ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1405/2016

Decizia nr. 1405/2016 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin acțiunea civilă astfel cum a fost precizată, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâta SC C. SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.020.000 euro, compusă din 20.000 euro, reprezentând cheltuieli de înmormântare și cele determinate de ritualurile de pomenire, în tradiția creștin-ortodoxă a locului, și daune morale în sumă de 1.000.000 euro - câte 500.000 euro pentru fiecare dintre reclamanți. Prin Sentința civilă nr. 233 din 29 octombrie 2014, Tribunalul Hunedoara, secția I civilă, a admis în parte acțiunea civilă precizată, formulată de reclamanții A. și B. împotriva SC C. SA și, în consecință, a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 15.000 RON, cu titlu de despăgubiri materiale și fiecăruia dintre reclamanți suma de câte 10.000 euro, cu titlu de despăgubiri morale.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanții calitatea de părinți ai numitului D., decedat în accidentul rutier produs la data de 21 august 2013, pe raza localității Valea Nandului, județul Hunedoara, fiind pasager al autoturismului marca E., condus de numitul F. - decedat și el, în aceleași împrejurări. Cauzele, circumstanțele și culpa în producerea accidentului rutier respectiv au făcut obiectul Dosarului nr. x/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, care, față de decesul conducătorului auto, a dispus, conform Ordonanței din 3 aprilie 2014, clasarea cauzei.

S-a mai reținut autovehiculul implicat în impactul rutier mortal avea polița de asigurare de răspundere civilă obligatorie încheiată la SC C. SA, ca atare, în baza contractului de asigurare, asiguratorul, preluând riscul pagubei asigurate, se subrogă, de drept, autorului accidentului mortal, soldat cu victime, în condițiile art. 48, 49 și 54 din Legea nr. 136/1995, astfel că, despăgubirile cuvenite terților păgubiți se achită, în mod nemijlocit, de către acesta, inclusiv pentru persoanele aflate în interiorul autovehiculului asigurat. Sub aspectul despăgubirilor materiale, reprezentând contravaloarea funeraliilor și a ritualurilor de pomenire tradiționale, prima instanță a considerat că acestea sunt justificate pentru suma de 30.000 RON, pe care a apreciat-o ca rezonabilă.

Sub aspectul despăgubirilor morale, s-a avut în vedere importanța valorii personal - nepatrimoniale reclamate, apreciind că despăgubirile ce se pot acorda cu acest titlu în cauză părinților victimei accidentului rutier trebuie să fie proporționale cu importanța pierderii acestei valori și, desigur, cu impactul produs asupra reclamanților, în calitatea lor de părinți ai copilului decedat, cu suferința lor, precum și cu ireversibilitatea evenimentului. Raportat la cele ce preced și având în vedere criteriul echității și criteriul gravității prejudiciului moral reclamat, precum și scopul și natura instituției despăgubirilor morale, prima instanță a apreciat că în speță suma de câte 20.000 euro - sau echivalentul în lei, la data plății - pentru fiecare dintre reclamanți este rezonabilă și poate ameliora suferința acestora pentru pierderea unicului lor fiu.

Sub acest aspect, s-a constatat că sumele acordate, cu titlul de despăgubiri morale, însumând 40.000 euro - sau echivalentul în lei la data plății -, se încadrează în limitele minimale stabile prin art. 24 alin. (2) lit. b) din Ordinul nr. 14/2011 a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor prin care s-au adoptat normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă - aplicabile la data evenimentului rutier, mortal, în cauză. Având în vedere circumstanțele accidentului respectiv ce au fost stabilite de organele de cercetare penală, Tribunalul, la stabilirea cuantumului definitiv al despăgubirilor, a reținut culpa victimei D., care la momentul accidentului rutier ce i-a determinat moartea, nu purta centura de siguranță.

Pe cale de consecință și apreciind că această culpă are o determinare de 50% în cauzarea morții victimei D., prima instanță a redus cuantumul despăgubirilor materiale și morale stabilite, în proporție de 50%. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamanții B. și A. iar prin Decizia civilă nr. 330 din 21 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a respins, ca nefondat, apelul. În argumentarea acestei decizii, s-a reținut că ceea ce se contestă în cauză este cuantumul daunelor morale acordat de către prima instanță, în legătură cu care, s-a constatat că Tribunalul a făcut o corectă evaluare, având în vedere prejudiciul cauzat reclamanților prin moartea prematură a fiului lor, în respectarea principiului echității și criteriului gravității prejudiciului moral reclamat, precum și natura și scopul instituției despăgubirilor morale.

