ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1890/2016

Decizia nr. 1890/2016

Asupra recursului de față,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Tribunalului București

la data de 12 februarie 2014, reclamantul A., în contradictoriu

cu pârâta Primăria municipiului București, prin primarul general, a solicitat

plata sumei de 532.285 RON, cu titlu de despăgubiri, stabilite de evaluatorul

B., a sumei de 372.599 RON, cu titlu de daune interese în procent de 10%, conform

expertizei realizate de expertul judiciar C. în Dosarul nr. x/3/2009 al Tribunalului

București, precum și a sumei de 298.079 RON, cu titlu de dobândă

legală B.N.R. anuală mediu temperată de 8% pe an - pentru exproprierea

unei suprafețe de 136 m.p. din terenul reclamantului în suprafață

de 1.633 m.p., situat în București, sector 1.

Prin sentința civilă

nr. 757 din 24 iunie 2014, Tribunalul București, s

ecția a

IV-

a civilă, a admis excepția inadmisibilității

promovării acțiunii, astfel cum a fost modificată, invocata de pârât

și a respins acțiunea, astfel cum a fost modificată, privind pe reclamantul

A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, ca inadmisibilă.

Prin decizia nr. 444 din 7

octombrie 2015, Curtea de Apel București, s

ecția a IV-a civilă, a respins,

ca nefondat, apelui declarat de reclamantul A. împotriva sentinței Tribunalului

București.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul A.,

solicitând

casarea hotărârii pronunțate în cauză, iar pe fond, admiterea acțiunii,

în sensul acordării despăgubirilor solicitate în conformitate cu dreptul

său de proprietate.

Analizând recursul în condițiile

dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la cele ale

art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul

se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde

numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele

de casare, înalta Curte reține următoarele:

În

speță, hotărârea atacată

cu recurs, respectiv decizia nr. 444 din 7 octombrie 2015 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă, a fost pronunțată în soluționarea

apelului declarat de reclamant împotriva sentinței nr. 757 din 24 iunie 2014

a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, cauza având ca obiect

„expropriere”.

Potrivit art. 634 alin. (1)

pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel,

fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit art. 483 alin. (2) C.

proc. civ., hotărârile pronunțate în materie de expropriere, nu sunt supuse

recursului.

Dispozițiile art. XVIII alin.

(2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare

a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin

O.U.G. nr. 62/2015 prevăd: „În procesele pornite începând cu data intrării

în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt

supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la

art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată,

în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele

de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile

privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în

alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv”.

Legalitatea cailor de atac presupune

faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă

decât căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, în afară de

căile de atac prevăzute delege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale

în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare

de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție

arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre

judecătorească sunt cele prevăzute de lege, clar și că

exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea

acesteia.

Față de natura pretenției

dedusă judecății, cauza se circumscrie dispozițiilor art. 483

alin. (2) C. proc. civ.

Prin punctul de vedere formulat

la raport, recurentul-reclamant A. a susținut admisibilitatea recursului, motivat

de faptul că acțiunea sa „este accesorie și incidență cu

materia exproprierii”, fiind „o cerere de revendicare a despăgubirilor” ca

urmare a unei exproprieri de fapt.

Este de reținut că legiuitorul,

atunci când a edictat normele referitoare Ia căile de atac ce pot fi exercitate

în acest domeniu al exproprierii, a utilizat o terminologie generală, „în materie

de expropriere”, nefăcând nicio distincție pe anumite criterii, ca, de

exemplu, pe criteriul exproprierilor de fapt, sau a celor care au urmat procedura

din legile speciale, ori pe criteriul valoric al despăgubirilor solicitate

în cadrul acestei proceduri.

Prin urmare, în aplicarea principiului

de drept „Unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă”

(Ubt iex nori distinguit. nec nos distinguere debemas), toate pricinile din materia

exproprierii se soluționează conform normelor de procedură incidente

în cauzele ce se circumscriu acestei materii.

Or, în speță, decizia

atacată cu recurs a fost pronunțată într-o cauză din materia

exproprierii, întrucât reclamantul a solicitat, prin acțiunea introductivă,

plata unor sume cu titlu de despăgubiri, daune interese și dobândă

legală, ca urmare a exproprierii unei suprafețe de 136 m.p. din terenul

de 1.633 m.p. situat în București, sector 1.

Având în vedere considerentele

ce preced, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul

declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 444 din 7 octombrie 2015 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 444 din 7 octombrie 2015 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Potrivit dispozițiilor

art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi

de atac și se comunică părților, conform dispozițiilor

art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 12 octombrie 2016.