs. Pe cale de consecință, în aplicarea art. 513 alin. (5) C. proc. civ., nici hotărârea pronunțată în soluționarea cererii de revizuire, și anume Dechizia nr. 200 din 18 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs, nu este supusă căii de atac a recursului.

Conform dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Din interpretarea acestui text legal, reiese că o hotărâre judecătorească nu este susceptibilă de a fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii, regula având valoare de principiu constituțional, în raport de prevederile art. 129 din Constituție. Față de cele ce preced, Decizia nr. 200 din data de 18 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, nu este supusă căii de atac a recursului, urmând a se dispune în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 200 din 18 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Fără nicio cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2016.