ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 641/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 641/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 641/2017
Deliberând,
în condițiile art. 395 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de
revizuire de față:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 2
noiembrie 2016, revizuenta Societatea A. a solicitat revizuirea deciziei nr.
4620 din 29 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a VIII-a civilă pentru cauze privind conflicte
de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2015.
În drept,
cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin.
(1) pct. 1 și 8 C. proc. civ.
În motivarea
cererii de revizuire, au fost arătate următoarele:
Prin cererea
de chemare în judecată, înregistrată sub nr. x/3/2015, la data de
06.04.2015, reclamanții B., C., D., E., F., G., H., I. și J., prin
Sindicatul pentru Unitatea Salariaților TV, au chemat-o în judecată
pe pârâtă Societatea A., cerere prin care au solicitat instanței
să dispună obligarea pârâtei la majorarea salariului de bază cu
indicii de creștere a prețurilor de consum, comunicați de
către Institutul Național de Statistică, raportați la
salariul de bază, aferenți anilor 2008-2011 și primului
trimestru al anului 2012, precum și la plata diferențelor salariale
rezultate în urma majorării salariului de bază, cu cheltuieli de
judecată.
Prin
intermediul apărărilor formulate, pârâta a invocat, printre altele,
excepția autorității de lucru judecat, având în vedere
existența sentinței civile nr. 1903/PI din 21.06.2012,
pronunțată de Tribunalul Timiș, în Dosarul nr. x/30/2011,
irevocabilă prin decizia din 04.10.2012 pronunțată de Curtea de
Apel Timișoara în același dosar.
Tribunalul
București, secția a VIII-a, soluționând în mod corect prezenta
cauză, prin intermediul sentinței civile nr. 13100 din 11 decembrie
2015, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2015, a dispus următoarele:
„Admite excepția autorității de lucru judecat pentru
reclamanții B., C., D., E., F., H., I. și J., prin Sindicatul pentru
Unitatea Salariaților TV. Respinge cererea formulată de
reclamanții B., C., D., E., F., G., H., I. și J. pentru autoritate de
lucru judecat cu privire la perioada 2008-2011. Respinge cererea formulată
de reclamanții B., C., D., E., F., G., H., I. și J., pentru perioada
primul trimestru al anului 2012, ca neîntemeiată. Respinge excepția
prescripției dreptului la acțiune cu privire la acțiunea
promovată de reclamanta G., prin Sindicatul pentru Unitatea
Salariaților TV, ca neîntemeiată. Respinge acțiunea promovată
de reclamanta G., prin Sindicatul pentru Unitatea Salariaților TV, ca
neîntemeiată.”
Sindicatul
pentru Unitatea Salariaților TV, în calitate de reprezentant legal al
salariaților - membri de sindicat ce au avut calitatea de reclamanți
în cadrul dosarului sus-rubricat a formulat apel împotriva sentinței
civile nr. 13100 din 11 decembrie 2015, pronunțată de Tribunalul
București, secția a VIII-a, în Dosarul nr. x/3/2015, apel prin care a
solicitat exclusiv, următoarele aspecte: „admiterea apelului, schimbarea
în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare
judecată, pentru intervalul corespunzător primului trimestru al
anului 2012, în ceea ce-i privește pe reclamanții B., C., D., E., F.,
G., H., I. și J., precum și în sensul admiterii cererii de chemare în
judecată, astfel cum a fost formulată, pentru reclamanta G.”
Prin decizia
civilă nr. 4620 din 29 septembrie 2016, pronunțată la data de
29.09.2016, în Dosarul nr. x/3/2015, de către Curtea de Apel
București, secția a VIII-a, în soluționarea apelului, s-au
dispus, în mod neîntemeiat/nelegal și surprinzător, următoarele:
„Admite
apelul formulat de apelanta-reclamantă Sindicatul pentru Unitatea
Salariaților TV, în numele și pentru membrii de sindicat B., C., D.,
E., F., H., I., J. și G. Schimbă sentința atacată în sensul
că: Admite acțiunea. Obligă pârâta la plata către
reclamanți a diferențelor dintre drepturile salariale efectiv
achitate acestora și cele cuvenite ca urmare a compensării salariului
de bază cu indicele anual de creștere a prețurilor de consum,
aferent anilor 2008-2011 și primului trimestru al anului 2012, începând cu
data de 07.04.2012. Definitivă.”
Or, din
expunerea situației de fapt preexistentă la dosar, probată prin
acte procedurale și înscrisuri, rezultă în mod evident/neechivoc
incidența primului motiv de revizuire întemeiat pe dispozițiile art.
509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., și anume că instanța de apel
s-a pronunțat extra petita, adică asupra unor lucruri care nu s-au
cerut, în condițiile în care criticile sentinței de fond atacate,
formulate prin intermediul apelului, s-au rezumat exclusiv la solicitarea
apelantului reclamant de schimbare, în parte, a hotărârii atacate în
sensul admiterii cererii de chemare judecată, pentru intervalul
corespunzător primului trimestru al anului 2012, în ceea ce-i
privește pe reclamanții B., C., D., E., F., G., H., I. și J.
și a admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost
formulată, pentru reclamanta G.
