ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 428/2017

Decizia

nr. 428/2017

Asupra

recursului de față, constată următoarele:

Prin

încheierea din Camera de Consiliu de la 22 septembrie 2016, Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, a constatat că petenta A.

a fost încunoștințată despre obligația de a timbra cererea

de strămutare a Dosarului nr. x/302/2015 al Judecătoriei sectorului 5

București, cu suma de 100 lei și că aceasta nu a depus dovada

complinirii timbrajului. Instanța a înaintat cererea formulată de

petentă la 5 septembrie 2016, calificată ca reexaminare a taxei

judiciare de timbru, pentru a fi soluționată.

Prin

încheierea din Camera de Consiliu de la 30 septembrie 2016, Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondată,

cererea de reexaminare formulată de petenta A., reținând că,

potrivit art. 9 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/20013 privind taxele

judiciare de timbru, cererea de strămutare se timbrează cu 100 lei.

Împotriva

acestei încheieri a declarat recurs petenta A., invocând încălcarea Legii

și solicitând "revenirea la legalitate, normalitate, moralitate,

respect deplin față de standardele Uniunii Europene,"

Analizând

recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

cu referire la cele ale art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit

cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat

în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției

fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte

constată următoarele:

Prin

dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit

că hotărârea judecătorească este supusă numai

căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și

termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul

ei.

Ca

urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția

competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru

subiectele de drept aflate în situații identice.

Totodată,

principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond

a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în

alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea

procesuală.

Din

dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții

ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de

atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca

atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe

această cale.

Dispozițiile

art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

prevăd că "împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de

timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași

instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate"

Potrivit

art. 39 alin. (2) "Cererea se soluționează în camera de consiliu

de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere

definitivă".

Prin

Decizia nr. 696 din 27 noiembrie 2015, Curtea Constituțională a

respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 39

alin. (2) prima teză sintagma finală din O.U.G. nr. 80/2013 privind

taxele judiciare de timbru.

Astfel,

Curtea Constituțională a reținut că obiectul textului

criticat îl constituie o normă procedurală care reglementează

soluționarea cererii de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei

de timbru, iar acest incident procedural este prealabil antamării fondului

de către instanța de judecată și este guvernat de

principiul celerității, care ar fi afectat dacă s-ar acorda

posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva încheierii de

soluționare a cererii de reexaminare.

Totodată,

Curtea a statuat că rațiuni ce țin de necesitatea

soluționării într-un termen rezonabil a cauzelor aflate pe rolul

instanțelor judecătorești justifică m mod obiectiv

soluția legislativă criticată, care asigură în mod eficient

un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit -

stabilirea corectă a taxelor judiciare de timbru - și mijloacele procedurale

utilizate.

S-a

reținut că, în acest context, caracterul definitiv al încheierii

pronunțate în soluționarea cererii de reexaminare determină

imposibilitatea părții care a exercitat această cale de atac

să promoveze, ulterior, o altă cale de atac privind modul de

stabilire ai taxei de timbru.

Dispozițiile

art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevăd că sunt hotărâri

definitive, hotărârile care nu sunt supuse apelului sau recursului.

Față

de cele ce preced, cererea de reexaminare prevăzută de art. 39 din

O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru reprezintă o cale de

atac specială, de retractare, singura prin care poate fi supusă

analizei ori cenzurii determinarea caracterului netimbrabil al acțiunii

și obligația de plată a taxei judiciare de timbru, respectiv

cuantumul acesteia.

Aspectele

privind modul de stabilire a taxei judiciare de timbru nu pot forma obiect de

critică prin intermediul căilor de atac de reformare, neexistând un

drept de opțiune al părții în această privință.

Împrejurarea

că legiuitorul a stabilit o cale de atac internă, în fața altui

complet al aceleiași instanțe, nu este de natură să

afecteze procedura judiciară echitabilă, astfel cum este

înțeleasă în termenii art. 6 parag. 1 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

Ceea

ce este esențial din punct de vedere al procesului echitabil este ca

partea să poată supune contestația sa unui tribunal independent

și imparțial, care nu trebuie să funcționeze neapărat

la nivelul unei jurisdicții superioare celei care a adoptat soluția,

statele având o marjă de apreciere în organizarea sistemului căilor

de atac.

Accesul

liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile

judecătorești și la toate gradele de jurisdicție, acest

drept putând fi supus unor condiționări de fond și de

formă, iar existența uneia ori a mai multor căi de atac nu este

impusă, pentru toate cazurile, nici de Constituție și nici de

vreun tratat internațional la care România este parte.

În

legătura cu scopul stabilirii taxelor judiciare de timbru, Curtea

Europeană a Drepturilor Omului a apreciat ca restricția dreptului de

acces urmărește un scop legitim, vizând, în esență, buna

administrare a justiției.

Mai

mult, în ceea ce privește problema clarității și

previzibilității stabilirii și achitării taxelor, s-a admis

faptul că dreptul național român prevede cu claritate ipotezele în

care este datorată taxa de timbru, modalitățile sale de calcul

și consecințele în caz de neplată, reclamanții putându-se

aștepta, în mod rezonabil, ca aceste reguli să fie aplicate.

Obiectul

prezentului dosar îl reprezintă recursul declarat de petenta A. împotriva

încheierii din Camera de Consiliu de la 30 septembrie 2016 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin care a

fost soluționată cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru

formulată de petenta în Dosarul nr. x/1/2015/a3.

Din

interpretarea sistematică a dispozițiilor legale menționate

rezultă că încheierea din Camera de Consiliu de la 30 septembrie 2016

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, în Dosarul nr. x/1/2015/a3, nu este supusă căii de atac

a recursului.

Având

în vedere toate considerentele reținute, recursul declarat de petenta A.

împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 30 septembrie 2016

pronunțată de Curtea de Apel București, este inadmisibil, urmând

a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de petenta A., împotriva încheierii din

Camera de Consiliu de la 30 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr.

x/1/2015/a3.

Potrivit

dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este

supusă niciunei căi de atac și se comunică

părților.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 8 martie 2017.

Procesat

de GGC - GV