ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 944/2016

Decizia nr. 944/2016

Deliberând

asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin

Decizia civilă nr. 3625 din 9 octombrie 2015 a Curții de Apel

București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2015

a fost respins, ca nefondat, apelul promovat de contestatoarea A. împotriva

sentinței civile nr. 6845 din 11 iunie 2014 a Tribunalului București,

în contradictoriu cu intimata B. A fost obligată apelanta la plata

cheltuielilor de judecată în cuantum de 1612 lei, reprezentând onorariu de

avocat în apel, cu mențiunea că decizia este definitivă.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere

de revizuire reclamanta A., iar, prin Decizia nr. 200 din 18 ianuarie 2016, Curtea

de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale, a respins, ca inadmisibilă,

revizuirea.

Împotriva acestei din urmă decizii a

declarat recurs revizuenta A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție la data de 22 februarie 2016

și repartizat aleatoriu completului 9, potrivit fișei Ecris

aflată la fila 1 din dosarul de recurs.

Analizând recursul în condițiile

dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la art. 499

teza finală din aceeași lege, potrivit cărora în cazul în care

recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de

recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca

și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată

următoarele:

Regula în materia căii de atac ce poate

fi exercitată împotriva hotărârilor date asupra revizuirii este aceea

că o astfel de hotărâre este supusă căii de atac prevăzută

de lege pentru hotărârea revizuită (art. 513 alin. (5) C. proc. civ.).

În cauză, hotărârea împotriva căreia

s-a exercitat calea de atac a revizuirii a fost pronunțată de Curtea

de Apel București într-un litigiu având ca obiect conflict de muncă-contestație

decizie de concediere.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ.,

hotărârile pronunțate în cererile referitoare la conflictele de

muncă și de asigurări sociale nu sunt supuse recursului.

Astfel, rezultă că deciziile

curților de apel pronunțate în materia conflictelor de muncă

și asigurărilor sociale nu pot fi atacate cu recurs.

Pe cale de consecință, în aplicarea

art. 513 alin. (5) C. proc. civ., nici hotărârea pronunțată în

soluționarea cererii de revizuire, și anume Dechizia nr. 200 din 18

ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, împotriva

căreia s-a declarat prezentul recurs, nu este supusă căii de

atac a recursului.

Conform dispozițiilor art. 457 alin. (1)

C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai

căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și

termenele stabilite de aceasta.

Din interpretarea acestui text legal, reiese

că o hotărâre judecătorească nu este susceptibilă de a

fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau,

cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești

nu pot exista în afara legii, regula având valoare de principiu

constituțional, în raport de prevederile art. 129 din Constituție.

Față de cele ce preced, Decizia nr.

200 din data de 18 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția

a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale, nu este supusă căii de atac a recursului, urmând a se

dispune în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 200 din

18 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără

nicio cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2016.