ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1307/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1307/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr.
1307/2016
Asupra cauzei
de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data
de 23 iulie 2014 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a
civilă, sub nr. x/2014., reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu
pârâtul Municipiul București, prin primar general, în temeiul Legii nr.
10/2001 și al Legii nr. 18/1991, desființarea dispoziției nr.
18109 din 12 iunie 2014 emisă de primarul generai al Municipiului
București și restituirea în natură a terenului în
suprafață de 7525 mp situat în București, sectorul 3 sau, în
subsidiar, în măsura în care nu se poate dispune restituirea imobilului în
natură, acordarea de despăgubiri, în temeiul Legii nr. 18/1991
modificată.
În
situația în care instanța va aprecia că nu este competentă
sau că nu se impune soluționarea cauzei pe fond, a solicitat a se
dispune anularea Dispoziției nr. 18109 din 12 iunie 2014 și obligarea
intimatei la emiterea unei noi dispoziții, în sensul restituirii în
natură a bunului în litigiu sau acordarea de despăgubiri.
Prin
Sentința nr. 886 din 8 iulie 2015, Tribunalul București, secția
a IV-a civilă, a admis în parte contestația astfel cum a fost
precizată; a anulat în parte Dispoziția nr. 18109 din 12 iunie 2014
și a obligat pârâtul să înainteze dosarul întocmit în baza
notificării din 06 august 2001, formulate de contestator, către
Comisia de Aplicare a Legii Fondului Funciar, în vederea soluționării
notificării în partea care privește imobilul, menținând
dispoziția în partea care privește respingerea notificării
pentru imobilul din X1.
Prin Decizia
nr. 148/A din 11 martie 2016 Curtea de Apel București, secția a III-a
civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul
declarat de pârâtul Municipiul București, prin primar general împotriva
sentinței mai sus menționate; a schimbat în parte sentința
atacată în sensul că a respins în tot contestația formulată
împotriva Dispoziției nr. 18109 din 12 iunie 2014 emisă de
primăria Municipiului București și în consecință a
înlăturat dispoziția primei instanțe privind obligarea pârâtului
să înainteze dosarul întocmit în baza notificării din 06 august 2001
către Comisia Municipiului București de aplicare a Legii Fondului
Funciar, în vederea soluționării notificării în partea care
privește imobilul din X2.
Împotriva
acestei decizii a formulat recurs, neîncadrat în drept, reclamantul A.,
arătând că, potrivit Registrului agricol din anii 1951 - 1955 bunicul
său, B., a avut în proprietate suprafața de 0,78 ha teren agricol
și 0,03 ha curți construcții, conform contractului de
vânzare-cumpărare nr. 100, această suprafață fiind
preluată abuziv de către stat.
Referitor la
această suprafață de teren recurentul-reclamant a formulat mai
multe notificări (nr. 2346/2001 în temeiul Legii nr. 10/2001, nr.
2696/2001 și nr. 2762/2001 în temeiul Legii nr. 18/1991) în vederea
acordării de măsuri reparatorii.
Prin
Dispoziția nr. 7002 din 28 noiembrie 2006 i s-a recunoscut dreptul la
despăgubiri pentru suprafața de 275 mp teren și construcție
în temeiul Legii nr. 10/2001, imobil trecut în proprietatea statului în baza
Decretului de expropriere nr. 1050/1966.
Referitor la
diferența nerestituită de 7525 mp primăria a respins de plano
notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, deși acestea au
fost formulate în termen, s-a făcut dovada calității de
persoană îndreptățită și a dreptului de proprietate.
Pârâta era
obligată, după calificarea categoriei de folosință a
terenului de la momentul preluării abuzive, să întocmească
dosare distincte și să soluționeze notificările formulate
în termen, sens în care solicită obligarea acesteia la soluționarea
notificării depuse în temeiul Legii nr. 18/1991 și acordarea de
măsuri reparatorii pentru suprafața de 7525 mp, sub plata unor daune
cominatorii pe zile de întârziere.
În
susținerea recursului, reclamantul a reiterat apărări formulate
în etapele procesuale anterioare privind situația de fapt și de
drept.
Înalta Curte,
înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 16 mai 2016, la
întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a
recursului, prin raportul întocmit constatându-se că decizia obiect al
prezentei căi de atac nu face parte din categoria hotărârilor
judecătorești susceptibile de a fi atacate cu recurs.
Completul de
filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493
alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași
dată, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să
depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C.
proc. civ.
În cauză
nu s-au formulat puncte de vedere la raportul de admisibilitate.
S-a acordat
termen pentru judecarea recursului la data de 8 iunie 2016, în temeiul art. 493
alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.
Analizând
cauza, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art.
7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.
134/2010 privind Codul de procedură civilă "Dacă prin
prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială
se prevede că hotărârea judecătorească de primă
instanță este definitiva, de la data intrării în vigoare a
Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului
la instanța ierarhie superioară", iar potrivit alin. (2) al
aceluiași articol "Dispozițiile alin. (1) se aplică și
în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea
judecătorească de primă instanță este supusă
recursului sau că poate fi atacată cu recurs ori, după caz,
legea specială folosește o altă expresie similară".
Pe de
altă parte, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,
republicată, astfel cum a fost modificată prin art. XII din Legea nr.
202/2010, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de
respingere a notificării sau cererii de restituire în natură poate fi
atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la
secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se
află sediul unității deținătoare sau, după caz,
al entității învestită cu soluționarea notificării, în
termen de 10 zile de la comunicare, hotărârea tribunalului urmând a fi
supusă recursului, care este de competența curții de apel.
Din textele
legale anterior citate rezultă că singura cale de atac ce poate fi
promovată împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal, în
litigiile în care sunt contestate deciziile/dispozițiile motivate de
soluționare a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001, este
apelul, sens în care prezenta cale de atac nu este prevăzută de lege,
fiind, deci, inadmisibilă.
Cum Decizia
nr. 148/A din 11 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori
și de familie, este dată în apel și este definitivă, devin
incidente dispozițiile legale anterior menționate.
Aceste
dispoziții se coroborează cu cele ale art. art. 634 alin. (1) pct. 4
noul C. proc. civ. potrivii căruia sunt hotărâri definitive,
hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și
cele neatacate cu recurs.
Rezultă
că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului și nici
recursului și ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac
exercitată de reclamant împotriva deciziei din apel.
Prin urmare,
în raport de conținutul dispozițiilor legale anterior
menționate, se apreciază că recursul declarat este inadmisibil,
hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București fiind una
definitivă în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 noul C.
proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului.
Față
de cele arătate, criticile deduse judecății prin intermediul
motivelor de recurs nu se mai impun a fi analizate, pentru considerentele
menționate, Înalta Curte urmând să respingă, ca inadmisibil,
recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 148/A din 11 martie
2016 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă
și pentru cauze cu minori și de familie.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A., domiciliat în București,
sector 4 împotriva Deciziei nr. 148/A din 11 martie 2016 a Curții de Apel
București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori
și de familie, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București,
prin primar general, cu sediul în București, sector 6.
Fără
cale de atac.
Pronunțată
în ședință publică, azi 8 iunie 2016.
Procesat
de GGC - NN