ÎCCJ, Secția penală

Decizia

nr.

426/A/2016

Deliberând asupra apelului de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

În practicaua Deciziei penale nr. 599/A/2016 din data de 20 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/35/2016 de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori

, s-a respins

cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 430 C. proc. pen. raportat la 23 alin. (1) și (9), art. 25 alin. (1), art. 26 alin. (2), art. 53 alin. (1), art. 21 alin. (1), (2) și (3), art. 20, art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, ca inadmisibilă în această etapă procesuală.

Verificând cererea de sesizare a Curții Constituționale

, Curtea de Apel Oradea a reținut că procedura privind suspendarea executării hotărârii definitive reprezintă o etapă distinctă de cea a examinării admisibilității în principiu.

Pe de o parte, contestația în anulare constituie o cale extraordinară de atac de retractare, în scopul înlăturării erorilor de procedură, iar suspendarea executării hotărârii nu este posibilă anterior pronunțării instanței cu privire la admisibilitatea în principiu a contestației în anulare. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu obiectul cauzei la acest moment procesual dezbătându-se admisibilitatea în principiu a contestației în anulare.

Pe de altă parte, contestatoarea nu are interes să formuleze în această etapă procesuală o cerere de sesizare a Curții

Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 430 C. proc. pen.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în practicaua Deciziei penale nr. 599/A/2016 din data de 20 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, contestatoarea A. a declarat recurs.

În motivele scrise, aceasta a arătat că sintagma „poate suspenda” este neconstituțională fiindcă se poate întâmpla ca o dispoziție dintr-o hotărâre penală definitivă să fie refuzată a fi pusă în executare și să existe, ca în speță, o detenție fără arestare.

Exprimarea „până la soluționarea contestației în anulare (…)” permite ridicarea excepției de neconstituționalitate a art. 430 N.C.P.P., în ceea ce privește excluderea de plano a oricărei excepții de la regula instituită prin această normă procesuală, până la acel moment, începând cu sesizarea instanței cu calea de atac extraordinară, vizând errores in procedendo.

Analizând calea de atac formulată, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, reținând următoarele:

Prioritar, învederează că, prin prisma noii reglementări procesual penale, împotriva încheierii prin care se respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale se poate exercita calea de atac a apelului.

În concret, deși art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale prevede că o astfel de încheiere (care este o hotărâre pronunțată în primă instanță) poate fi atacată cu recurs, în condițiile pronunțării acesteia după intrarea în vigoare a noii legi procesual penale, care nu mai reglementează calea de atac a recursului, Înalta Curte constată că, în aplicarea dispozițiilor menționate este necesar să se aibă în vedere dispozițiile privind situațiile tranzitorii, respectiv art. 8 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, potrivit cărora „hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă”.

În ceea ce privește soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 430 C. proc. pen., se constată că aceasta este pronunțată de Curtea de Apel Oradea cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

Astfel, referitor la admisibilitatea unei asemenea sesizări, Înalta Curte reține că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, respectiv:

a. excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

b. excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

c. excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

d. excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În analiza condițiilor enumerate anterior, se constată că excepția a fost invocată de apelanta A. în cursul examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare declarate împotriva Deciziei penale nr. 381/A/2016 din data de 24 mai 2016 pronunțată de către Curtea de Apel Oradea în Dosar nr. x/111/2014*, aflată pe rolul Curții de Apel Oradea, și are în vedere neconstituționalitatea unui text legal în vigoare care nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Prin Decizia penală nr. 381/A/2016 din data de 24 mai 2016 pronunțată de către Curtea de Apel Oradea, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. s-a respins ca inadmisibil apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 71 din 08 mai 2015 precum și împotriva încheierilor din 06 aprilie 2015, 20 aprilie 2015, 04 mai 2015 și 18 decembrie 2015, toate pronunțate de Tribunalul Bihor în Dosar nr. x/111/2014.

Norma legală invocată ca neconstituțională, respectiv art. 430 C. proc. pen., prevede că,

până la soluționarea contestației în anulare, instanța sesizată, luând concluziile procurorului, poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere.

În ceea ce privește cerința ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că aceasta nu este realizată, având în vedere că îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei. Fiind un incident apărut în cursul soluționării unei cauze, este necesar ca invocarea excepției de neconstituționalitate să fie justificată prin existența unui interes și să aibă relevanță în raport cu procesul în care a intervenit. Cerința relevanței este expresia utilității pe care soluționarea excepției invocate trebuie să o aibă în judecarea cauzei.

Critica unui text de lege ca neconstituțional nu este admisibilă dacă textul a cărui neconstituționalitate este invocată nu este de natură să provoace într-o cauză pendinte pe rolul instanțelor o restrângere a drepturilor părții, contrară principiilor enunțate de Constituție.

Într-adevăr, calea de atac a contestației în anulare constituie o cale extraordinară de atac care și-a păstrat, și în noua reglementare, natura juridică mixtă, atât de anulare, în sensul că pe această cale poate fi anulată hotărârea, cât și de retractare, de competența însăși a instanței care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere, însă, examinarea temeiniciei contestației nu poate avea loc decât ulterior parcurgerii etapei admisibilității în principiu, reglementată de dispozițiile art. 431 C. proc. pen.

Față de dispozițiile legale incidente, se constată că examinarea contestației în anulare, în etapa admisibilității în principiu, este limitată la verificarea existenței condițiilor de admitere în principiu a acesteia, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ. Prin urmare, se examinează dacă cererea de contestație în anulare privește hotărâri penale definitive, dacă este introdusă de o persoană care are calitatea cerută de lege pentru a exercita calea extraordinară de atac, dacă este introdusă în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației sunt depuse dovezi ori sunt invocate dovezi care sunt la dosar.

În cauză, se constată că, doar aparent sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992. În realitate, așa cum rezultă din motivele scrise, nu se formulează o critică de neconstituționalitate care să aibă relevanță în raport cu stadiul procesual în care a intervenit, ci se dă o interpretare proprie textului în discuție; în concret, se critică modul în care au fost redactate dispozițiile art. 430 C. proc. pen., prin invocarea excepției de neconstituționalitate tinzându-se la modificarea prevederilor legale menționate și transformarea Curții Constituționale în legislator pozitiv, situație nepermisă de lege.

În acest context, se reține că instanța în fața căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate nu se putea limita la constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei a textului invocat ca neconstituțional, în condițiile în care este necesar a verifica și măsura în care o astfel de excepție tinde, în mod real, la învestirea Curții Constituționale cu un examen al conformității dintre înțelesul normei legale și exigențele Constituției, prerogativă recunoscută Curții prin dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

Mai mult, în mod constant, instanțele judecătorești au statuat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii, când nu are legătură cu cauza, inclusiv sub aspectul relevanței sau se tinde la modificarea legii.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de contestatoarea A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în practicaua Deciziei penale nr. 599/A/2016 din data de 20 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/35/2016 de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va obliga apelanta contestatoare la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta contestatoare, în sumă de 130 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de contestatoarea A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în practicaua Deciziei penale nr. 599/A/2016 din data de 20 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/35/2016 de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelanta contestatoare la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta contestatoare, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 02 noiembrie 2016.