ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3963/2003

Asupra recursului de față;

Din actele și lucrările dosarului

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 29 din 6

martie 2003, Tribunalul Caraș Severin, în baza art. 174 C. pen., raportat la

art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost

condamnat inculpatul S.I. la 20 ani închisoare și 7 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

A fost obligat inculpatul să

plătească părții civile Spitalul județean Reșița suma de 3.373.882 lei

cheltuieli de spitalizare cu dobânzile legale aferente calculate de la data

rămânerii definitive a sentinței și până la plata integrală a debitului.

Pentru a hotărî astfel, pe baza

probelor administrate, s-a reținut că, în seara zilei de 11 iulie 2002,

inculpatul S.I. și concubina sa, victima G.M. au consumat băuturi alcoolice în

apropierea pieții din Bocșa Montană. Noaptea, după ora 24,00, cei doi au plecat

spre casă. Pe drum inculpatul și victima s-au certat pe motiv că acesta nu a

dorit să se mute la Berzovia, acolo unde, anterior au locuit împreună.

De la șosea, inculpatul și victima

au mers pe o stradă la dreapta (str. Mărășești) și întrucât cearta s-a

amplificat, iar victima l-a insultat pe inculpat, acesta a lovit-o cu pumnii și

picioarele peste corp. A lovit-o apoi în spate, s-a deplasat pe strada Aurelia

Fătu Răduți, unde din nou a lovit-o cu pumnii și picioarele.

Victima a fost trasă sub un nuc din

apropiere și a fost în continuare lovită și călcată în picioare în zona

abdominală.

Inculpatul a verificat dacă victima

mai are puls, după care a părăsit-o în dreptul imobilului de pe strada Oituz.

Inculpatul a revenit, în jurul orei

5,00, la locul unde abandonase victima, dar nu a mai găsit-o.

Victima, abandonată de inculpat a

fost găsită de mai multe persoane care au văzut incidentul după care, a fost

transportată la Spitalul Județean Reșița unde a decedat în ziua de 13 iulie

2002.

Din raportul medico-legal a rezultat

că, moartea victimei G.M. de 31 ani a fost violentă, datorându-se șocului

hemoragic și traumatic în cadrul unui traumatism toraco-abdominal cu ruptură de

vase mezantenice, contuzii pulmonare.

S-a mai precizat că, leziunile de

violență s-au putut produce prin lovire directă și repetată cu corpuri

contondente, comprimare pe sol, călcare cu picioarele cu intensitate crescută

la nivelul toracelui și abdomenului.

Din referatul de constatare

tehnico-științifică rezultă că pe obiectele de îmbrăcăminte, cămașa și sacoul,

cu care a fost îmbrăcat inculpatul la data uciderii victimei, s-a evidențiat

sânge uman ce aparține grupei sanguine 01, identică cu grupa de sânge pe care

victima G.M. a avut-o.

Împotriva sentinței de mai sus, în

termen legal, a declarat apel inculpatul care a susținut că pedeapsa este mare

în raport de legitima apărare în care s-a aflat.

Prin decizia penală nr. 181 din 7

mai 2003, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara s-a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpatul S.I., motivându-se, în esență că, probele nu au

evidențiat legitima apărare, atâta timp cât, între părți nu a existat vreo

cauză sau vreun atac, iar pe de altă parte, pedeapsa respectă dispozițiile art.

72 C. pen.

În termen legal, împotriva acestor

hotărâri a declarat recurs inculpatul care prin motivele scrise și orale a

susținut că se impunea reținerea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., în

favoarea sa și în consecință, coborârea pedepsei sub limita minimă legală,

având în vedere starea de sănătate precară.

Critica urmează a fi examinată în

raport de cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., constatându-se însă, că este nefondată.

Instanțele au făcut o corectă

apreciere a pedepsei în raport de gravitatea faptei și pericolul social, redat

de datele ce caracterizează pe inculpat.

Recurentul inculpat, recidivist, a

comis o infracțiune de omor deosebit de grav în condițiile agravantei prevăzută

de art. 176 lit. a) C. pen. Aplicând, mai mult timp, victimei, lovituri cu

pumnii și picioarele, producându-i leziuni grave respectiv, șocuri hemoragic și

traumatic, rupturi de vase mezenterice, contuzii pulmonare, în cadrul unui

traumatism toraco-abdominal care a condus la deces, inculpatul a comis o

infracțiune de omor deosebit de grav, sancționată cu o pedeapsă de la 15 ani,

la 25 ani.

În raport de aceste limite legale,

pedeapsa de 20 de ani este atât legală cât și temeinică, neconstatându-se

motive pentru reținerea circumstanțelor atenuante personale, prevăzute de art.

74 C. pen., așa încât, pedeapsa nu poate fi coborâtă sub limita minimă.

Împrejurarea că, recurentul inculpat

are o stare precară de sănătate, nu este un criteriu de individualizare a

pedepsei potrivit art. 72 C. pen. și deci nu poate conduce la reducerea

pedepsei.

Desigur, în cadrul unei proceduri

separate se poate examina starea de sănătate a recurentului în contextul

posibilității sau imposibilității executării pedepsei în regim de detenție.

Pentru considerentele prezentate,

pedeapsa aplicată este nu numai proporțională pericolului social al faptei și

făptuitorului, dar respectă și dispozițiile art. 52 C. pen.

Pe cale de consecință, în

conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul

declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din

pedeapsă timpul arestării preventive.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 181/ A din 7 mai 2003 a Curții de

Apel Timișoara, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

timpul arestării preventive de la 15 iulie 2002, la 24 septembrie 2003.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 septembrie 2003.