ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1112/2016

Decizia nr. 1112/20

16

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Universitatea din Craiova a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, obligarea acestuia să revină la adresa din 04 septembrie 2013, în sensul în care această instituție să aprobe solicitarea reclamantei de a utiliza soldurile inițiale ale instituției la data de 01 ianuarie 2013, existente în conturile Trezoreriei Municipiului Craiova, și includerea lor în Bugetul de Venituri și Cheltuieli aferent anului 2013 cu obligarea pârâtei la plata cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia (sentința) nr. 61 din 5 martie 2014, a respins acțiunea formulată de reclamantă și cererile de intervenție formulate în interes propriu de Universitatea A. din Bacău, Universitatea B. din Sibiu, Universitatea de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș, Universitatea din Petroșani, Universitatea C. din Brașov, Universitatea Tehnică D. din Iași, Universitatea E. din Reșița, Universitatea din Oradea, Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport și cererea de intervenție accesorie formulată de Universitatea F. din Târgu Jiu.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs intervenientele Universitatea E. din Reșița și Universitatea C. din Brașov, invocând prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., precum și reclamanta Universitatea din Craiova care a încadrat criticile în prevederile art. 6 și 8 din același cod.

3.1. Recursul formulat de reclamanta Universitatea din Craiova

Recurenta susține că principalul argument avut în vedere de instanța de fond atunci când a apreciat că este temeinic și legal răspunsul autorității, anume acela că nu a inclus drept cheltuială în bugetul anului 2013 soldul existent la Trezoreria Mun. Craiova la sfârșitul anului 2012 și nu a cerut includerea cheltuielii la rectificarea bugetului, nu este un motiv al emiterii adresei contestate.

Răspunsul MFP – Direcția Generală de Programare Bugetară a fost extrem de succint și nu a privit decât imposibilitatea legală, raportată la dispozițiile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, de a include sumele reprezentând disponibilități bănești din anii precedenți în veniturile din anul bugetar pentru care se aprobă bugetul.

În cuprinsul acestui răspuns nu se face vorbire despre posibilitatea ca aceste sume să fie utilizate în măsura în care sunt prevăzute în buget.

Judecătorul fondului nu a înțeles, susține recurenta, că prin adresa din 02 august 2013 s-a solicitat includerea sumelor neutilizate în bugetul anului 2013 și nu utilizarea acestora fără a exista o prevedere bugetară.

Cu privire la adresa din 31 ianuarie 2014, citată în hotărârea instanței de fond, recurenta arată că aceasta reprezintă un punct de vedere intern al intimatei și nu poate fi reținută ca argument în motivarea hotărârii judecătorești, cu atât mai mult cu cât este contrară răspunsului primit la 04 septembrie 2013.

3.2. Recursul formulat de intervenienta în interes propriu Universitatea E. Reșița

Recurenta invocă aplicarea greșită a disp. art. 11 din Legea nr. 500/2002 și art. 222-226 din Legea nr. 1/2011, referitoare la finanțarea instituțiilor de învățământ superior de stat.

Legea nr. 500/2002 consacră principiul anualității bugetare, însă legea specială, Legea nr. 1/2011 prevede faptul că finanțarea de bază a instituțiilor de învățământ superior de stat este multianuală, asigurându-se pe toată durata unui ciclu de studii.

Instanța de fond a pronunțat hotărârea fără să țină seama de acest principiu și a considerat în mod greșit că soldul din anul 2012 nu poate fi utilizat deoarece nu este cuprins în buget.

Dispozițiile art. 225 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 prevăd că fondurile rămase la sfârșitul anului din execuția bugetului prevăzut în contractul instituțional și complementar, precum și fondurile aferente cercetării științifice universitare și veniturile extrabugetare rămân la dispoziția universităților și se cuprind în bugetul de venituri și cheltuieli al instituției, fără a se cuprinde în bugetul pe anul viitor.

3.3. Recursul formulat de intervenienta în interes propriu Universitatea C. din Brașov

Recurenta critică sentința Curții de apel pentru interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 225 alin. (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011, care permit ca fondurile disponibile la sfârșitul anului să poată fi cuprinse în bugetul anului universitar spre a fi cheltuite alături de noua finanțare pentru anul în curs.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 23 noiembrie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 16 decembrie 2015.

II. Analiza motivelor de casare

Recursurile intervenientelor sunt nefondate, iar recursul reclamantei este formulat tardiv.

Prin adresa din 02 august 2013, recurenta-reclamantă Universitatea din Craiova a solicitat intimatului Ministerul Finanțelor Publice aprobarea de a utiliza soldurile instituției existente în data de 01 ianuarie 2013 în conturile Trezoreriei Municipiului Craiova și includerea lor în bugetul de venituri și cheltuieli aferent anului 2013, în conformitate cu disp. art. 225 alin. (2) din Legea nr. 1/2011.

