ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3130/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 16 februarie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Transporturilor, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Casa de Pensii a Municipiului București, solicitând anularea parțială a Normelor metodologice din 29 iunie 2015 de aplicare a prevederilor Legii nr. 83/2015 pentru completarea Legii nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România emise de pârâți, aprobate prin Ordinul nr. 816/1349 din 29 iunie 2015, precum și obligarea pârâților la achitarea prejudiciului suferit, respectiv la plata în solidar a diferenței dintre pensia stabilită având ca bază de calcul media veniturilor totale brute realizate în ultimele 12 luni anterioare lunii februarie 2010, respectiv februarie 2009 - ianuarie 2010 și sumele plătite cu titlu de pensie de serviciu pentru lunile octombrie 2015 și până în luna în care se va pronunța hotărârea în prezentul dosar și, de asemenea, obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 1693 din 20 mai 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

A admis excepția lipsei de interes, invocată din oficiu.

A respins cererea de chemare în judecată privind pe reclamantul A., București, și pe pârâții Ministerul Transporturilor, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor vârstnice, și Casa de Pensii a Municipiului București, ca lipsită de interes.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și argumente în soluționarea cauzei.

Reclamantul A. este beneficiarul Deciziei nr. x din 3 noiembrie 2015 privind acordarea pensiei de serviciu în baza Legii nr. 83/2015, pentru completarea Legii nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România (prin care a fost soluționată cererea sa înregistrată sub nr. x din 30 septembrie 2015 la Casa de Pensii a Municipiului București).

Reclamantul a criticat aplicarea Normelor metodologice din 29 iunie 2015, respectiv a art. 8 alin. (1) lit. b), în) urma căreia pensia sa a fost recalculată în temeiul Legii nr. 83/2015 ca fiind 80% din media veniturilor totale brute realizate în ultimele 12 luni anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare, de către tot personalul aeronautic civil navigant profesionist aflat în activitate, corespunzător ultimei funcții la bord deținute de persoana în cauză pe tipul respectiv de aeronavă civilă.

Reclamantul a susținut că pensia sa trebuia calculată având în vedere ca bază de calcul venitul său realizat în ultimele 12 luni anterioare lunii în care a depus cererea (respectiv februarie 2010), sens în care în prezent contestă sintagma "sau sunt pensionate" din cuprinsul art. 8 alin. (1) lit. b) din Normele metodologice din 29 iunie 2015.

Instanța de fond a mai reținut că reclamantul nu a contestat Decizia nr. x din 3 noiembrie 2015 care potrivit art. 149 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, putea fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisia de contestații competentă potrivit legii, aceasta rămânând definitivă.

Astfel, reclamantul nu putea pretinde un interes privat personal, actual, deoarece nu a contestat Decizia nr. x din 3 noiembrie 2015 privind acordarea pensiei de serviciu în baza Legii nr. 83/2015, pentru completarea Legii nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România, prin care a fost soluționată cererea sa înregistrată sub nr. x din 30 septembrie 2015 la Casa de Pensii a Municipiului București.

În concluzie, instanța de fond a reținut că potrivit art. 149 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, decizia de pensionare necontestată în termen este definitivă, astfel că stabilirea cuantumului pensiei, ca efect al aplicării prevederilor actului administrativ cu caracter normativ contestat în prezent, este un fapt trecut (facta praeterita), ce nu mai poate fi reexaminat pe calea contestației sau a acțiunii civile în fața jurisdicției de asigurări sociale.

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs reclamantul A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurentul a făcut o scurtă prezentare a situației de fapt și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, respectiv a Legii nr. 263/2010, Legii nr. 83/2015, Normele metodologice din 29 iunie 2015 de aplicare a prevederilor Legii nr. 83/2015 pentru completarea Legii nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România emise de Ministerul Transporturilor și de Ministerul Muncii, Familiei Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.

A susținut recurentul-reclamant că în mod greșit instanța de fond a apreciat că, întrucât acesta nu a contestat Decizia nr. x din 3 noiembrie 2015 privind acordarea pensiei de serviciu, prin care a fost soluționată cererea sa înregistrată sub nr. x din 30 septembrie 2015 la Casa de Pensii a Municipiului București, această decizie a rămas definitivă și nu mai poate fi contestată în fața jurisdicției de asigurări sociale și prin urmare reclamantul nu mai are niciun folos practic în prezenta cerere în contencios administrativ. În susținerea acestui argument reclamantul a invocat disp. art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 care obligă casa teritorială de pensii să facă modificările ce se impun prin decizie de revizuire, în cazul în care se constată diferențe între sumele plătite și cele legal cuvenite, ca urmare a stabilirii plății drepturilor de pensie.

