ÎCCJ, Decizia nr. 82/2020

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 76 din 12 februarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 914 din data de 24 octombrie 2013, pronunțată în dosarul nr. x/2011 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Totodată, revizuentul a fost obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată, a reținut:

Prin sentința penală nr. 914 din data de 24 octombrie 2013, pronunțată în dosarul nr. x/2011 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, republicată raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență la o pedeapsă de 2 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

S-au interzis inculpatului A. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 81 - 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului A. pe durata termenului de încercare de 4 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 și art. 85 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a dispus suspendarea pedepselor accesorii.

În ceea ce privește vinovăția revizuientului s-a reținut că aceasta a fost stabilită de către instanțele ce au judecat acțiunea penală pe baza următoarele mijloace de probă, astfel cum au fost evidențiate prin sentința penală a cărei revizuire se solicită:

- declarațiile tuturor inculpaților și a martorilor audiați, în principal, declarațiile martorelor B. și C. din care rezultă faptul că inculpatul A. a intrat singur la data de 05.02.2010 în biroul ei pentru a depune cererea de restituire a mașinii făcută în numele inculpatului D. insistând pe faptul că îl cunoaște, că acesta ar fi cumpărător de bună credință, că a cumpărat mașina dintr-un târg și că "nu i se pare normal ca poliția să ridice mașinile oamenilor care le cumpără din târguri", respectiv declarațiile martorei E., conform cărora la data de 05.02.2010 a fost procuror de serviciu la intervenții și a primit și avizat cererea depusă de inculpatul F. care era însoțit de inculpatul A.;

- convorbirile telefonice efectuate de inculpatul D. din perioada 03.02-22.02.2010 și SMS-urile transmise și primite de acesta, respectiv:

- convorbirea telefonică dintre inculpații D. și G. din data de 05.02.2010 în care inculpatul D. face referiri clare la faptul că inculpatul H. i-a cerut banii înainte de a i se rezolva problema mașinii prin intervenția inculpatului A. la procurorul de caz;

- convorbirea telefonică dintre inculpații D. și A. din data de 05.02.2010 orele 10:33:41 în care acesta din urmă îi dă asigurării explicite că a făcut demersurile necesare pentru a obține restituirea mașini;

- convorbirea telefonică avută de inculpatul D. cu inculpatul G., înainte de a se întâlni la barul "I." (orele 14:50) cu inculpații H. și A. în care D. i-a comunicat faptul că a făcut rost de banii necesari iar inculpatul G. îi cere să se grăbească pentru ai remite celor doi ("ei") invocând temerea inculpatului A. ("ăla") că nu își va mai primi banii după rezolvarea problemei mașinii confirmă de asemenea, aspectul pretinderii;

- convorbirea telefonică avută de inculpatul D. cu inculpatul G. imediat (orele 15:05:36) după întâlnirea avută cu inculpații H. și A., convorbire ce conține referiri la înțelegerea inițială avută cu A. ("întâi iei și pe urmă dai"), la faptul că inculpatul H. a cerut ulterior banii în avans ("pe urmă că înainte") și în cursul căreia inculpatul D. îi comunică temerile sale referitoare la faptul că cei doi inculpați vor să îi ia banii fără a rezolva problema mașinii astfel cum i-au promis primind asigurări din partea inculpatului G. că aceștia nu se "pretează la așa ceva";

- convorbirea telefonică avută de inculpatul D. cu numitul J. în seara zilei de 09.02.2010 orele 22:04:14, convorbire în cursul căreia primul îi comunică martorului temerile cu referiri evidente la discuția avută cu inculpatul A. ("ăla înalt") în cursul dimineții.

- convorbirea telefonică dintre inculpatul D. și martorul K. din data de 04.02.2010 din care rezultă faptul că în dimineața zilei de 04.02.2010 (joi), inculpatul D. s-a întâlnit personal cu inculpații H. ("prietenul ăla al meu") și A. ("cineva"), acesta din urmă verificând documentele legate de mașină și dându-i asigurări că îl va ajuta să își recupereze autoturismul într-o săptămână;

- convorbirea telefonică dintre inculpatul D. și martorul K. din data de 05.02.2010 în care este menționată condiționarea materială la care au recurs inculpații A. și H. ("ăștia"), precum și decizia inculpatului D. de a le da suma de bani solicitată;

- convorbirea telefonică dintre inculpatul D. și martorul K. din data de 05.02.2010 în care inculpatul i-a cerut martorului să discute cu avocatul L. pentru ca acesta să îl reprezinte doar în dosarul penal și să nu mai facă vreun demers procedural pentru a obține ridicarea măsurii de indisponibilizare a mașini întrucât a "rezolvat" acest aspect cu cei doi inculpați și că va reintra în posesia mașinii "marți";

- schimbul de sms - uri (din ziua de 09.02.2010) dintre inculpatul D. și martorul K. care se oferă să garanteze el plata banilor față de inculpatul H..

