ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 363/2017

HOTĂRÂRE

21.02.2017

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 363/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 363/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă sub nr. x/3/2016 la data de 10 mai 2016, reclamanta A. din România a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei ta plata remunerației unice echitabile reprezentând drepturi conexe patrimoniale cuvenite producătorilor de fonograme pentru utilizarea prin radiodifuzare a fonogramelor de comerț și a celor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, precum și pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerț prin intermediul serviciilor online, începând cu data de 1 octombrie 2011 până în prezent precum și a TVA-ului aferent, remunerația datorată fiind evaluată provizoriu pentru perioada 1 octombrie 2011 - 31 martie 2016 la suma de 25.416,94 RON (la care se adaugă TVA); la piața sumelor rezultate din actualizarea cu rata inflației a remunerației, calculate de ia data scadenței până la data achitării efective a remunerațiilor; la plata penalităților de întârziere aferente remunerațiilor neachitate la termen, calculate pe zi de întârziere de la data scadenței până la data plății efective a remunerațiilor datorate; ia predarea playlist-urilor cuprinzând fonogramele radiodifuzate începând cu data de 1 octombrie 2011 și până în prezent, conform modelului de playlist reglementat de metodologia în vigoare, necesare în vederea repartiției remunerațiilor colectate de reclamantă, pentru postul de radio local deținut și a rapoartelor lunare cuprinzând numărul total al fonogramelor de comerț comunicate public prin serviciul ordine și a numărului total de comunicări publice (ascultări)/lună începând cu 1 octombrie 2011; la obținerea licențelor neexclusive pentru radiodifuzarea prin intermediul postului de radio a fonogramelor de comerț, a celor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora și pentru utilizarea fonogramelor prin comunicarea publică a acestora prin intermediul serviciului online și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată; m subsidiar, în cazul în care pârâta nu furnizează informațiile necesare pentru acoperirea integrală a prejudiciului cauzat, potrivit ari. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996, modificată și completată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata triplului remunerațiilor legal datorate.

Prin Sentința nr. 1204 din 4 octombrie 2016, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea în Tribunalului Covasna.

La pronunțarea acestei soluții, instanța a avut în vedere prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., reținând că locul săvârșirii faptei ilicite, sub rezerva administrării de probe sub aspectul existenței acesteia, precum și locul unde s-a produs lezarea valorii sociale ocrotite, decurgând din neplata unor sume datorate cu titlul de remunerație, coincid cu sediul pârâtei. Ca urmare, s-a arătat că revine Tribunalului Covasna, instanță în a cărei circumscripție se află sediul pârâtei, competența de soluționare a cererii.

Prin Sentința nr. 66 din 26 ianuarie 2017, Tribunalul Covasna, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

De asemenea, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus A. trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în speță este vorba de o competență teritorială alternativă și reclamantul este cel care are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., în cauză, prima instanță sesizată de reclamant este Tribunalul București, aceasta fiind instanța în a cărei rază teritorială reclamanta deține un cont bancar deschis la Sucursala Dorobanți a BRD.

De asemenea, la sediul reclamantei ar fi trebuit furnizate de către pârâtă informații referitoare la activitatea postului de radio deținut.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. din România a invocat nerespectarea de către pârâta SC B. SRL a mai multor obligații în materia dreptului de autor, arătând că pârâta nu a achitat remunerațiile echitabile datorate pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial, fonogramelor de comerț și a reproducerilor acestora, ceea ce atrage în sarcina sa a răspunderii civile delictuale. Cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1349 și 1531 - 1535 C. civ. și ale Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. consacră o competență teritorială alternativă în materia răspunderii civile delictuale, prevăzând că „în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112 C. proc. civ., mai sunt competente; (..) instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă."

Locul producerii prejudiciului este locul în care se face plata/încasarea sumelor pretinse de către reclamantă.

Potrivit art. 1494 alin. (1) lit. a) C. civ., în lipsa unei stipulații contrare ori dacă locul plății nu se poate stabili potrivit naturii prestației sau în temeiul contractului, al practicilor statornicite între părți ori ai uzanțelor, obligațiile bănești trebuie executate la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului de la data plății.

Instanța reține că sediul creditorului - în calitate de organism de gestiune colectivă care reprezintă drepturile și interesele producătorilor de fonograme din România - este în București, localitate în care își are sediul și unitatea bancară Ia care acesta are deschis cont. Față de aceste aspecte competența de soluționare a pricinii aparține Tribunalului București.

La stabilirea competenței s-au avut în vedere și dispozițiile art. 116 coroborat cu art. 113 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente - Tribunalul București fiind prima instanța sesizată în cauză de către reclamanta.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.