A mai susținut recurentul că cererea sa a fost depusă la casa de pensii raportat la disp. art. IV alin. (2) din Legea nr. 83/2015, iar vătămarea sa s-a produs de către cele două ministere intimatele din cauză, prin Normele Metodologice elaborate, respectiv prin modul în care au organizat aplicarea Legii nr. 83/2015.

Ca mod de calcul al pensiei de serviciu, recurentul a susținut că Legea nr. 83/2015 are în vedere media veniturilor obținute în ultimele 12 luni în care s-a depus cerea de pensionare (februarie 2009 - ianuarie 2010) iar prin Normele de aplicare a legii, în cazul recurentului se prevede că pe bază de calcul media veniturilor unei alte persoane care exercită funcția pe care a exercitat-o acesta până la momentul pensionării de la data depunerii cererii de a beneficia de prevederile Legii nr. 83/2015 (în cazul acestuia septembrie 2014 - august 2015), rezultă o diferență de aproximativ 5000 RON lunar.

În concluzie, recurentul a arătat că diferența modului de calcul a pensiei de serviciu s-a produs deoarece prin norme se consideră că persoanele aflate în pensie la data intrării în vigoare a Legii nr. 83/2015 nu fac parte din categoria persoanelor care au ieșit la pensie din funcția de personal aeronavigant, lucru neadevărat în cazul acestuia.

Intimații-pârâți au formulat întâmpinare prin care au solicitat în esență respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de către intimați prin întâmpinare și admiterea recursului așa cum a fost formulat. În esență a susținut că anularea parțială a unui act administrativ normativ, deși nu produce efecte în ceea ce privește actul administrativ individual, emis în baza actului administrativ normativ, efectele pot fi modificate astfel încât interesul există în promovarea cererii pe fond (art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 care oferă oportunitatea unei dispoziții de revizuire).

A invocat în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 267/2014, Decizia nr. 126 din 10 martie 2015 a Curții Constituționale, Decizia Înaltei Curți nr. 10/2015.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând criticile invocate în recurs prin raportare la actele depuse la dosarul cauzei și la hotărârea pronunțată de instanța de fond, Înalta Curte constată că recursul este fondat și îl va admite, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe având în vedere următoarele:

Obiectul cauzei îl formează cererea reclamantului A. privind anularea parțială a Normelor Metodologice din 29 iunie 2015 de aplicare a prevederilor Legii nr. 83/2015 pentru completarea Legii nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România emise de pârâți, aprobate prin Ordinul nr. 816/1349 din 29 iunie 2015, emis de pârâții Ministerul Transporturilor și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, precum și obligarea pârâților la achitarea prejudiciului suferit, respectiv la plata în solidar a diferenței dintre pensia stabilită având ca bază de calcul media veniturilor totale brute realizate în ultimele 12 luni anterioare lunii februarie 2010, respectiv februarie 2009 - ianuarie 2010 și sumele plătite cu titlu de pensie de serviciu pentru lunile octombrie 2015 și până în luna în care se va pronunța hotărârea în prezentul dosar și, de asemenea, obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Instanța de fond a apreciat că reclamantul nu mai are un interes legitim să conteste Ordinul nr. 816/1349 în condițiile în care nu a contestat, în termenul prevăzut de art. 149 din Legea nr. 263/2010, decizia de stabilire a drepturilor de pensionare.

Înalta Curte constată, însă, că potrivit dispozițiilor art. 107 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice:

"(1) În situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.

(2) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor."

În raport de aceste prevederi legale rezultă că reclamantul are, în continuare, posibilitatea să solicite revizuirea deciziei de stabilire a drepturilor de pensie chiar dacă nu a contestat această decizie în condițiile art. 149 din Legea nr. 263/2010. În consecință, subzistă interesul reclamantului în contestarea Normelor metodologice din 29 iunie 2015 de aplicare a prevederilor Legii nr. 83/2015 pentru completarea Legii nr. 223/2007 întrucât o soluție favorabilă ar putea fi valorificată în cadrul unei proceduri de revizuire a deciziei de pensionare.

Deoarece instanța de fond a soluționat cauza în temeiul unei excepții pe care Înalta Curte o consideră neîntemeiată se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul, dispunându-se casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța de rejudecare urmând a se pronunța asupra apărărilor de fond ale reclamantului (apărări ce nu au fost analizate de prima instanță, datorită anulării actului în baza unui criteriu procedural).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 1693 din 20 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 iunie 2019.

GGC - CP