Totodată, s-a constatat că în mod corect, la acordarea sumei finale s-a reținut și o culpă proprie a victimei, care nu a purtat centura de siguranță, daunele fiind diminuate în procent de 50%, rezultând suma finală de 10.000 euro pentru fiecare dintre părinții reclamanți. S-a mai reținut că prin cererea de apel s-a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale și din perspectiva "resurselor material-financiare necesare întreținerii și a dezechilibrului creat între stilul de viață anterior și ulterior acestei vătămări", însă suma acordată de prima instanță, redusă ca urmare a reținerii culpei victimei, cuantumul inițial fiind de 40.000 euro, este o sumă rezonabilă, respectând principiul echității și fiind în concordanță cu practica majoritară în astfel de litigii.

Împotriva Deciziei civile nr. 330 din 21 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, au declarat recurs reclamanții A. și B., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., în temeiul cărora au solicitat admiterea recursului și schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului formulat împotriva sentinței primei instanțe, dat fiind că soluția este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. În argumentarea motivelor de casare invocate, recurenții au susținut că instanța de apel, deși avea obligația de a arăta motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, s-a mărginit la aprecieri cu caracter general.

Astfel, au arătat recurenții că instanța a apreciat a fi respectat principiul echității și criteriul gravității prejudiciului moral, precum și natura și scopul instituției despăgubirilor morale, motivând că nu pot fi reținute ca pertinente susținerile cuprinse în cererea de apel, și că acest prejudiciu nu reflectă modificări definitive în viața apelanților sub aspect material, afectiv și psihosocial, fiind respectate normele interne și internaționale în materie. Totodată, au susținut recurenții că prin considerentele deciziei recurate, instanța a făcut o analiză sumară a motivelor de apel, iar cu privire la cuantumul acordat pentru prejudiciul moral de către prima instanță, nu a indicat vreun criteriu conform căruia ar fi rezonabile, nu a evaluat drepturile nepatrimoniale lezate, fiind de notorietate intensitatea mare a legăturii între părinți și copii, sau între soți.

În continuare, recurenții au arătat că hotărârea atacată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, considerând ca au fost încălcate atât principiile care guvernează răspunderea civilă delictuală cât și principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat, precum și prevederile Ordinului C.S.A. nr. 14/2011 iar în situația în care în cauză nu a fost dispusă o expertiză de specialitate care să stabilească cu exactitate în ce proporție îi poate fi reținută culpa victimei ca urmare a faptului că nu purta centura de siguranță, a reține o culpă în procent de 50% este o încălcare a legii.

S-a susținut că despăgubirile acordate contravin jurisprudenței în materie, condiție impusă de art. 49 pct. 2 din Normele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, aprobate prin Ordinul nr. 14/2011 și deși la dosarul cauzei nu există un probatoriu din care să rezulte un prejudiciu într-un cuantum ridicat, soluția instanței de apel are un caracter exclusiv subiectiv, cuantumul daunelor morale acordate fiind disproporționat în comparație cu soluțiile pronunțate în jurisprudența recentă. S-au subliniat că atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite la aprecierea daunelor morale, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere a circumstanțelor particulare ale cauzei, relativ la suferințele fizice și psihice pe care le-au suferit victimele unui accident de circulație, precum și consecințele nefaste pe care acel accident le-a avut.

În final, au arătat recurenții că pentru a-și păstra caracterul de "satisfacție echitabilă", daunele morale trebuie acordate într-un cuantum care să nu le deturneze de la scopul și finalitatea prevăzute de lege, spre a nu deveni astfel un folos material injust, însă prin hotărârea recurată, instanța de apel a încălcat principiul potrivit căruia la stabilirea cuantumului despăgubirilor nu se ține seama de starea materială a victimei sau de cea a persoanei responsabile. Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata SC C. SA a invocat excepția nulității recursului raportat la neîncadrarea criticilor formulate în categoria motivelor de nelegalitate, în sensul că argumentele dezvoltate vizează în fapt, modul de apreciere al instanței asupra cuantumului daunelor morale ce se impun a fi acordate reclamanților, or, prin aceste critici se încearcă reluarea judecății în fond sub aspectul reindividualizării despăgubirilor.

