ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3089/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3089/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 19 iulie 2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECȚIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VÂRSTNICE, anularea dispozițiilor art. 5 și art. 10 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii, precum și a Procedurii de efectuare a restituirilor adoptate prin Ordinul nr. 2.073/1623/2014, și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârea primei instanțe
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 449 din 14 februarie 2017 a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECȚIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VÂRSTNICE și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, ca neîntemeiată.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A.
Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. aplicabil și în recurs, excepția lipsei capacității procesuale de folosință invocată din oficiu, Înalta Curte reține că este întemeiată.
Înalta Curte constată că numitul B. a depus la dosar o cerere prin care învederează faptul că a intervenit decesul recurentei-reclamante A.
Potrivit dispozițiilor art. 29 din C. proc. civ. "acțiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecția dreptului subiectiv pretins de către una dintre părți sau a unei situații juridice, precum și pentru asigurarea apărării părților în proces".
Totodată, conform dispozițiilor art. 32 C. proc. civ. "Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală în condițiile legii (...)."
Așadar, una dintre condițiile exercitării acțiunii civile, este capacitatea procesuală, alături de condițiile privind calitatea procesuală, formularea unei pretenții și justificarea unui interes.
Or, capacitatea procesuală de folosință, care este determinată de însăși capacitatea civilă de folosință, este aptitudinea generală și abstractă a persoanei juridice/fizice de a avea drepturi și obligații de natură procesuală civilă, reprezentând astfel o reflectare în plan procesual a capacității civile de exercițiu.
Prin urmare, reținând că la data de judecării cauzei, recurenta era decedată, Înalta Curte constată, în raport dispozițiile art. 56 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., că recurenta nu mai are capacitate procesuală de folosință, nemaiputând fi subiect de drepturi și obligații și, în consecință, subiect al raportului de drept dedus judecății.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va anula recursul, pentru lipsa capacității procesuale de folosință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul formulat de A. împotriva Sentinței nr. 449 din 14 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa capacității procesuale de folosință.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 iunie 2019.