ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 428/2017

Decizia nr. 428/2017 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 22 septembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a constatat că petenta A. a fost încunoștințată despre obligația de a timbra cererea de strămutare a Dosarului nr. x/302/2015 al Judecătoriei sectorului 5 București, cu suma de 100 lei și că aceasta nu a depus dovada complinirii timbrajului. Instanța a înaintat cererea formulată de petentă la 5 septembrie 2016, calificată ca reexaminare a taxei judiciare de timbru, pentru a fi soluționată. Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 30 septembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondată, cererea de reexaminare formulată de petenta A., reținând că, potrivit art. 9 alin. (1) lit. b) din O.U.G.

nr. 80/20013 privind taxele judiciare de timbru, cererea de strămutare se timbrează cu 100 lei. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petenta A., invocând încălcarea Legii și solicitând "revenirea la legalitate, normalitate, moralitate, respect deplin față de standardele Uniunii Europene," Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la cele ale art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele: Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc.

civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Ca urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice. Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală. Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Dispozițiile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru prevăd că "împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate" Potrivit art. 39 alin. (2) "Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă". Prin Decizia nr. 696 din 27 noiembrie 2015, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 39 alin. (2) prima teză sintagma finală din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Astfel, Curtea Constituțională a reținut că obiectul textului criticat îl constituie o normă procedurală care reglementează soluționarea cererii de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, iar acest incident procedural este prealabil antamării fondului de către instanța de judecată și este guvernat de principiul celerității, care ar fi afectat dacă s-ar acorda posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva încheierii de soluționare a cererii de reexaminare. Totodată, Curtea a statuat că rațiuni ce țin de necesitatea soluționării într-un termen rezonabil a cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești justifică m mod obiectiv soluția legislativă criticată, care asigură în mod eficient un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit - stabilirea corectă a taxelor judiciare de timbru - și mijloacele procedurale utilizate.

S-a reținut că, în acest context, caracterul definitiv al încheierii pronunțate în soluționarea cererii de reexaminare determină imposibilitatea părții care a exercitat această cale de atac să promoveze, ulterior, o altă cale de atac privind modul de stabilire ai taxei de timbru. Dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevăd că sunt hotărâri definitive, hotărârile care nu sunt supuse apelului sau recursului. Față de cele ce preced, cererea de reexaminare prevăzută de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru reprezintă o cale de atac specială, de retractare, singura prin care poate fi supusă analizei ori cenzurii determinarea caracterului netimbrabil al acțiunii și obligația de plată a taxei judiciare de timbru, respectiv cuantumul acesteia.

Aspectele privind modul de stabilire a taxei judiciare de timbru nu pot forma obiect de critică prin intermediul căilor de atac de reformare, neexistând un drept de opțiune al părții în această privință. Împrejurarea că legiuitorul a stabilit o cale de atac internă, în fața altui complet al aceleiași instanțe, nu este de natură să afecteze procedura judiciară echitabilă, astfel cum este înțeleasă în termenii art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Ceea ce este esențial din punct de vedere al procesului echitabil este ca partea să poată supune contestația sa unui tribunal independent și imparțial, care nu trebuie să funcționeze neapărat la nivelul unei jurisdicții superioare celei care a adoptat soluția, statele având o marjă de apreciere în organizarea sistemului căilor de atac.

Accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și la toate gradele de jurisdicție, acest drept putând fi supus unor condiționări de fond și de formă, iar existența uneia ori a mai multor căi de atac nu este impusă, pentru toate cazurile, nici de Constituție și nici de vreun tratat internațional la care România este parte. În legătura cu scopul stabilirii taxelor judiciare de timbru, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat ca restricția dreptului de acces urmărește un scop legitim, vizând, în esență, buna administrare a justiției. Mai mult, în ceea ce privește problema clarității și previzibilității stabilirii și achitării taxelor, s-a admis faptul că dreptul național român prevede cu claritate ipotezele în care este datorată taxa de timbru, modalitățile sale de calcul și consecințele în caz de neplată, reclamanții putându-se aștepta, în mod rezonabil, ca aceste reguli să fie aplicate.

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 30 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin care a fost soluționată cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de petenta în Dosarul nr. x/1/2015/a3. Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale menționate rezultă că încheierea din Camera de Consiliu de la 30 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/1/2015/a3, nu este supusă căii de atac a recursului. Având în vedere toate considerentele reținute, recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 30 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta A., împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 30 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/1/2015/a3. Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 martie 2017. Procesat de GGC - GV