ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1662/2020

Asupra conflictului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată la 16 octombrie 2019, A. a solicitat, în contradictoriu cu B. S.A., obligarea pârâtei la plata sumelor de 4980,68 RON cu titlu de daune materiale reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu înmormântarea și parastasele organizate potrivit religiei pentru defuncții indicați și de 500.000 euro sau echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune morale pentru persoanele decedate în accidentul rutier din 8 iulie 2018, precum și a penalităților de întârziere, calculate din a unsprezecea zi de la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunța și până la achitarea efectivă a despăgubirilor materiale și morale cerute, cu cheltuieli de judecată.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe art. 1349 și următ., art. 1381 și următ. C. civ., Legea nr. 132/2017 (art. 10 alin. (2), art. 14 alin. (4), art. 21 alin. (5) raportat la art. 21 alin. (4) teza a doua), art. 12 alin. (2) lit. b) din Norma nr. 20/2017 privind asigurările auto.

2.1. Prin Sentința nr. 27 din 14 ianuarie 2020, Tribunalul Hunedoara, secția I civilă, a admis excepția de necompetență teritorială exclusivă, invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect despăgubiri civile în favoarea Tribunalului Bihor.

S-a constatat în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv acțiune în pretenții întemeiată pe răspunderea civilă delictuală a persoanei vinovate de producerea accidentului auto, că aparține competența de soluționare, din punct de vedere teritorial, instanței în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, conform art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Cum, în speță, accidentul auto în urma căruia au decedat trei rude ale reclamantei s-a petrecut pe raza localității Beiuș, județul Bihor, în temeiul art. 131 - 132 C. proc. civ., s-a declinat competența în favoarea Tribunalului Bihor.

2.2. Prin Sentința nr. 68/C din 26 iunie 2020, Tribunalul Bihor, secția I civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența judecării cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. în favoarea Tribunalului Hunedoara. A constatat ivit conflict de competență, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

S-a reținut, în esență, în raport de dispozițiile art. 129, art. 130 alin. (3) și art. 115 C. proc. civ. și de obiectul cauzei deduse judecății, că nu este incidentă nicio normă care să atragă o competență teritorială exclusivă, fiind în prezența unei competențe alternative.

Cum în cazul competenței teritoriale alternative doar pârâtul este cel care poate invoca excepția de necompetență, în caz contrar instanța sesizată rămâne competentă să judece litigiul, în favoarea acesteia operând o prorogare de competență.

II. Considerentele Înaltei Curți

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, în considerarea argumentelor ce succed:

Cererea de chemare în judecată care a generat dezînvestirile reciproce ale instanțelor este o acțiune în daune (materiale și morale), întemeiată pe prevederile răspunderii civile delictuale și dispozițiile legale în materia asigurărilor pentru prejudicii produse terților prin accidente rutiere.

Se observă că pentru soluționarea cererii cu care a fost învestită instanța de judecată nu a fost instituită o competență teritorială exclusivă.

Astfel, art. 115 C. proc. civ. la alin. (1) stipulează în sensul că în materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face și la instanța în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul asiguratului, bunurile asigurate, locul unde s-a produs riscul asigurat. De asemenea, la alin. (3) al articolului se prevede că în materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terțul prejudiciat poate introduce acțiune directă și la instanța domiciliului său.

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competența generală a instanțelor judecătorești, competența materială și competența teritorială exclusivă, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) prevede că necompetența este de ordine privată.

Potrivit dispozițiilor art. 130 C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de forma necompetenței, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

În cauză, devin incidente prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Or, în speță, pârâta B. S.A. nu a invocat excepția necompetenței teritoriale, ci, dimpotrivă, potrivit celor consemnate în practicaua Sentinței civile nr. 27/2020 a Tribunalului Hunedoara, a considerat că instanța competentă, potrivit dispozițiilor art. 115 C. proc. civ., este cea în circumscripția căreia se află domiciliul reclamantei, respectiv Tribunalul Hunedoara.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere că reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată la instanța de la domiciliul său, respectiv Tribunalul Hunedoara, în fața căreia nu a fost invocată de către pârâtă excepția necompetenței teritoriale, regulatorul de competență va fi pronunțat în favoarea acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 septembrie 2020, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.

GGC - NN