ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 349/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 349/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 349/2017
Asupra cauzei
de fată, constată următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr.
46085/3/2009, reclamantul X. a solicitat în contradictoriu cu pârâții
municipiul București prin Primarul general, Primarul general al
municipiului București și Statul român prin Ministerul
Finanțelor Publice emiterea unei decizii de restituire în natură
și echivalent a imobilelor ce formează obiectul notificării cu
nr. Dosar x/2001, anume imobilele identificate potrivit raportului de
expertiză topometrică extrajudiciară A. situate în
București.
Prin cererea
completatoare și modificatoare, reclamantul a solicitat soluționarea
pe fond a notificării în sensul restituirii în natură a terenului
prin reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament pentru
suprafața de 804 mp. și prin acordarea de măsuri reparatorii în
compensare pentru restul suprafeței de teren și construcții.
Prin
Sentința civilă nr. 204 din 10 februarie 2011 Tribunalul
București, secția a IV-a civilă a admis în parte acțiunea,
a obligat municipiul București să emită dispoziție de
restituire în natură pentru suprafețele de teren de 337 mp delimitat
între pct, A B C D - Anexa 3 raport expertiză judiciară și
suprafața de 467 mp delimitat de punctele EFGHI - anexa 3 raport de
expertiză topo întocmit de expert ____ și a obligat pârâtul Ia
măsuri reparatorii prin echivalent pentru partea de teren ce nu poate fi
restituită în natură și pentru construcții potrivit
Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Prin Decizia
civilă nr. 1005 din 27 septembrie 2011 Curtea de Apei București,
secția a IV-a civilă a respins recursul formulat de municipiul
București împotriva Sentinței civile nr. 204 din 10 februarie 2011
și a admis recursul formulat de reclamant, a casat în parte sentința
recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași
instanța pentru refacerea probatoriului în scopul lămuririi
situației de fapt a imobilului ce nu poate fi restituit în natură,
respectiv componența construcțiilor și întinderea acestuia.
Cauza a fost
înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a
civilă sub nr. 46085/372009".
Prin
Sentința civilă nr. 1171 din 13 iunie 2012 Tribunalul București,
secția a III-a civilă a admis în parte acțiunea formulată
de reclamantul X. în contradictoriu cu pârâții Statul român prin
Ministerul Finanțelor Publice, Primarul general al municipiului București
și municipiul București prin Primar general, a obligat pârâtul
municipiul București să restituie direct în natură și
fără a emite decizie/dispoziție de restituire pentru imobilul
teren în suprafață de 337 mp delimitat în punctele A, B, C, D anexa 3
a raportului de expertiză, precum și pentru imobilul teren în
suprafața de 467 mp delimitat în punctele E, F, G, H, I în anexa 3 la
raportul de expertiză efectuat de expert pe care l-a omologat și a
obligat pârâtul municipiul București să emită
decizie/dispoziție cu propunerea de acordare a măsurilor reparatorii
prin echivalent pentru suprafața de teren de 2.396 mp și
construcții demolate.
Împotriva
sentinței tribunalului a declarat recurs reclamantul B.
Recursul a
fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a
IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea. Intelectuală,
conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. 46085/3/2000*.
Prin Decizia
civilă nr. 1229/23M.2013, au fost admise recursurile declarate de
recurentul-reclamant C. și recurentul-pârât municipiul București prin
Primar general împotriva Sentinței civile nr. 1171 din 13 iunie 2012,
pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă
în Dosarul nr. y/3/2009*, în contradictoriu cu intimații-pârâți
Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice și Primarul general al
municipiului București, a fost casată sentința civilă
recurată și a fost reținută cauza spre rejudecare.
Rejudecând în
fond cauza, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin
Decizia nr. 951R din 8 decembrie 2016, a admis în parte cererea formulată
de reclamantul C., în calitate de moștenitor al defunctului B.,
reprezentat de tutore D. în contradictoriu cu pârâtul municipiul București
prin Primarul general, pârâții Primarul general al municipiului
București și Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice, a
constatat calitatea de persoană îndreptățită pentru
terenurile care formează obiectul Contractelor de vânzare-cumpărare
nr. X/1927, nr. Y/1922 și nr. Z din 21 martie 1925 în suprafață
totală de 1.500 mp, a obligat municipiul București să emită
decizie de acordare a despăgubirilor pentru suprafața de teren
totală de 1.500 mp și pentru construcțiile demolate aflate pe
terenurile respective în condițiile Legii nr. 165/2015 și a respins
în rest acțiunea.