La data de 7 decembrie 2015, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin Încheierea completului de filtru din data de 26 ianuarie 2016 a fost analizat raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin încheierea completului de filtru din data de 24 mai 2016, s-a admis în principiu recursul reclamanților și s-a stabilit termen în vederea soluționării acestuia, la 20 septembrie 2016, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate și de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Cu titlu preliminar, asupra excepției nulității recursului, Înalta Curte constată a fi nefondată, apreciind că argumentele aduse în susținerea recursului pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., motiv pentru care va respinge excepția invocată. Astfel, având în vedere dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii și când hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte va cenzura din perspectiva acestor cazuri de casare criticile formulate.

Circumscris cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., autorii căii de atac au susținut că în considerentele deciziei recurate nu se regăsesc argumentele pentru care instanța de apel și-a format convingerea, că instanța a făcut o analiză sumară a motivelor de apel, iar cu privire la cuantumul despăgubirilor acordat pentru prejudiciul moral de către prima instanță, nu a indicat vreun criteriu conform căruia acestea ar fi rezonabile și nu a evaluat drepturile nepatrimoniale lezate. Din această perspectivă, Înalta Curte reține că obligația instanței de a motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc.

civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Verificarea considerentelor deciziei atacate din perspectiva criticilor formulate de recurenți relevă că instanța de prim control judiciar, a cenzurat hotărârea tribunalului sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate din perspectiva criteriilor stabilite de jurisprudența în materie, respectiv: consecințele negative suferite, importanța valorilor morale lezate, măsura lezării acestor valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația familială, astfel că, nu se poate reține că decizia ar fi nemotivată sub acest aspect.

De asemenea, Înalta Curte constată că în analiza cuantumului despăgubirilor acordate, respectiv menținute, instanța de apel s-a raportat la nivelul material al societății, principiul echității și practica majoritară în astfel de litigii astfel încât faptul că recurenții sunt nemulțumiți de argumentele instanței, nu are semnificația nemotivării hotărârii sub aspectele evocate. În raport de cele arătate, Înalta Curte impune concluzia că susținerile autorilor căii de atac circumscrise pct. 6 al art. 488 C. proc. civ. sunt nefondate și că hotărârea atacată a fost pronunțată cu respectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) același cod. Subsumat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., vor fi analizate criticile formulate de recurenți referitor la faptul că despăgubirile acordate contravin jurisprudenței în materie, condiție impusă de art. 49 pct. 2 din Normele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor aprobate prin Ordinul nr. 14/2011, dispoziții conform cărora în caz de deces, daunele morale se stabilesc în conformitate cu legislația și jurisprudența din România. Cu referire la textul legal arătat, autorii căii de atac au susținut că instanța de apel avea obligația ca în analiza despăgubirilor acordate de prima instanță să procedeze la examinarea legislației și jurisprudenței naționale, fără să dezvolte argumente din care să rezulte că normele legale incidente nu au fost corect aplicate la situația de fapt stabilită.

Cu toate acestea, din examinarea considerentelor deciziei recurate, se constată că în stabilirea întinderii daunelor morale, așa cum s-a arătat și în precedent, instanța de control judiciar a procedat cu respectarea dispozițiilor legale în materie și a jurisprudenței, păstrând principiul proporționalității și justul echilibru între natura valorilor lezate și sumele acordate. Astfel, se constată că în speță motivul de casare a fost invocat în mod evident cu scopul de a repune în discuție probele și situația de fapt, culpa victimei și evaluarea acesteia de către instanță, și de a solicita instanței de recurs să reconsidere concludența lor, stabilind o altă situație de fapt, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

Așa fiind, în speță nu se confirmă motivul de casare instituit de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurenții-reclamanți, instanța de apel dând o corectă eficiență textelor legale și principiilor de drept incidente speței, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge excepția nulității recursului. Respinge recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 330 din 21 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2016. Procesat de GGC - N