Prin adresa din 04 septembrie 2013, intimata a răspuns în sensul că sumele reprezentând disponibilități din anii precedenți nu pot fi reflectate în venituri în anul bugetar pentru care se aprobă bugetul, iar utilizarea în anul 2013 a sumelor existente în conturile instituțiilor de învățământ superior la finele anului 2012, ar conduce la majorarea cheltuielilor și ar afecta echilibrul bugetar, ceea ce este contrar angajamentelor asumate de România în relația cu organismele financiare internaționale.

În cuprinsul aceleiași adrese, intimatul a mai arătat că, potrivit art. 33 din Legea nr. 5/2013, în anul 2013, bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor de învățământ superior de stat din coordonarea Ministerului Educației Naționale se aprobă de către organul de conducere al acestora, cu acordul ordonatorului principal de credite și al Ministerului Finanțelor Publice.

Cuprinsul adresei din 09 decembrie 2013 emisă de MFP și înregistrată la DGRFP Craiova în data de 13 decembrie 2013 nu contrazice primul răspuns, ci îl precizează, arătând că, în vederea consolidării disciplinei financiare pentru anul 2013 s-a prevăzut în Legea bugetului de stat nr. 5/2013, că bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor de învățământ superior de stat să se aprobe cu acordul M.Ed.N. și MFP. În acest sens se arată că au fost exprimate acordurile celor două autorități publice, iar în cursul anului bugetar instituțiile de învățământ superior de stat pot utiliza disponibilitățile din anii precedenți dar, pe baza unei execuții bugetare prudente, ele trebuie să se asigure că la finele exercițiului financiar se încadrează în bugetul aprobat.

De asemenea, adresa din 30 ianuarie 2014, depusă la dosar în timpul soluționării procesului nu contrazice primul răspuns invocat de reclamantă, aceasta reiterând necesitatea aprobării în anul 2013, a bugetelor universităților de stat, cu acordul M.Ed.N. și MFP.

În plus, se arată că intimatul și-a dat acordul asupra bugetelor de venturi și cheltuieli ale instituțiilor din dosar, iar cu ocazia rectificării bugetului pe anul 2013, s-au aprobat cheltuieli din venituri proprii mai mari cu 168.000 RON decât veniturile, astfel încât diferența să poată fi acoperită din soldul existent la începutul anului, sub condiția ca instituțiile de învățământ superior să solicite acordul M.F.P. asupra bugetelor rectificate.

Cele trei adrese sunt în conformitate cu dispozițiile art. 225 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, ale art. 11 din Legea nr. 500/2002 și ale Legii nr. 5 a bugetului pentru anul 2013, iar judecătorul fondului le-a interpretat și aplicat în mod corect.

Astfel, este adevărat că disp. art. 225 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 constituie lege specială în raport cu dispozițiile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice și de principiu, fondurile rămase la sfârșitul anului (...) rămân la dispoziția universităților.

Este obligatorie cuprinderea acestor fonduri în bugetul de venituri cheltuieli pentru anul următor, conform art. 225 alin. (1) teza finală din Legea nr. 1/2011, de unde rezultă că motivele de recurs formulate de recurenta-intervenientă Universitatea E. din Reșița care susține că aceste cheltuieli nu ar mai trebui incluse în bugetul pe anul următor, sunt nefondate.

Dispozițiile art. 225 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 pot fi aplicate numai în conformitate cu legile bugetului votate anual.

Pentru anul 2013, Legea nr. 5/2013, care a aprobat bugetul de stat a impus, datorită unor situații și angajamente internaționale, ca bugetele universităților de stat să se aprobe cu acordul ordonatorului principal de credite și a Ministerului Finanțelor Publice, iar disponibilitățile din anii anteriori să fie utilizate în anul următor pe baza unei execuții bugetare prudente și să se încadreze în bugetul aprobat.

În concluzie, refuzul autorității intimate de a permite universităților de stat să utilizeze disponibilitățile bănești din anii anteriori în anul 2013 este justificat și în acord cu prevederile legale aplicabile.

În ceea ce privește recursul declarat de reclamantă, urmează să fie respins ca tardiv formulat, acesta încălcând dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, lege specială în raport cu disp. art. 485 C. proc. civ.

Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs invocate, în temeiul art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursurile vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Universitatea C. din Brașov împotriva deciziei nr. 61 din 5 martie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Respinge recursurile declarate de Universitatea E. din Reșița și Universitatea din Craiova împotriva aceleiași hotărâri, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2016.