ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 645/2017

Decizia nr. 645/2017

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin

încheierea de ședință din data de 21 noiembrie 2016,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, în Dosarul nr. x/2/2016, a fost respinsă cererea de recuzare

a completului 3R, învestit cu soluționarea cauzei ce formează

obiectul Dosarului nr. x/2/20016, formulată de revizuentul A.

Împotriva

acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs revizuentul A., dosarul

fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție la data de 8 decembrie 2016 și repartizat aleatoriu

completului de filtru nr. 7.

Recurentul-revizuent

critică încheierea atacată invocând prevederile art. 488 alin. (1)

pct. 6 C. proc. civ., respectiv „când hotărârea nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai

motive străine de natura cauzei”.

În

dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-revizuent arată că, la

data de 21 noiembrie 2016, apărătorul său nu a adresat

instanței cele două cereri pe care l-a mandatat să le formuleze

și, totodată, critică aprecierile instanței cu privire la

solicitarea sa de schimbare a avocatului, cerere motivată de împrejurarea

că acesta nu i-a asigurat o apărare corespunzătoare.

De asemenea,

aduce critici privind neemiterea unei adrese către Direcția de

Evidență a Persoanelor, în contextul în care a invocat și lipsa

mandatului de reprezentant al apărătorilor intimaților.

Mai

invocă o serie de nereguli, despre care afirmă că ar fi avut loc

pe parcursul procesului, referitoare la procedura de citare și de

comunicare a actelor procedurale, precum și că i-a fost încălcat

dreptul la apărare.

Față

de cele arătate, recurentul-revizuent apreciază că instanța

de apel s-a antepronunțat și a solicitat admiterea căii de atac

promovate împotriva încheierii de ședință prin care a fost

respinsă cererea de recuzare pe care a formulat-o.

Învestită

cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția I civilă a procedat, la data de 13 ianuarie

2017, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a

recursului.

Completul de

filtru nr. 7, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute

de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 14

ianuarie 2017, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea

să depună punctele de vedere, în conformitate cu dispozițiile

art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin raportul

privind admisibilitatea în principiu a prezentului recurs, s-a reținut

că recurentul-revizuent are deschisă calea de atac a recursului

împotriva încheierii atacate, recursul este declarat în termen legal,

îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin.

(1) C. proc. civ. sub sancțiunea nulității și este legal

timbrat.

Totodată,

s-a arătat că motivele de recurs întemeiate de recurentul-revizuent

pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu se circumscriu

cazurilor de nelegalitate statuate de prevederile art. 488 alin. (1) C. proc.

civ., iar în lipsa unor motive de recurs de ordine publică, devin

incidente prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

S-a mai

reținut și faptul că, prin întâmpinarea formulată,

intimații au invocat excepția inadmisibilității recursului

și și-au exprimat acordul ca, în situația în care recursul este

admisibil în principiu, acesta să fie soluționat de către

completul de filtru prevăzut de art. 493 C. proc. civ.

Potrivit

dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra

admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat

părților, iar, în termen legal, intimații nu au formulat puncte

de vedere cu privire la conținutul acestuia.

Recurentul-revizuent

A. a formulat, în termen legal, punct de vedere la raportul privind

admisibilitatea în principiu a prezentului recurs, prin care a apreciat că

recursul pe care l-a promovat este admisibil și a solicitat respingerea

excepției inadmisibilității recursului invocată de

către intimați.

Cu titlu

preliminar, cu privire la excepția inadmisibilității recursului

invocată de către intimați, în susținerea căreia se

invocă faptul că recurentul-revizuent a înțeles să critice

toate soluțiile date de către instanțele judecătorești

pronunțate în cauză, Înalta Curte apreciază că aspectele

invocate de către aceștia reprezintă aspecte ce tind să

demonstreze o eventuală nulitate a recursului și vor fi reținute

ca atare.

Analizând

recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că acesta este

nul pentru considerentele ce succed:

Recursul este

o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în

termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit

dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.,

cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz,

mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar în

conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor

hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ

prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile

art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul

dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare

prevăzute la art. 488 din același cod.

În plus, pe

lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că

aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a

pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi

exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța

învestită cu judecarea recursului poate exercita un control

judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de

nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă

și se referă la una dintre situațiile prevăzute de art. 488

C. proc. civ.

Față

de motivarea cererii de recurs, Înalta Curte reține că, în cuprinsul

acesteia, nu se regăsesc critici care să vizeze raționamentul

adoptat de curtea de apel în respingerea cererii de revizuire,

recurentul-revizuent A. reiterând criticile pe care le-a formulat prin cererea

de recuzare care a fost soluționată prin încheierea atacată cu

prezenta cale de atac și exprimându-și nemulțumirea cu privire

la modul de soluționare a unor cereri de către curtea de apel.

Or, obiectul

recursului constituindu-l încheierea de respingere a cererii de recuzare

formulată de către recurentul-revizuent împotriva completului de

judecată învestit cu soluționarea cererii de revizuire,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile

art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care

să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea respingerii

cererii de recuzare dispuse prin încheierea recurată.

Încadrarea

criticilor formulate de către recurentul-revizuent în motivul de casare

prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.,

fără ca aceasta să aducă critici explicite încheierii prin

care s-a dispus respingerea cererii de recuzare și fără a se

arata în concret care sunt aspectele care nu au fost motivate de către

instanță ori care sunt motivele contradictorii sau străine de

natura cauzei pe care s-a fundamentat soluția curții de apel, nu

poate determina incidența textului de lege invocat de către acesta.

Prin urmare,

nefiind redate de către recurentul-revizuent astfel de argumentări

juridice, se constată că susținerile acestuia nu cuprind critici

susceptibile de a putea fi circumscrise vreunuia dintre cazurile exprese

și limitativ prevăzute ale art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Așa

fiind, cum aspectele invocate de recurentul-revizuent nu se încadrează în

prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., nu vizează

conținutul încheierii atacate și cum, în cauză, nu pot fi

reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.,

motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres

prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmând a constata

nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

nul recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 21 noiembrie

2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă,

pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016.

Fără

cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 31 martie 2017.