ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5/2015

Asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 18 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2/2015 (x/2015) a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă.

În considerentele încheierii, s-a reținut că instanța de apel a pus în discuție două excepții de neconstituționalitate, pe care contestatorul-condamnat A. le-a formulat și în scris, precizând că vizează eventuala cale de atac în situația respingerii ca inadmisibilă a contestației în anulare.

Conform art. 29 din Legea nr. 47/1992, contestatorul a arătat că această cerere se poate formula în orice fază procesuală și a considerat că este o fază procesuală adecvată pentru această cerere, întrucât în situația în care va fi respinsă, ca inadmisibilă, neavând cale de atac, nu mai poate fi ridicată, nu mai poate fi pusă în discuție, eventual trimisă către Curtea Constituțională. A precizat că vizează art. 431 C. proc. pen., mai exact sintagma atașată prin Decizia nr. 5/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție: "hotărârea pronunțată în procedura examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare împotriva unei sentințe pentru care nu este prevăzută o cale de atac, nu poate fi supusă apelului."

De asemenea, a arătat că, în situația în care totuși se va trece peste această problemă, în sensul că decizia nu este o prevedere legală, nu este o prevedere a C. proc. pen. ca să poată fi supusă eventual controlului constituționalității, a invocat și excepția prevederilor art. 477 C. proc. pen.: "dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanțe de la data publicării acesteia în M. Of. al României". Or, aceste dezlegări efectiv modifică prevederea legală la care se referă și au un efect de modificare al legii.

Contestatorul condamnat, având cuvântul în susținerea admisibilității sesizării Curții Constituționale, a arătat că textele de lege indicate au legătură cu prezenta cauză, este formulată de o persoană care are calitate procesuală, fiind motivată și în drept și în fapt. Contestatorul a mai susținut că, în situația în care sunt admise aceste excepții de neconstituționalitate, beneficiază de posibilitatea de a ataca eventuala soluție de respingere ca inadmisibilă a contestației în anulare.

Curtea de apel a constatat că excepțiile invocate nu au absolut nicio legătură cu faza procesuală din prezenta cauză. Pe de o parte, s-a reținut că printr-o excepție petentul invocă o neconstituționalitate dintr-o cale de atac în care nu se află la ora actuală, iar pe de altă parte, invocă dispozițiile art. 477 alin. (3) C. proc. pen., care se referă la procedură din fața Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin urmare, Curtea de apel a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în încheierea din data de 18 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2/2015 (x/2015) a declarat apel condamnatul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 7 aprilie 2016, fiind repartizată aleatoriu la data de 12 aprilie 2016.

Susținerile apelantului condamnat din dezbateri au fost consemnate în detaliu în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând apelul declarat atât prin prisma criticilor invocate de condamnatul apelant, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Sub aspectul admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale, condamnatul A. a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.

Art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată:

"(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale."

Legat de admisibilitatea unei asemenea sesizări, instanța constată că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume:

a. excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

b. excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

c. excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

d. excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Analiza îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie să se realizeze formal, căci excepția de neconstituționalitate, ca orice mijloc procedural, nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

În speță, se constată că s-au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 431 C. proc. pen., mai exact sintagma atașată prin Decizia nr. 5/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție: "hotărârea pronunțată în procedura examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare împotriva unei sentințe pentru care nu este prevăzută o cale de atac, nu poate fi supusă apelului", precum și excepția prevederilor art. 477 C. proc. pen.: "dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanțe de la data publicării acesteia în M. Of. al României".

Așa cum rezultă clar din prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, excepția de neconstituționalitate poate fi invocată în cadrul oricărui tip de proces, indiferent de tipul de acțiune în justiție care l-a declanșat și în orice fază a acestuia (judecata în primă instanță sau a unei căi de atac ordinare sau extraordinare). De asemenea, se constată că excepția a fost invocată de inculpat într-un dosar aflat pe rolul instanței de judecată și are în vedere neconstituționalitatea unor dispoziții legale în vigoare, prevederi care nu au fost constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Înalta Curte apreciază, însă, că excepțiile de neconstituționalitate invocate de condamnat nu au legătură cu soluționarea cauzei.

Prin Decizia nr. 5/2015, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2015, publicată în M. Of. nr. 248/10.04.2015, se reține că dezlegarea problemei de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție vizează incidența, în etapa admisibilității în principiu a contestației în anulare, a dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., în ipoteza pronunțării unei hotărâri prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de contestație în anulare formulată împotriva unei sentințe definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu apel. Așa cum s-a menționat mai sus, Înalta Curte, în decizia pronunțată privind dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a statuat asupra caracterului definitiv al hotărârii prin care instanța respinge în principiu contestația în anulare. S-a arătat de către instanța supremă că dispozițiile art. 431 C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare și, în cadrul acestor dispoziții cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate. În acord cu dispozițiile C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului.

Condamnatul face referire, prin excepțiile de neconstituționalitate invocate, la hotărârea din faza admisibilității în principiu a contestației în anulare. Din actele și lucrările dosarului rezultă că acesta nu s-a îndreptat cu o cale de atac împotriva Deciziei penale nr. 347/A din 25 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Or, numai într-o calea de atac formulată împotriva deciziei prin care s-a soluționat contestația în anulare partea ar avea posibilitatea, conform legii, să invoce o excepție de neconstituționalitate a unor prevederi legale.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în încheierea din data de 18 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2/2015 (x/2015).

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul condamnat la plata sumei de 230 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în încheierea din data de 18 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2/2015 (x/2015).

Obligă apelantul condamnat la plata sumei de 230 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12 aprilie 2016.