Prin cererea de revizuire formulată, înregistrată pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 20.01.2020, revizuentul condamnat a solicitat instanței să constate că în cauză s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii de condamnare pronunțate.

În esență, revizuientul a susținut că faptele sau împrejurările noi necunoscute instanței care a dispus condamnarea sunt conținute în hotărârea definitivă de achitare a numiților M. și K., sub aspectul săvârșirii de mărturie mincinoasă, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., prin sentința penală nr. 1169 din 06.05.2014 pronunțată în dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Iași, soluția rămasă definitivă prin respingerea apelului formulată de parchet prin decizia penală nr. 83/11.02.2015 a Curții de Apel Iași.

Prin urmare, stabilindu-se cu putere de lucru judecat că numiții K. și M. nu au făcut, în cuprinsul discuțiilor interceptate și redate, referiri la inculpatul A. cu privire la primirea sau restituirea unor sume de bani, ci la alte persoane, aspecte ce rezultă indubitabil din motivarea instanțelor ce au dispus achitarea acestora cu privire la infracțiunea de mărturie mincinoasă, inculpatul a apreciat că prezenta cererea de revizuire este admisibilă, elementele de fapt noi evidențiate urmând a fi coroborate cu toate celelalte probe administrate în cauză și pronunțarea unei soluții de achitare.

Verificând actele și lucrările dosarului, prin prisma cererii de revizuire formulate și a cazului de revizuire invocat, în conformitate cu prevederile art. 459 alin. (1) C. proc. pen., care reglementează admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, Înalta Curte a constatat că cererea de revizuire este inadmisibilă.

Astfel, Înalta Curte a constatat că pentru a reține incidența cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. ("s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză"), este necesar ca faptele sau împrejurările noi invocate sa nu fi fost cunoscute de către instanță la judecarea cauzei, iar acestea să ducă la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare atacate.

Examinând aspectele învederate în susținerea cererii de revizuire instanța a reținut că faptele noi invocate de revizuent, nu sunt de natură a influența situația de fapt și vinovăția condamnatului, în sensul că acestea nu susțin o lipsă de participație a revizuientului la comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat.

În acest sens, s-a avut în vedere că instanțele de fond și de apel nu au fundamentat soluția de condamnare a inculpatului A. exclusiv pe convorbirile telefonice purtate de N., astfel cum în mod imprecis susține apărarea, ci au avut în vedere un probatoriu mult mai amplu ce a determinat reținerea vinovăției inculpatului, probatoriu ce a fost evidențiat anterior.

Astfel, Înalta Curte a reținut că aspectele invocate de revizuentul A. nu pot justifica netemeinicia hotărârii de condamnare atacate.

Mai mult, instanța a subliniat că pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., faptele și împrejurările invocate în revizuire trebuie să fie noi, pentru instanța de judecată, în sensul să nu fi fost cunoscute la momentul soluționării acțiunii penale.

II. Împotriva sentinței penale nr. 76 din 12 februarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020 a declarat apel revizuentul A. dosarul fiind înregistrat la data de 2 martie 2020 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, sub nr. x/2020, fiind stabilit termen în mod aleatoriu la data de 6 aprilie 2020.

Prin rezoluția din Camera de consiliu din data de 23 martie 2020, având în vedere dispozițiile art. 43 alin. (2) din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 195 din data de 16 martie 2020 emis de Președintele României, Ordinul nr. 71 emis de Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 3 martie 2020, forma consolidată la data de 17 martie 2020, constatând existența unor motive obiective ce pun instanța în imposibilitatea desfășurării ședinței de judecată la termenul fixat în data de 06 aprilie 2020 s-a constatat suspendată de drept judecarea cauzei aflată pe rolul Completului de 5 Judecători P1-2020 din ședința de judecată cu termen la data 06 aprilie 2020.

Prin rezoluția din Camera de consiliu din data de 15 mai 2020, având în vedere, încetarea începând cu data de 15 mai 2020, a stării de urgență instituită pe o durată de 30 de zile pe întreg teritoriul României prin art. 1 din Decretul nr. 195 din data de 16 martie 2020 emis de Președintele României, publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 212 din data de 16 martie 2020 și prelungită prin dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 240 din data de 14 aprilie 2020 emis de Președintele României, publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 311 din data de 14 aprilie 2020; art. 1din Hotărârea nr. 24 din 14 mai 2020 privind aprobarea instituirii stării de alertă la nivel național și a măsurilor de prevenire și control a infecțiilor, în contextul situației epidemiologice generate de virusul SARS - Cov-2, emisă de Guvernul României - Comitetul Național pentru Situații de Urgență, potrivit cărora începând cu data de 15 mai 2020, se declară Starea de alertă la nivel național, pentru o perioadă de 30 de zile; precum și dispozițiile art. 64 alin. (6) din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 240 din data de 14 aprilie 2020 emis de Președintele României, publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 311 din data de 14 aprilie 2020, potrivit cărora în termen de 10 zile de la încetarea stării de urgență vor fi luate măsuri pentru stabilirea termenului de judecată și citarea părților s-a stabilit termen la data de 26 mai 2020.

