ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1585/2020

HOTĂRÂRE

20.07.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1585/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 20 iulie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 16 octombrie 2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A. București, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 300.000 euro sau echivalentul în RON la cursul BNR din ziua efectuării plății, cu titlu de daune morale pentru decesul fratelui, cumnatei și nepoatei sale în accidentul rutier petrecut la data de 08.07.2018.

Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1349, 1381 C. civ. și ale Legii nr. 132/2017.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta B. S.A. București a invocat excepția conexității cu dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Hunedoara și, pe fond, a cerut admiterea în parte a acțiunii.

Prin sentința nr. 28 din 14 ianuarie 2020, Tribunalul Hunedoara, secția I civilă, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

În motivarea soluției de declinare, instanța a reținut că în raport de obiectul cererii de chemare în judecată - acțiune în pretenții întemeiată pe răspunderea civilă delictuală a persoanei vinovate de producerea accidentului auto - competența de soluționare a cauzei din punct de vedere teritorial revine instanței în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, conform art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

În concluzie, s-a reținut că întrucât accidentul rutier s-a petrecut pe raza localității Beiuș, județul Bihor, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Bihor, secția civilă.

Tribunalul Bihor, secția I civilă, pe rolul căreia a fost înregistrată cauza, la rândul său, prin sentința nr. 69/C din 26 iunie 2020 a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului Hunedoara și, constatând ivit un conflict negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În motivarea sentinței, instanța a reținut că, în cauză, fiind în prezența unei competențe teritoriale alternative, doar pârâtul este cel care poate invoca excepția de necompetență; în caz contrar, instanța sesizată rămâne competentă să judece litigiul, ca urmare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepție relativă.

S-a reținut că în favoarea Tribunalului Hunedoara a operat o prorogare de competență, dat fiind impedimentul legal ce operează cu privire la instanța investită cu soluționarea cauzei, în sensul imposibilității invocării din oficiu a necompetenței de ordine privată.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de felul necompetenței, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competența generală a instanțelor judecătorești, competența materială și competența teritorială exclusivă, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetența este de ordine privată.

Litigiul de față are ca obiect o acțiune în răspundere civilă delictuală, întemeiată pe prevederile art. 1349 și art. 1381 C. civ. și, prin urmare, sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., care stabilesc o competență alternativă pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o faptă ilicită - în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., mai este competentă și instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul.

Este de reținut că în toate cazurile de competență teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente aparține reclamantului (art. 116 C. proc. civ.), iar, în situația în care acesta ar sesiza o instanța necompetentă, doar pârâtul este cel care ar putea să invoce necompetența teritorială.

În acest sens, art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Așadar, rezultă că și în situația în care reclamantul a sesizat o altă instanță decât cea competentă potrivit legii, numai pârâtul ar putea cere declinarea competenței la una dintre instanțele competente potrivit legii, instanța neputând invoca, din oficiu, excepția de necompetență.

În cauză, din verificarea actelor din dosar, se constată că pârâta, prin întâmpinarea depusă la data de 04.11.2019 în dosarul Tribunalului Hunedoara, nu a invocat excepția necompetenței teritoriale și nici la termenul de judecată, din ședința publică de la data de 14 ianuarie 2020, pârâta nu a invocat această excepție.

Ca atare, Înalta Curte constată că invocarea, din oficiu, a excepției necompetenței teritoriale de către Tribunalul Hunedoara s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 130 C. proc. civ. care prevăd că necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, în fata primei instanțe.

În consecință, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 107 și 116 din același cod, Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță, în favoarea Tribunalului Hunedoara.