ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1352/2003

B.V.;

I.M.;

M.V.;

D.N. și

S.N. la pedeapsa de 2 ani închisoare, fiecare. Aplică art. 71 și art. 64 C. pen., pentru fiecare inculpat. Ia act că prejudiciul a fost recuperat prin restituire. În baza art. 118 lit. b) C. pen., confiscă de la inculpați 20 de bidoane de plastic a câte 20 litri fiecare. În temeiul art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., obligă fiecare inculpat la câte 650.000 lei, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în fapt că inculpații, la data de 22 aprilie 2001, s-au deplasat cu un autoturism condus de recurentul B.V. la Depozitul de produse petroliere aparținând SC S.R. Câmpina, pentru a sustrage produse petroliere. Inculpații au încărcat în autoturism 20 bidoane plastic de câte 20 l fiecare și ajungând la depozit, au încărcat cantitatea de 400 l produs petrolier, pe care l-au depozitat în mașina parcată lângă gardul unității. La plecare au fost surprinși de organele de poliție. Contravaloarea produsului sustras s-a stabilit a fi 1.919.314 lei. Situația de fapt și vinovăția inculpaților s-au reținut de instanță pe baza probelor administrate și anume: procesul verbal de constatare, procesul verbal de ridicare de probe, buletin de analiză a produsului, declarația martorului C.V. acte și a recunoașterii de către inculpați a faptei comise. Curtea de Apel Ploiești, secția penală, prin decizia penală nr. 406 pronunțată la data de 11 septembrie 2002, în dosarul penal nr. 1065/2002, a admis apelurile inculpaților și a redus pedepsele aplicate fiecărui inculpat, de la 2 ani la un an închisoare, ținând seama de valoarea economică scăzută (astfel cum a rezultat după efectuarea unei expertize tehnice și solicitarea de relații de la Rafinăria S.R.) și de împrejurările faptei. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, inculpații au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie față de prevederile dispozițiilor art. 18 1 C. pen., fiind pronunțată printr-o greșită aplicare a legii, sub acest aspect (art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen.). S-a solicitat casarea ambelor hotărâri și achitarea inculpaților, fapta fiind lipsită de pericol social specific unei infracțiuni. Examinând hotărârea atacată și sentința în raport de critica adusă, probele existente și dispozițiile legale în vigoare, aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul este fondat. Este cert stabilit și recunoscut, că inculpații și-au însușit cantitatea de 400 l produs petrolier. Încă din faza de urmărire penală Rafinăria S.R. SA a precizat că produsul petrolier luat din „Lacul Peștelui” era proprietatea lor și avea o valoare de 1.919.314 lei. Există buletin de analiză, laboratorul definind produsul ca fiind „slops”. Față de susținerile inculpaților, în sensul că produsul este lipsit de valoare economică, instanța de apel, bine a considerat necesară o verificare de specialitate pe acest aspect, dispunând efectuarea unei expertize. Cu toate că Rafinăria S.R. a avut o atitudine necooperantă, refuzând să prezinte acte oficiale privind schema tehnologică de recuperare a produsului petrolier din „Lacul Peștelui”, expertiza a putut stabili că: - șlopsul reprezintă pierderi tehnologice și accidentale de țiței, care se regăsesc în sistemul de canalizare al rafinăriei, împreună cu apele reziduale. - acest amestec se separă în „separatorul de ape reziduale”, produsul petrolier recuperându-se și fiind refolosit, iar apoi se neutralizează și se evacuează împreună cu apa tehnologică în „Lacul Peștelui”. Deși aceste ape ar trebui să fie pure din punct de vedere chimic, ele în realitate, mai conțin suspensii de țiței și produs petrolier. - sub acțiunea factorilor naturali, acest produs se ridică la suprafața apei și este colectat printr-un jgheab și pompat în 2 rezervoare pentru decantare, de unde este pompat mai departe în procesul de producție, ca un țiței brut. - concret însă, instalația nu a mai funcționat din anul 1999, ceea ce face ca produsul petrolier în aceste condiții să nu mai aibă valoare economică. S-a mai menționat că lacul nu este împrejmuit și nici protejat. În aceste condiții, Curtea constată că, în mod greșit s-a apreciat că fapta inculpaților constituie infracțiune. Chiar dacă în aparență ar părea îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de furt, împrejurările specifice în care s-a desfășurat fapta, exclud gradul de pericol social, caracteristic infracțiunii. Condițiile în care se află șlopsul lipsit de orice aparență de apartenență a cuiva sau de pază, valoarea economică extrem de redusă (și mai mult virtuală în perioada în care instalația nu funcționa), datele ce caracterizează persoana inculpaților fără antecedente, cu o situație materială precară, sinceri și plini de regrete, toate duc spre concluzia exprimată. Astfel fiind și pentru aceste considerente, recursurile apar fondate, urmând a fi admise în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 2 C. proc. pen. și a se casa hotărârile, iar în fond, inculpații să fie achitați, pentru infracțiunea de furt, fapta neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni, urmând să se aplice sancțiuni administrative. Onorariile avocatului din oficiu vor fi suportate din fondul Ministerului Justiției.