ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1507/2016

Decizia nr. 1507/2016

Deliberând asupra contestației formulate, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 85 din data de 4 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a respins, ca prematură, cererea de reabilitare formulată de condamnatul A.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat condamnatul să achite în favoarea statului suma de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că, prin cererea formulată de condamnatul A., la data de 09 august 2016, s-a solicitat să se constate că a intervenit reabilitarea de drept.

În motivarea cererii, condamnatul a arătat că a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare și 1 (un) an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., a cărei executare a fost suspendată de drept, iar din momentul executării au trecut mai mult de 3 ani, timp în care nu a săvârșit nicio altă infracțiune.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut că, prin sentința penală nr. 20 din 03 martie 2010 pronunțată în Dosarul nr. x/57/2008, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 (un) an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de divulgare a secretului care periclitează siguranța statului prev. și ped. de art. 169 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. anterior, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 169 alin. (1) C. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 81, art. 82 și art. 71 alin. (5) C. pen. anterior s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 5 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen. anterior s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. anterior privind revocarea suspendării executării pedepsei.

Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea recursului prin Decizia nr. 2609 din 29 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul nr. x/57/2008.

Curtea a notat că, anterior formulării cererii de reabilitare, condamnatul A. mai formulase o astfel de cerere înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub nr. x/57/2016, respinsă prin Decizia penală nr. 59 din 30 iunie 2016, ca fiind introdusă înainte de termenul legal.

Conform dispozițiilor art. 170 alin. (1) C. pen., în caz de respingere a cererii de reabilitare nu se poate introduce o nouă cerere decât în termen de 1 (un) an, care se socotește de la data respingerii cererii prin hotărâre definitivă.

Astfel, s-a constatat că cererea de reabilitare introdusă anterior de condamnat a fost soluționată definitiv prin Decizia penală nr. 59 din 30 iunie 2016 a Curții de Apel Alba Iulia, iar prezenta cerere de reabilitare a fost înregistrată la data de 09 august 2016, în raport de care nu s-a împlinit termenul de 1 (un) an prev. de art. 170 alin. (1) C. pen.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat contestație Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba.

Prin motivele formulate în scris, parchetul a apreciat că hotărârea pronunțată este netemeinică și nelegală, întrucât condamnatul este reabilitat de drept, sens în care a invocat dispozițiile art. 86 C. pen. anterior, ca fiind dispoziții legale mai favorabile condamnatului în privința termenului de reabilitare, dacă acesta, înăuntrul termenului de încercare, nu a comis alte infracțiuni și nici nu s-a pronunțat revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în baza art. 83 și art. 84 C. pen. anterior.

De asemenea, s-a învederat că dispozițiile art. 170 alin. (1) C. pen. reglementează condițiile de reînnoire a cererii de reabilitare judecătorească și nu reabilitarea de drept, astfel că, acestea au fost reținute în mod greșit de către instanța de fond ca temei de drept în soluționarea cererii condamnatului.

Totodată, s-a susținut că

termenul de încercare de 5 ani a început să curgă la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare respectiv 29 iunie 2011 și s-a împlinit la data de 29 iunie 2016, astfel că instanța a dispus în mod greșit respingerea, ca prematur introdusă, a noii cereri formulate la data de 09 august 2016.

Pe de altă parte, din examinarea fișei de cazier a condamnatului, depusă la dosarul cauzei la fila 59, parchetul a constatat faptul că în cuprinsul acesteia figurează înscrisă condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 20 din 03 martie 2010 a Curții de Apel Alba-Iulia în Dosarul penal nr. x/572008, definitivă prin Decizia penală nr. 2609 din 29 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu mențiunea „reabilitat de drept conform art. 86 C. pen. la 23 septembrie 2016”.

În aceste condiții, parchetul a considerat că cererea condamnatului privind reabilitarea de drept, la data soluționării, era rămasă fără obiect.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 02 noiembrie 2016 sub nr. x/57/2016.

Analizând contestația formulată de Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva sentinței penale nr. 85 din data de 4 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, Înalta Curte constată că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 81 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior,

instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate persoanei fizice pe o anumită durată, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amendă.