Pe cadrul
acestui prim motiv de revizuire, revizuenta a semnalat și existența
motivului reprezentat de cazul plus petita, tot ca o nesocotire, de către
instanța de apel, a principiului disponibilității procesuale, în
sensul că, admițând cererea reclamanților prin reprezentat,
aceasta a acordat mai mult decât s-a cerut prin cererea de apel cu a cărei
soluționare a fost învestită.
Revizuenta a
invocat și un al doilea motiv de revizuire, respectiv posibila
incidență a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc.
civ., reclamând revizuirea deciziei civile nr. 4620 din 29 septembrie 2016,
pronunțate la data de 29.09.2016, în Dosarul nr. x/3/2015, de către
Curtea de Apel București, secția a VII-a, cu o argumentare
faptică identică celor destinate motivării invocării
incidenței dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.,
cele două decizii pretins a se afla într-o relație juridică de
contrarietate fiind decizia pronunțata de către Curtea de Apel
Timișoara în Dosarul nr. x/30/2011 și decizia pronunțată în
Dosarul nr. x/3/2015 de către Curtea de Apel București.
Prin decizia
nr. 200 din 17 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de
muncă și asigurări sociale au fost dispuse următoarele:
A fost
admisă, în parte, cererea de revizuire formulată de revizuenta
Societatea A. împotriva deciziei civile nr. 4620 din data de 29.09.2016,
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a
pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în
Dosarul nr. x/3/2015.
A fost
schimbată, în parte, decizia civilă nr. 4620 din 29 septembrie 2016
în sensul înlăturării obligației revizuentei de la plata
drepturilor salariale rezultate în urma aplicării, la salariul de
bază, a indicelui de creștere a prețurilor de consum aferent
intervalului cuprins între 2008-2011 în ceea ce îi privește pe
intimații B., C., D., E., F., H., I., J.
Au fost
păstrate celelalte dispoziții ale deciziei civile nr. 4620 din 29
septembrie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2015.
În
considerarea dispozițiilor art. 510 alin. (2) C. proc. civ., a fost
declinată competența de soluționare a cererii de revizuire,
întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,
în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cauza a fost
înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția I civilă, la data de 27 februarie 2017, fiind
repartizată aleatoriu spre soluționare completului C7, care prin
rezoluția din data de 28 februarie 2017 a stabilit termen la data de 31
martie 2017 în vederea judecării cererii de revizuire.
Analizând
cererea de revizuire, prin prisma prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc.
civ., față de excepția lipsei de obiect, invocată de
către revizuentă, Înalta Curte constată că cererea de
revizuire a rămas fără obiect, pentru considerentele ce succed:
Revizuenta a
solicitat instanței anularea deciziei nr. 4620 din 29 septembrie 2016 a
Curții de Apel București, secția a VII-a civilă pentru
cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în
temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ.,
cu o argumentare faptică identică pentru cele două cazuri de
revizuire invocate, scopul urmărit fiind același, respectiv
înlăturarea obligației revizuentei de la plata drepturilor salariale
rezultate în urma aplicării, la salariul de bază, a indicelui de
creștere a prețurilor de consum aferent intervalului cuprins între
2008-2011 în ceea ce îi privește pe intimații B., C., D., E., F., H.,
I., J., având în vedere autoritatea de lucru judecat a hotărârii
pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, în Dosarul nr. x/30/2011.
Se
constată că prin decizia nr. 200 din 17 ianuarie 2017
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vll-a
pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a
fost admisă, în parte, cererea de revizuire, întemeiată pe
dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în sensul
înlăturării obligației revizuentei de Ia plata drepturilor
salariale rezultate în urma aplicării, Ia salariul de bază, a
indicelui de creștere a prețurilor de consum aferent intervalului
cuprins între 2008-2011 în ceea ce îi privește pe intimații B., C.,
D., E., F., H., I., J.
Prin
aceeași decizie a fost declinată competența de soluționare
a cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1)
pct. 8 C. proc. civ., în favoarea Înaltei Curți.
Având în
vedere cele hotărâre de curtea de apel, se constată că
revizuirea, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C.
proc. civ., a rămas fără obiect, întrucât hotărârea
atacată cu revizuire a fost deja retractată, dispunându-se în sensul
celor solicitate de revizuentă.
Pentru aceste
considerente, cererea de revizuire formulată de revizuentă Societatea
A. urmează a fi respinsă, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
rămasă fără obiect, cererea de revizuire formulată de
revizuentă Societatea A., cu sediul în București, sector 1, în
contradictoriu cu intimatul Sindicatul pentru Unitatea Salariaților TV, în
numele și pentru membrii de sindicat: B., C., D., E., F., G., H., I.
și J., cu sediul în București, sector 1, având sediul ales în vederea
comunicării actelor de procedură la sediul Cabinetului de avocat H.,
din București, sector 5,
Impotriva
deciziei nr. 4620 din 29 septembrie 2016 a Curții de Apel București,
secția a Vll-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă
și asigurări sociale.
Cu recurs în
termen de 30 de ziie de la comunicare.
Pronunțată
în ședință publică astăzi, 31 martie 2017.