ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1352/2003

Deliberând asupra cauzei penale de

față;

Din actele dosarului, rezultă

următoarele:

Prin sentința penală nr. 18 din 15 ianuarie 2003,

pronunțată în dosarul penal nr. 9913/2001, Tribunalul Prahova, secția penală, a

pronunțat următoarea hotărâre:

În

baza art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) C.

pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (2) și art. 76

lit. c) C. pen., infracțiunea de furt calificată, faptă din 22 aprilie 2001,

parte vătămată SC S.R. SA Câmpina, prejudiciu 1.919.314 lei, recuperat,

condamnă inculpații:

1. B.V.;

2. I.M.;

3. M.V.;

închisoare, fiecare.

Aplică art. 71 și art. 64 C. pen.,

pentru fiecare inculpat.

Ia act că prejudiciul a fost

recuperat prin restituire.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

confiscă de la inculpați 20 de bidoane de plastic a câte 20 litri fiecare.

În temeiul art. 191 alin. (1) și (2)

C. proc. pen., obligă fiecare inculpat la câte 650.000 lei, cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut în fapt că inculpații, la data de 22 aprilie 2001,

s-au deplasat cu un autoturism condus de recurentul B.V. la Depozitul de

produse petroliere aparținând SC S.R. Câmpina, pentru a sustrage produse

petroliere. Inculpații au încărcat în autoturism 20 bidoane plastic de câte 20

l fiecare și ajungând la depozit, au încărcat cantitatea de 400 l produs

petrolier, pe care l-au depozitat în mașina parcată lângă gardul unității. La

plecare au fost surprinși de organele de poliție.

Contravaloarea produsului sustras

s-a stabilit a fi 1.919.314 lei.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților s-au reținut de instanță pe baza probelor administrate și anume:

procesul verbal de constatare, procesul verbal de ridicare de probe, buletin de

analiză a produsului, declarația martorului C.V. acte și a recunoașterii de

către inculpați a faptei comise.

Curtea de Apel Ploiești, secția

penală, prin decizia penală nr. 406 pronunțată la data de 11 septembrie 2002,

în dosarul penal nr. 1065/2002, a admis apelurile inculpaților și a redus

pedepsele aplicate fiecărui inculpat, de la 2 ani la un an închisoare, ținând

seama de valoarea economică scăzută (astfel cum a rezultat după efectuarea unei

expertize tehnice și solicitarea de relații de la Rafinăria S.R.) și de

împrejurările faptei. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal, inculpații au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie față de prevederile dispozițiilor art. 18

1

C. pen.,

fiind pronunțată printr-o greșită aplicare a legii, sub acest aspect (art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen.).

S-a solicitat casarea ambelor

hotărâri și achitarea inculpaților, fapta fiind lipsită de pericol social

specific unei infracțiuni.

Examinând hotărârea atacată și

sentința în raport de critica adusă, probele existente și dispozițiile legale

în vigoare, aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul este fondat.

Este cert stabilit și recunoscut, că

inculpații și-au însușit cantitatea de 400 l produs petrolier.

Încă din faza de urmărire penală

Rafinăria S.R. SA a precizat că produsul petrolier luat din „Lacul Peștelui”

era proprietatea lor și avea o valoare de 1.919.314 lei.

Există buletin de analiză,

laboratorul definind produsul ca fiind „slops”. Față de susținerile

inculpaților, în sensul că produsul este lipsit de valoare economică, instanța de

apel, bine a considerat necesară o verificare de specialitate pe acest aspect,

dispunând efectuarea unei expertize.

Cu toate că Rafinăria S.R. a avut o

atitudine necooperantă, refuzând să prezinte acte oficiale privind schema

tehnologică de recuperare a produsului petrolier din „Lacul Peștelui”,

expertiza a putut stabili că:

- șlopsul reprezintă pierderi

tehnologice și accidentale de țiței, care se regăsesc în sistemul de canalizare

al rafinăriei, împreună cu apele reziduale.

- acest amestec se separă în

„separatorul de ape reziduale”, produsul petrolier recuperându-se și fiind

refolosit, iar apoi se neutralizează și se evacuează împreună cu apa

tehnologică în „Lacul Peștelui”.

Deși aceste ape ar trebui să fie

pure din punct de vedere chimic, ele în realitate, mai conțin suspensii de

țiței și produs petrolier.

- sub acțiunea factorilor naturali,

acest produs se ridică la suprafața apei și este colectat printr-un jgheab și

pompat în 2 rezervoare pentru decantare, de unde este pompat mai departe în

procesul de producție, ca un țiței brut.

- concret însă, instalația nu a mai

funcționat din anul 1999, ceea ce face ca produsul petrolier în aceste condiții

să nu mai aibă valoare economică.

S-a mai menționat că lacul nu este

împrejmuit și nici protejat.

În aceste condiții, Curtea constată

că, în mod greșit s-a apreciat că fapta inculpaților constituie infracțiune.

Chiar dacă în aparență ar părea

îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de furt, împrejurările

specifice în care s-a desfășurat fapta, exclud gradul de pericol social,

caracteristic infracțiunii.

Condițiile în care se află șlopsul

lipsit de orice aparență de apartenență a cuiva sau de pază, valoarea economică

extrem de redusă (și mai mult virtuală în perioada în care instalația nu

funcționa), datele ce caracterizează persoana inculpaților fără antecedente, cu

o situație materială precară, sinceri și plini de regrete, toate duc spre

concluzia exprimată.

Astfel fiind și pentru aceste

considerente, recursurile apar fondate, urmând a fi admise în conformitate cu

dispozițiile art. 385

15

pct. 2 C. proc. pen. și a se casa

hotărârile, iar în fond, inculpații să fie achitați, pentru infracțiunea de

furt, fapta neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni, urmând

să se aplice sancțiuni administrative.

Onorariile avocatului din oficiu vor

fi suportate din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

inculpații S.N., B.V., I.M., D.N. și M.V. împotriva deciziei penale nr. 406 din

11 septembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.

Casează decizia penală atacată și

sentința penală nr. 18 din 15 ianuarie 2002 a Tribunalului Prahova cu privire

la condamnarea inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin.

(1), art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art.

74 și art. 76 lit. c) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., cu referire la art. 18

1

C. pen., achită pe toți inculpații pentru infracțiunea prevăzută de art.

208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) C. pen.

Conform art. 91 lit. c) C. pen.,

aplică inculpaților S.N., B.V., I.M., D.N. și M.V. sancțiunea cu caracter

administrativ de câte 1.000.000 lei amendă.

Onorariul apărătorului din oficiu,

în sumă de câte 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 martie 2003.