Împotriva
Deciziei nr. 951R din 8 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel
București, a formulat cerere de revizuire D., în calitate de
moștenitor al reclamantului C., întemeiată pe prevederile art. 322
pct. 7 C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia cu consecința
anulării Deciziei civile nr. 951R din 8 decembrie 2016.
Revizuentul a
arătat că există contrarietate între Sentința civilă
nr. 204 din 10 februarie 2011, astfel cum a fost menținută prin
Decizia nr. 1005R din 27 septembrie 2011, în care se arată că are
dreptul la restituire în natură cu privire la suprafața de 337 + 467
mp și pentru restul terenului de 2.498 mp, potrivit expertizei, dreptul la
restituire în echivalent, precum și cu privire la construcțiile
demolate și Decizia nr. 951R din 8 decembrie 2016, prin care se
încalcă întinderea dreptului de proprietate astfel cum a fost recunoscut
irevocabil în primul ciclu procesual și se reține dreptul la
despăgubiri potrivit Legii nr. 165/2015 numai cu privire la suprafața
de 1.050 mp.
Înalta Curte
constată inadmisibilitatea cererii de revizuire, în considerarea
dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., care limitează
dezbaterile la admisibilitatea cererii și la faptele pe care se
întemeiază aceasta, pentru următoarele considerente:
-
Dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., menționate de revizuent
ca temei de drept al cererii sale, stipulează că revizuirea unei
hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin
neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o
instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere
dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de
instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și
aceeași pricină, între aceleași persoane, având, aceeași
calitate - aceste dispoziții aplicându-se și în cazul
hotărârilor potrivnice date de instanțe de recurs.
Înalta Curte
constată, referitor ia contrari etatea invocată de revizuent între
Decizia nr. 951R din 8 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a IV-a civilă în Dosarul nr. y/3/2009**
și Decizia nr. 1005R din 27 septembrie 2011, pronunțată de
Curtea de Apel București, secția a IV -a civilă în Dosarul nr.
y/3/2009 pentru susținerea cazului de revizuire prevăzut, de art. 322
pct. 7 C. proc. civ., că nu este respectată ipoteza reglementată
de textul de lege.
Rațiunea
reglementării revizuirii prevăzută în art. 322 pct. 7 C. proc.
civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea
principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții
contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași
cauză și aceleași părți; în atari situații
executarea hotărârilor este imposibilă, ca urmare a faptului că
fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este
favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată
de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin
revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității
lucrului judecat.
În primul
ciclu procesual, prin Decizia nr. 1005R din 27 septembrie 2011,
pronunțată în Dosarul nr. y/3/2009, Curtea de Apel București,
secția a IV -a civilă a respins recursul formulat de municipiul
București împotriva Sentinței civile nr. 204 din 10 februarie 2011
și a admis recursul formulat de reclamant, a casat în parte sentința
recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași
instanță pentru refacerea probatoriului în scopul lămuririi
situației de fapt a imobilului ce nu poate fi restituit în natură,
respectiv componența construcțiilor și întinderea acestuia.
În al doilea
ciclu procesual, rejudecând în fond cauza, Curtea de Apel București,
secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 951R din 8 decembrie 2016, a
admis în parte cererea formulată de reclamantul C., în calitate de
moștenitor al defunctului B., reprezentat de tutore D. în contradictoriu
cu pârâtul municipiul București prin Primarul general, pârâții Primarul
general al municipiului București și Statul român prin Ministerul
Finanțelor Publice, a constatat calitatea de persoană
îndreptățită pentru terenurile care formează obiectul
contractelor de vânzare-cumpărare nr. x/1927, nr. y/1922 și nr. z din
21 martie 1925 în suprafață totală de 1.500 mp, a obligat
municipiul București sa emită decizie de acordare a
despăgubirilor pentru suprafața de teren totală de 1.500 mp
și pentru construcțiile demolate aflate pe terenurile respective în
condițiile Legii nr. 165/2015 și a respins în rest acțiunea.
Astfel, se
constată că cele două hotărâri judecătorești care
se pretind a fi contradictorii au fost pronunțate în același dosar
și în soluționarea aceleiași cereri de chemare în judecată,
în cicluri procesuale diferite.
Pentru
considerentele expuse, raportând cererea de revizuire formulată la
cerințele impuse de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,
Înalta Curte constată că acestea nu sunt îndeplinite, urmând să
o respingă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul împotriva
Deciziei nr. 951 din data de 8 decembrie 2016 a Curții de Apel
București, secția IV-a civilă, pronunțată în Dosarul
nr. y/3/2009**.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 21 februarie 2017.
Procesat de