ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1136/2016

Decizia nr. 1136/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2524/2015 din 14 decembrie 2015, Judecătoria Câmpulung a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Câmpulung, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect înlocuire amendă cu munca în folosul comunității, formulată de petenta Comuna Schitu Golești, în contradictoriu cu intimatul A., în favoarea Judecătoriei Târgoviște, a obligat petentul la plata sumei de 50,00 RON cu titlu de amendă judiciară.

Prin sentința civilă nr. 760 din 22 februarie 2016, Judecătoria Târgoviște a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a Judecătoriei Târgoviște, invocată din oficiu de instanță, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petenta Comuna Schitu Golești, în contradictoriu cu intimatul A., în favoarea Judecătoriei Câmpulung, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că prin procesul-verbal de contravenție încheiat la data de 08 aprilie 2014 de I.P.J. Dâmbovița, Poliția Malu cu Flori, fost amendat numitul A., domiciliat în localitatea Schitu Golești, jud. Argeș, pentru săvîrșirea unei contravenții la regimul circulației pe drumurile publice.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung la data de 18 septembrie 2015, petenta Comuna Schitu Golești a solicitat ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună înlocuirea amenzii contravenționale

în cuantum de 170 RON, aplicată prin procesul-verbal de constatare, cu cea a obligării intimatului A. la prestarea unei munci în folosul comunității, deoarece acesta nu a achitat amenda contravențională stabilită în sarcina sa și nici nu există posibilitatea executării silite, fiind lipsit de venituri urmăribile sau de bunuri ce pot face obiectul executării silite.

În drept, petenta a invocat prevederile art. 9 alin. (3) (așa cum a fost modificat prin O.G. nr. 7/2014) și ale art. 39

1

alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

Astfel, obiectul litigiului îl constituie înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea obligării la prestarea unei activități în folosul comunității în ceea ce-l privește pe intimatul A.

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001: „în cazul în care contravenientul persoană fizică nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul de specialitate al unității administrativ teritoriale prevăzut la art. 39 alin. (2) lit. a) în a cărui rază teritorială domiciliază contravenientul va sesiza instanța judecătorească în a cărei circumscripție domiciliază acesta, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându-se seama de partea din amendă care a fost achitată”.

Conform prevederilor art. 39

1

din ordonanță:

„Art. 39

1

- (1) În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, acesta va sesiza instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității, ținându-se seama, după caz, și de partea din amendă care a fost achitată”.

Așadar, potrivit acestor dispoziții legale competența revine instanței în a cărei circumscripție domiciliază contravenientul, atunci când sesizarea instanței se face de către unitatea administrativ-teritorială în a cărei rază teritorială domiciliază acesta în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității. Competența revine instanței în circumscripția căreia s-a săvârșit contravenția doar atunci când sesizarea instanței se face de către contravenient, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității.

În cauză, sesizarea instanței de judecată s-a efectuat de către Comuna Schitu Golești, respectiv de către organul de specialitate al unității administrativ teritoriale, fiind, prin urmare, incidente dispozițiile art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 și nu dispozițiile art. 39

1

din O.G. nr. 2/2001.

Cum domiciliul contravenientului este situat în localitatea Schitu Golești, jud. Argeș, și fiind în prezența unei competențe teritoriale de ordine publică, Înalta Curte constată că în acest caz competența aparține Judecătoriei Câmpulung.

La stabilirea competenței, Înalta Curte are în vedere și dispozițiile H.G. nr. 337 din 09 iulie 1993 pentru stabilirea

circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, cu modificările și completările ulterioare.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Câmpulung.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta Comuna Schitu Golești și pe intimatul A., în favoarea Judecătoriei Câmpulung.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 aprilie 2016.