ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1788/2016

Decizia nr. 1788/2016 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 130 din 18 ianuarie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția tardivității recursului, invocată din oficiu, și, în consecință, a respins, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurenții A., B. și C. împotriva sentinței nr. 7271 din 27 octombrie 2015, pronunțate de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal . Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că, după cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosarul de fond, sentința nr. 7271 din 27 octombrie 2015 a fost comunicată recurentului B. la data de 06 noiembrie 2015, astfel încât acesta era îndreptățit să formuleze recurs în termenul de 5 zile de la data pronunțării, prevăzut de art. 253 alin. (2) C. proc.

civ. de la 1865 și calculat în conformitate cu dispozițiile art. 101 alin. (1), adică pe zile libere, neintrând la socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul, rezultând că ultima zi de depunere în termen a cererii de recurs era 12 noiembrie 2015. Recurenții nu s-au conformat însă dispozițiilor legale menționate, depunând cererea de recurs la Tribunalul București în data de 13 noiembrie 2015, cu depășirea termenului imperativ de 5 zile de la pronunțarea hotărârii. Împotriva deciziei civile nr. 130 din 18 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs recurenții A., B. și C. , argumentând, în esență, că instanțele de judecată trebuie, în aplicarea dispozițiilor legale și constituționale, să acționeze pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale recurenților.

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., „h otărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului”. Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că obiectul recursului îl pot face doar hotărârile primei instanțe, când sunt date fără drept de apel, sau hotărârile instanței de apel, fiind delimitată, astfel, expres și exclusiv, categoria hotărârilor judecătorești ce pot face obiectul căii de atac a recursului.

Or, în speță, recurenții A., B. și C. au formulat recurs împotriva unei hotărâri pronunțate de către o instanță în recurs, hotărâre irevocabilă, exercitând practic recurs la recurs, ceea ce este inadmisibil. Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat în cauză de recurenții A., B. și C., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții A., B. și C. împotriva deciziei nr. 130 din 18 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2016.