ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 92/2003

R

O  M  A  N  I  A

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul J.R. împotriva deciziei

penale nr.165/A din 24 octombrie 2001 a Curții de Apel Tg.Mureș.

S-a prezentat recurentul inculpat,  J.R., aflat în stare de arest, asistat

de avocat T.I.  apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului declarat, casarea

hotărârii atacate și în baza dispozițiilor art.334 Cod procedură penală schimbă

încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută în art.174 raportat la art.175

C.pen. în infracțiunea prevăzută în art.183,cu reținerea scuzei provocării

prevăzută în art.73 lit.b din Codul penal și menținerea circumstanțelor

atenuante, reținute de instanță.

Procurorul a pus  concluzii de respingere a recursului declarat de

inculpat ca neîntemeiat, susținând că încadrarea juridică dată faptei este în

concordanță cu prevederile legale  iar pedeapsa a fost corect aplicată.

Inculpatul, în ultimul cuvânt acordat a susținut că nu el este autorul

infracțiunii.

C  U  R  T  E  A,

Prin sentința penală nr.112 din 22 noiembrie 2001 a Tribunalului Harghita a

fost condamnat inculpatul J.R. la pedeapsa de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea

unor drepturi pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută în

art.174 raportat la art.175 alin.1 lit.i, cu aplicarea art.74-76 din Codul

penal.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus reținerea și arestarea

preventivă  începând cu 16 iulie 2000 și 2 august 2000 la zi.

Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor de spitalizare în

sumă de 524.120 lei către Spitalul orășenesc Gheorgheni și 32.321.751 lei către

Spitalul Clinic  Județean   Mureș.

Pentru a pronunța această  sentință, instanța  de fond a reținut, în

esență, următoarea situație de fapt :

In seara zilei de 15 iulie 2000, inculpatul a consumat băuturi alcoolice în mai

multe baruri din orașul Gheorghieni, ajungând în jurul orelor 3 la barul

CFR  unde a apărut și victima R.I., între cei doi având loc o discuție,

după care s-au despărțit și au ieșit din local.

După puțin tim inculpatul s-a întâlnit cu R.I., acesta din urmă făcând referiri

jignitoare la adresa concubinei inculpatului, motiv pentru care s-au luat la

bătaie. In urma schimbului de lovituri inculpatul a căzut la pământ, iar

victima a fugit.

Inculpatul a fost ajutat de martorul  S.B. să se ridice, amândoi au pornit

în urmărirea lui  R.I. pe care l-au ajuns din urmă și căruia martorul i-a

pus piedică, victima căzând. In   aceste condiții inculpatul a

început să-i aplice multiple lovituri până ce victima a fost adusă în stare de

comă. Ulterior, fiind găsită, victima  a fost transportată la Spitalul

Gheorgheni și apoi la Spitalul Clinic Tg.Mureș unde, deși i s-au acordat toate

îngrijirile medicale, viața nu i-a mai putut fi salvată, decedând la 31 iulie

2000.

Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale încheiate

de organele de urmărire penală, actelor medico-legale, depozițiilor martorilor

S.B. și T.E., probe coroborate cu declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia penală nr.165/A din 24 octombrie 2001,

a respins apelul formulat de inculpat, apel prin care s-a solicitat schimbarea

încadrării juridice în art.183 din Codul penal și reținerea circumstanței

atenuante  prevăzută de art.73 lit.b din  Codul penal.

Impotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, reluând motivele

invocate în apel cu privire la încadrarea juridică a faptei și la

reindividualizarea pedepsei ca urmare a reținerii provocării.

Recursul nu este  fondat.

Instanțele de fond și de control judiciar au stabilit

în mod  corect situația de fapt și vinovăția  inculpatului, încadrând

corespunzător din punct de vedere  juridic fapta comisă de inculpat în

dispozițiile art.174  raportat 175  lit.i din Codul penal.

Pe lângă argumentele aduse de instanța de apel, sub acest aspect, mai sunt de

făcut următoarele precizări:

Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este o infracțiune

praeterintenționată care se caracterizează prin intenție în ce privește

loviturile aplicate și culpă în ceea ce privește rezultatul produs, moartea

victimei, în timp ce infracțiunea de omor se comite, numai cu intenție.

La stabilirea intenției cu care a acționat făptuitorul se au în vedere, între

altele, obiectul vulnerant folosit, zona spre care au fost îndreptate și

exercitate actele de violență, intensitatea acestora și gravitatea leziunilor

cauzate.

In cauză, inculpatul a aplicat victimei căzută la pământ, aflată sub influența băuturilor

alcoolice și în imposibilitate de a reacționa, numeroase lovituri cu picioarele

peste tot corpul dar în special în zona capului, lovituri descrise în raportul

medico-legal efectuat de I.M.L.”Prof.Dr.Mina Minovici” – Laboratorul Exterior

Tg.Mureș și care au adus victima în stare de comă.

In consecință, lovind victima în mai multe rânduri, cu pumnii și picioarele

încălțate, timp îndelungat, inclusiv după ce aceasta căzuse pe trotuar

provocându-i multiple leziuni traumatice, și, în cele din urmă moartea,

inculpatul a acționat cu intenția de a ucide și nu doar pentru a produce

vătămări corporale, cărora decesul victimei le-ar fi succedat ca un rezultat

praeterintențional, considerente pentru care el se face vinovat de săvârșirea

infracțiunii de omor calificat, așa cum bine au reținut prima instanță și cea

de apel.

De asemenea, și cea de a doua critică adusă hotărârilor atacate și anume

neaplicarea dispozițiilor art.73 lit.b din Codul penal, este nefondată .

Potrivit art.73 lit.b din Codul penal, constituie circumstanță atenunată

săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții,

determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violență,

printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită

gravă.

Din împrejurările comiterii faptei și a modului de a acționa a inculpatului nu

se poate desprinde concluzia că în momentul săvârșirii infracțiunii acesta se

afla într-o puternică stare de tulburare.

Intr-adevăr, conflictul dintre părți a avut două faze, în prima inculpatul și

victima lovindu-se reciproc, după  care cel din urmă a fugit. Inculpatul a

continuat însă actele de agresiune și profitând de împrejurarea că victima

fusese trântită la pământ de martorul S.B., i-a aplicat loviturile letale, deși

nu i se mai opunea nici o rezistență, victima nemaiexercitând nici una din

acțiunile arătate în textul de lege invocat.

In  raport de considerentele arătate, în cauză nu se putea reține

circumstanța atenuantă prevăzută în art.73 lit.b din Codul penal; instanțele,

având în vedere printre altele și contextul în care s-a derulat incidentul, au

aplicat dispozițiile art.74 lit.a din Codul penal, reducând pedeapsa sub minima

prevăzută de textul sancționator.

Ca atare, hotărârile pronunțate sunt temeinice și legale, motiv pentru care

recursul va fi respins în baza art.385

15

pct.1 lit.b din Codul de

procedură penală.

Se va computa perioada arestării preventive, iar în temeiul art.192

alin.2 din același cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN

NUMELE LEGII

D E

C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul J.R. împotriva deciziei

penale nr.165/A din 24 octombrie 2001 a Curții de Apel Tg.Mureș.

Deduce din pedeapsă, reținerea de la 16 iulie 2000 și perioada executată în

arest preventiv de la 2 august 2000 la 10 ianuarie 2003.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Minsiterului Justiției.

Curtea Supremă de Justiție va achita onorariul translatorului de limbă

maghiară.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 ianuarie 2003.