În conformitate cu art. 82 C. pen. anterior

privind termenul de încercare, durata suspendării condiționate a executării pedepsei constituie termen de încercare pentru condamnat și se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani, iar termenul de încercare se socotește de la data când hotărârea prin care s-a pronunțat suspendarea condiționată a executării pedepsei a rămas definitivă.

În lumina dispozițiilor art. 86 C. pen. anterior privind

reabilitarea în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei, dacă condamnatul nu a săvârșit din nou o infracțiune înăuntrul termenului de încercare și nici nu s-a pronunțat revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în baza art. 83 și 84 C. pen. anterior, el este reabilitat de drept.

În cazul suspendării condiționate a executării pedepsei, condițiile reabilitării coincid cu condițiile cerute pentru ca suspendarea condiționată să-și producă efectele, iar reabilitarea operează automat prin expirarea termenului de încercare dacă în acest interval condamnatul nu a săvârșit o nouă infracțiune și nici nu s-a pronunțat revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei potrivit art. 83 și art. 84 C. pen. din 1969.

În legătură cu determinarea legii penale mai favorabile în cazul unei cereri de reabilitare pentru o condamnare la o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, se are în vedere că N.C.P., intrat în vigoare la 01 februarie 2014, nu mai reglementează suspendarea condiționată a executării pedepsei care prevedea reabilitarea de drept la expirarea termenului de încercare, în condițiile legii, V.C.P. fiind prin urmare legea penală mai favorabilă.

Se mai reține că, potrivit art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza C. pen. anterior se menține și după intrarea în vigoare a C. pen. din 01 februarie 2014. Regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia este cel prevăzut de C. pen. anterior.

Din actele și lucrările dosarului, instanța constată că A. a fost condamnat sub imperiul C. pen. anterior, prin sentința penală nr. 20 din 03 martie 2010 a Curții de Apel Alba-Iulia, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 169 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. anterior, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 5 (cinci) ani, hotărâre rămasă definitivă prin Decizia nr. 2609 din 29 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Termenul de încercare stabilit prin hotărârea de condamnare sub imperiul C. pen. anterior, de 5 (cinci) ani, a început să curgă, potrivit art. 82 alin. (3) C. pen. anterior de la data la care hotărârea prin care s-a pronunțat suspendarea condiționată a executării pedepsei a rămas definitivă la 29 iunie 2011, fiind împlinit la data de 09 august 2016, data formulării cererii de reabilitare de drept, de către condamnatul A., la Curtea de Apel Alba-Iulia.

Astfel, în mod greșit, instanța de fond a respins cererea de constatare ca intervenită a reabilitării de drept, fostul condamnat având interesul să ceară instanței care a acordat suspendarea condiționată constatarea faptului că a intervenit reabilitarea de drept potrivit prevederilor art. 86 C. pen. anterior.

Dispozițiile art. 170 alin. (1) C. pen. privind interdicția de a se reintroduce o nouă cerere de reabilitare decât după un termen de un an de la data respingerii cererii anterioare prin hotărâre judecătorească, nu au incidență în cauză deoarece reglementează condițiile de reînnoire a cererii de reabilitare judecătorească, or, în speță, în discuție este o reabilitare de drept.

Pentru aceste considerente, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva sentinței penale nr. 85 din data de 4 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, privind pe condamnatul A.

Va constata intervenită reabilitarea de drept a intimatului

A.

condamnat prin sentința penală

nr.

20 din 03

martie

2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia,

secția penală

, definitivă prin

Decizia

penală

nr.

2609 din 29

iunie

2011 a Înalte

i Curți de Casație și Justiție,

secția penală

.

În temeiul

art.

275

alin. (3)

C. proc. pen.

, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva sentinței penale nr. 85 din data de 4 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, privind pe condamnatul A.

Constată intervenită reabilitarea de drept a intimatului A. condamnat prin sentința penală nr. 20 din 03 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2609 din 29 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 decembrie 2016.