La termenul din data de 26 mai 2020, deliberând asupra cererii de amânare formulată în scris de către apelantul revizuent A., văzând și poziția reprezentantului Ministerului Public, instanța a apreciat-o ca fiind întemeiată, motiv pentru care a admis-o și a acordat termen pentru lipsa de apărare a acestuia la data de 15 iunie 2020.

Criticile formulate de apărătorul apelantului revizuient și de reprezentantul Ministerului Public la termenul din data de 15 iunie 2020au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

III. Examinând calea de atac declarată de revizuientul A. împotriva sentinței atacate, atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, conform alin. (4) al art. 459 C. proc. pen., instanța admite în principiu cererea de revizuire atunci când constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (3) al aceluiași articol, respectiv:

a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455 C. proc. pen.

b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3) C. proc. pen.

c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;

d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;

e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;

f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței, dispuse potrivit art. 456, alin. (4) C. proc. pen.

Sub un prim aspect, în acord cu instanța de fond, Completul de 5 Judecători constată că cererea de revizuire a fost formulată în termenul prevăzut de lege, în condițiile în care cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând, chiar după ce pedeapsa a fost executată sau considerată executată, conform art. 457 alin. (1) teza I C. proc. pen.

Totodată, se reține că apleantul revizuent a fost parte în cauza în care s-a pronunțat sentința atacată, conform art. 455 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar această hotărâre a rezolvat fondul cauzei, în sensul că a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, republicată raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Sub un al doilea aspect, Completul de 5 Judecători reține că cererea a fost formulată și motivată în scris, fiind indicat cazul de revizuire pe care aceasta se întemeiază, respectiv art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Sub cel de al treilea aspect, instanța de control judiciar reține că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată, în sensul că, pe de o parte, trebuie sa fie vorba de descoperirea de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și, pe de altă parte, faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

Pentru a determina dacă în speță este îndeplinită condiția existenței unor "fapte și împrejurări noi", în înțelesul textului art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., instanța de control judiciar consideră esențial a lămuri, pe de o parte, dacă înscrisurile depuse la dosar pot constitui fapte și împrejurări noi, necunoscute instanței, iar, pe de altă parte, dacă aspectele vizate de acestea sunt de natură a conduce la netemeinicia hotărârii a cărei revizuire se solicită, adică la pronunțarea unei soluții opuse celei pronunțate prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reține că instanța de fond a examinat, în concret, împrejurările invocate de către revizuent, în susținerea cererii de revizuire și a apreciat în mod corect că aceste împrejurări nu au caracter de noutate, în sensul dispozițiilor art. 452 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., constituind, în fapt, apărări care au fost analizate prin raportare la probele administrate în ciclul procesual ordinar.

Astfel, se constată că aspectele învederate de revizuient au fost cunoscute de instanța de apel care a luat cunoștință de existența sentinței nr. 1169/2014 pronunțată la data de 06 mai 2014 de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2013, prin care au fost achitați inculpații M. și K., nedefinitivă la acea dată, aprecind înscrisul ca fiind relevant în contextul stabilirii vinovăției inculpaților din acea cauză.

Instanța de control judiciar reține că nu pot fi considerate "probe noi", în sensul cerut de lege, dovezile care aduc numai un surplus de argumente noi, care completează mijloacele de probă deja administrate, jurisprudența în materia revizuirii fiind bine stabilită în ceea ce privește inadmisibilitatea cererilor prin care se tinde la prelungirea probatoriului sau reexaminarea materialului probator pe baza căruia a fost pronunțată hotărârea inițială.

Se constată, totodată că faptele noi invocate de revizuent, nu au aptitudinea de a conduce spre pronunțarea unei soluții de achitare a acestuia, nefiind de natură a influența situația de fapt și vinovăția condamnatului, în sensul că acestea nu susțin o lipsă de participație a revizuientului la comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat.

De altfel, aspectele analizate de către instanța penală la aprecierea asupra vinovăției inculpatului nu pot fi invalidate de existența hotărârii definitivă de achitare a numiților M. și K., sub aspectul săvârșirii de mărturie mincinoasă, în contextul în care soluția de condamnare a inculpatului A. nu a fost fundamentată exclusiv pe convorbirile telefonice purtate de N. și M., ci au avut în vedere un probatoriu mult mai amplu ce a determinat reținerea vinovăției inculpatului.

Se constată că în realitate, circumscris cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., apelantul revizuient solicită, în mod nepermis, o reapreciere a situației de fapt, a vinovăției acestuia și, în general, a probatoriului deja administrat sub aspectul laturii penale din cadrul dosarului penal.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 76 din 12 februarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., apelantul revizuent va fi obligat la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 76 din 12 februarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă apelantul revizuent la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iunie 2020.