ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 349/2017

Decizia nr. 349/2017 Asupra cauzei de fată, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. 46085/3/2009, reclamantul X. a solicitat în contradictoriu cu pârâții municipiul București prin Primarul general, Primarul general al municipiului București și Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice emiterea unei decizii de restituire în natură și echivalent a imobilelor ce formează obiectul notificării cu nr. Dosar x/2001, anume imobilele identificate potrivit raportului de expertiză topometrică extrajudiciară A. situate în București. Prin cererea completatoare și modificatoare, reclamantul a solicitat soluționarea pe fond a notificării în sensul restituirii în natură a terenului prin reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament pentru suprafața de 804 mp.

și prin acordarea de măsuri reparatorii în compensare pentru restul suprafeței de teren și construcții. Prin Sentința civilă nr. 204 din 10 februarie 2011 Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis în parte acțiunea, a obligat municipiul București să emită dispoziție de restituire în natură pentru suprafețele de teren de 337 mp delimitat între pct, A B C D - Anexa 3 raport expertiză judiciară și suprafața de 467 mp delimitat de punctele EFGHI - anexa 3 raport de expertiză topo întocmit de expert ____ și a obligat pârâtul Ia măsuri reparatorii prin echivalent pentru partea de teren ce nu poate fi restituită în natură și pentru construcții potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Prin Decizia civilă nr. 1005 din 27 septembrie 2011 Curtea de Apei București, secția a IV-a civilă a respins recursul formulat de municipiul București împotriva Sentinței civile nr. 204 din 10 februarie 2011 și a admis recursul formulat de reclamant, a casat în parte sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanța pentru refacerea probatoriului în scopul lămuririi situației de fapt a imobilului ce nu poate fi restituit în natură, respectiv componența construcțiilor și întinderea acestuia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă sub nr. 46085/372009". Prin Sentința civilă nr. 1171 din 13 iunie 2012 Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul X. în contradictoriu cu pârâții Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice, Primarul general al municipiului București și municipiul București prin Primar general, a obligat pârâtul municipiul București să restituie direct în natură și fără a emite decizie/dispoziție de restituire pentru imobilul teren în suprafață de 337 mp delimitat în punctele A, B, C, D anexa 3 a raportului de expertiză, precum și pentru imobilul teren în suprafața de 467 mp delimitat în punctele E, F, G, H, I în anexa 3 la raportul de expertiză efectuat de expert pe care l-a omologat și a obligat pârâtul municipiul București să emită decizie/dispoziție cu propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru suprafața de teren de 2.396 mp și construcții demolate.

Împotriva sentinței tribunalului a declarat recurs reclamantul B. Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea. Intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. 46085/3/2000*. Prin Decizia civilă nr. 1229/23M.2013, au fost admise recursurile declarate de recurentul-reclamant C. și recurentul-pârât municipiul București prin Primar general împotriva Sentinței civile nr. 1171 din 13 iunie 2012, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă în Dosarul nr. y/3/2009*, în contradictoriu cu intimații-pârâți Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice și Primarul general al municipiului București, a fost casată sentința civilă recurată și a fost reținută cauza spre rejudecare.

Rejudecând în fond cauza, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 951R din 8 decembrie 2016, a admis în parte cererea formulată de reclamantul C., în calitate de moștenitor al defunctului B., reprezentat de tutore D. în contradictoriu cu pârâtul municipiul București prin Primarul general, pârâții Primarul general al municipiului București și Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice, a constatat calitatea de persoană îndreptățită pentru terenurile care formează obiectul Contractelor de vânzare-cumpărare nr. X/1927, nr. Y/1922 și nr. Z din 21 martie 1925 în suprafață totală de 1.500 mp, a obligat municipiul București să emită decizie de acordare a despăgubirilor pentru suprafața de teren totală de 1.500 mp și pentru construcțiile demolate aflate pe terenurile respective în condițiile Legii nr. 165/2015 și a respins în rest acțiunea.

Împotriva Deciziei nr. 951R din 8 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, a formulat cerere de revizuire D., în calitate de moștenitor al reclamantului C., întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., solicitând admiterea acesteia cu consecința anulării Deciziei civile nr. 951R din 8 decembrie 2016. Revizuentul a arătat că există contrarietate între Sentința civilă nr. 204 din 10 februarie 2011, astfel cum a fost menținută prin Decizia nr. 1005R din 27 septembrie 2011, în care se arată că are dreptul la restituire în natură cu privire la suprafața de 337 + 467 mp și pentru restul terenului de 2.498 mp, potrivit expertizei, dreptul la restituire în echivalent, precum și cu privire la construcțiile demolate și Decizia nr. 951R din 8 decembrie 2016, prin care se încalcă întinderea dreptului de proprietate astfel cum a fost recunoscut irevocabil în primul ciclu procesual și se reține dreptul la despăgubiri potrivit Legii nr. 165/2015 numai cu privire la suprafața de 1.050 mp.

Înalta Curte constată inadmisibilitatea cererii de revizuire, în considerarea dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., care limitează dezbaterile la admisibilitatea cererii și la faptele pe care se întemeiază aceasta, pentru următoarele considerente: - Dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., menționate de revizuent ca temei de drept al cererii sale, stipulează că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având, aceeași calitate - aceste dispoziții aplicându-se și în cazul hotărârilor potrivnice date de instanțe de recurs.

Înalta Curte constată, referitor ia contrari etatea invocată de revizuent între Decizia nr. 951R din 8 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în Dosarul nr. y/3/2009** și Decizia nr. 1005R din 27 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV -a civilă în Dosarul nr. y/3/2009 pentru susținerea cazului de revizuire prevăzut, de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., că nu este respectată ipoteza reglementată de textul de lege. Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți; în atari situații executarea hotărârilor este imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

În primul ciclu procesual, prin Decizia nr. 1005R din 27 septembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. y/3/2009, Curtea de Apel București, secția a IV -a civilă a respins recursul formulat de municipiul București împotriva Sentinței civile nr. 204 din 10 februarie 2011 și a admis recursul formulat de reclamant, a casat în parte sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru refacerea probatoriului în scopul lămuririi situației de fapt a imobilului ce nu poate fi restituit în natură, respectiv componența construcțiilor și întinderea acestuia.

În al doilea ciclu procesual, rejudecând în fond cauza, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 951R din 8 decembrie 2016, a admis în parte cererea formulată de reclamantul C., în calitate de moștenitor al defunctului B., reprezentat de tutore D. în contradictoriu cu pârâtul municipiul București prin Primarul general, pârâții Primarul general al municipiului București și Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice, a constatat calitatea de persoană îndreptățită pentru terenurile care formează obiectul contractelor de vânzare-cumpărare nr. x/1927, nr. y/1922 și nr. z din 21 martie 1925 în suprafață totală de 1.500 mp, a obligat municipiul București sa emită decizie de acordare a despăgubirilor pentru suprafața de teren totală de 1.500 mp și pentru construcțiile demolate aflate pe terenurile respective în condițiile Legii nr. 165/2015 și a respins în rest acțiunea.

Astfel, se constată că cele două hotărâri judecătorești care se pretind a fi contradictorii au fost pronunțate în același dosar și în soluționarea aceleiași cereri de chemare în judecată, în cicluri procesuale diferite. Pentru considerentele expuse, raportând cererea de revizuire formulată la cerințele impuse de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea nu sunt îndeplinite, urmând să o respingă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul împotriva Deciziei nr. 951 din data de 8 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția IV-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. y/3/2009**. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2017. Procesat de GGC - LM