ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2235/2016

Decizia nr.

2235/2016

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Obiectul acțiunii.

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului București sub nr. x/3/2015, la data de 11 mai 2015, reclamantul

A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Casa de Pensii a Municipiului București

și Casa Națională de Pensii, anularea deciziei nr. 209450 din 18

octombrie 2011, obligarea pârâtei Casa de Pensii a Municipiului București la

emiterea unei noi decizii de pensie care să ia în calcul veniturile menționate

în adeverințele nr. A. și nr. B. din 18 august 2009 emise de RATB Exploatarea

Transport Autobuze, la plata diferențelor de drepturi de pensie începând cu

data de 18 octombrie 2011 și a cheltuielilor de judecată.

Judecata în primă instanță.

Prin sentința civilă nr. 7699 din 06 august 2015, Tribunalul București

a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu

cu pârâtele Casa de Pensii a Municipiului București și Casa Națională

de Pensii Publice. A dispus anularea deciziei nr. 209450 din 18 octombrie 2012 și

obligarea pârâtei Casa de Pensii a Municipiului București la emiterea unei

noi decizii prin care să se rețină și sporul de noapte pentru

perioada 1 ianuarie 1981-28 februarie 1981, începând cu data de 21 iulie 2012. A

respins, în rest, cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată. A dispus

obligarea pârâtei Casa de Pensii a Municipiului București la 100 RON, cu titlu

de cheltuieli de judecată.

Judecata în apel.

Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă

nr. 2142 din 22 aprilie 2016, a respins, ca nefondat, apelul exercitat de reclamant

împotriva soluției pronunțate de tribunal și a menținut soluția

primei instanțe.

Judecata în recurs.

Împotriva acestei decizii a formulat prezentul recurs reclamantul A.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, la data de 19 septembrie 2016 și

repartizat Completului filtru nr. 10 (CF 10).

Completul de filtru.

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost

comunicat părților la data de 05 octombrie 2016, conform dovezilor, care

nu au depus punct de vedere Ia raport.

Asupra recursului de față, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 149 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul

unitar de pensii publice, „Deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii

și de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile

de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații, respectiv la comisiile

de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării

Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului

Român de Informații”.

De asemenea, în conformitate cu art. 154 din același act normativ,

„Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva

caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul (2) Celelalte cereri

se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul pârâtul”.

Totodată, dispozițiile art. 155 din legea amintită prevăd

că împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea

de apel competentă. Hotărârile curților de apel, precum și hotărârile

tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive.

Art. 156 stipulează că „Prevederile prezentei legi, referitoare

la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile

C. proc. civ. (...)”.

Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în art. 634 alin. (1) pct. 4 definește

noțiunea de hotărâri definitive ca fiind hotărârile care nu sunt

supuse apelului și nici recursului; hotărârile date în primă instanță,

fără drept de apel, neatacate cu recurs; hotărârile date în primă

instanță, care nu au fost atacate cu apel, hotărârile date în apel,

fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs, hotărârile

date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii;

orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs „

De asemenea, art. XVIII din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri

pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru

pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,

prevede că hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele

de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă un litigiu de asigurări

sociale, respectiv solicitarea de anulare a deciziei de pensie nr. 209450 din

18 octombrie 2011 emisă de Casa de Pensii a Municipiului București și

obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii de pensie care să ia în calcul

veniturile menționate în adeverințele nr. A. și nr. B. din 18

august 2009 emise de RATB Exploatarea Transport Autobuze, la plata diferențelor

de drepturi de pensie începând cu data de 18 octombrie 2011.

Din interpretarea sistematică și literală a prevederilor

legale evocate, rezultă că deciziile curților de apel pronunțate

în materia litigiilor de asigurări sociale în calea de atac a apelului, nu

mai pot fi supuse controlului judecătoresc, prin exercitarea vreunei căi

de atac ordinare sau extraordinare.

În considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 569/2014,

Curtea a reținut că, potrivit art. 457 alin. (1) din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ., „Hotărârea judecătorească este supusă

numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele

stabilite de acestea, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei”, iar potrivit

art. 483 alin. (1) din același Cod, „Hotărârile date în apel, cele date,

potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri

în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.” Prin urmare a

reținut că, sunt supuse recursului acele hotărâri judecătorești

expres prevăzute de lege, iar o hotărâre judecătorească poate

fi atacată numai cu acele căi de atac care sunt prevăzute de lege.

Mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția presupun

și instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața

instanțelor judecătorești, legiuitorul, în virtutea rolului său

constituțional consacrat de art. 126 alin. (2) și art. 129 din Legea fundamentală,

putând stabili, prin lege, procedura de judecată. Totodată, art. 129 din

Constituție prevede posibilitatea exercitării căilor de atac în condițiile

legii, ceea ce nu implica obligativitatea stabilirii unor căi de atac împotriva

tuturor actelor îndeplinite de judecător în cursul procesului, ci libera exercitare

de către părțile interesate și Ministerul Public a căilor

de atac prevăzute de lege.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă,

ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile

nr. 2142 din 22 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Raportat la soluția ce urmează a fi pronunțată și

văzând dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,

potrivit cărora

“

În cazul în care

recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau

se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea

soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare,” analiza

criticilor de nelegalitate invocate prin cererile de recurs nu se mai impune.

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva

deciziei civile nr. 2142 din 22 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VIl-a pentru cauze privind conflicte de muncă

și asigurări sociale.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu

este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților,

conform dispozițiilor art. 427 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C.

proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

16 noiembrie 2016.