ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 575/2015

Decizia nr. 575/2015

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 307 din 6 iunie 2013, a admis acțiunea formulată de reclamanta A. orașul Băile Herculane, a anulat adresele din 05 iulie 2012 și din 30 ianuarie 2013, emise de pârâta B. Caraș-Severin și a exonerat reclamanta de la plata către bugetul de stat a sumei de 1.893.000 lei.

Totodată, a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în cuantum de 4.539,3 lei, reprezentând onorariu avocat (4.500 lei), taxă judiciară de timbru (39 lei) și timbru judiciar (0,3 lei).

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Guvernul României, C. și Statul Român prin C. prin B. Caraș-Severin, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Deși au fost concepute prin trei memorii distincte, recursurile C. și Guvernului României conțin aceleași critici la adresa sentinței atacate, iar recursul B. Caraș-Severin, în prezent D. Timișoara vizează aceleași aspecte.

Recurenții au făcut o expunere rezumativă a împrejurărilor de fapt și de drept ale cauzei, criticile formulate putând fi structurate astfel:

- în mod greșit prima instanță a reținut că A. Băile Herculane nu se încadrează în ipoteza avută în vedere de dispozițiile art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012, întrucât sumele alocate prin H.G. nr. 255/2012 au fost utilizate de către aceasta în totalitate pentru achitarea unor arierate în cuantum de 1.500.873,39 lei (anexa nr. 1 din nota de constatare) precum și pentru susținerea unor proiecte în cuantum de 449.948,63 lei (anexa nr. 2 din notă);

Astfel, instanța a confundat cele două situații din Anexele nr. 1 și 2 cu situația plăților efective din sumele alocate potrivit H.G. nr. 255/2012, situație care se regăsește în Anexa nr. 3 și care este structurată pe două puncte: la lit. a) conține plățile efectuate conform destinației H.G. nr. 255/2012, iar la lit. b) conține plățile efectuate în afara destinației H.G. nr. 255/2012.

- prima instanță a schimbat natura Proiectului Crearea și promovarea traseului turistic cu specific Roman, Via Danubii, apreciind că plățile făcute cu acesta „se încadrează în noțiunea de arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital, cealaltă ipoteză avută în vedere de H. G. nr. 255/2012";

- printr-o interpretare proprie a H.G. nr. 255/2012, prima instanță a schimbat scopul urmărit de legiuitor la adoptarea acestui act normativ, reținând, față de susținerile pârâților în sensul că sumele plătite în cadrul proiectelor de finanțare au depășit contribuția proprie a intimatei-reclamante, că „prin H.G. nr. 255/2012 au fost alocate sume pentru susținerea proiectelor menționate fără a fi restrânsă susținerea doar la contribuțiile proprii ale autorităților administrative.”

Or, folosirea termenului „cofinanțare" (art. 1 - H.G nr. 255/2012), ce reprezintă contribuția proprie a beneficiarului, exclude orice altă interpretare. Din acest motiv, remarca instanței de fond în sensul că nu a fost restrânsă „susținerea doar la contribuțiile proprii" este greșită.

În opinia recurentei B. Caraș-Severin, potrivit celor reținute în Nota de constatare, prin raportare la Decizia Curții Constituționale nr. 558 din 24 mai 2012, rezultă că, în privința reclamantei, dispozițiile art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012 sunt constituționale.

Împrejurarea că reclamanta a înțeles să dea o altă destinație unei părți din suma de bani alocată prin H.G. nr. 255/2012 nu este de natură să justifice exonerarea acesteia de la virarea sumei în discuție la bugetul de stat.

Prin urmare, cum o parte din suma alocată reclamantei a fost utilizată pentru alte destinații, în afara prevederilor H.G. nr. 255/2012, aceasta are obligația de a o vira la bugetul de stat.

În concluzie, recurenții au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe fond respingerea acțiunii.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. orașul Băile Herculane a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii atacate.

În esență, intimata a susținut, contrar celor afirmate de pârâți, că în mod corect prima instanță a reținut că nu se încadrează în ipoteza avută în vedere de art. 5 din O.U.G. 15/2012, întrucât sumele alocate prin H.G. nr. 255/2012 au fost utilizate în totalitate pentru achitarea unor arierate în cuantum de 1.500.873,39 lei și pentru susținerea unor proiecte în cuantum de 449.948,63 lei.

A arătat astfel că H.G. nr. 255/2012 a prevăzut ca destinație generală plata arieratelor și susținerea proiectelor cu finanțare externă nerambursabilă și nu doar anumite proiecte aflate în derulare, așa încât, în mod corect, prima instanță a reținut că majoritatea cheltuielilor menționate la pozițiile 14-22 din Anexa 3 la Nota de constatare sunt aferente fie contractului de finanțare al proiectului Dezvoltarea și modernizarea infrastructurii de turism din stațiunea Băile Herculane, fie Proiectul Transfrontalier România - Serbia, inclusiv realizarea infrastructurii fizice strada Romană. Primul proiect beneficiază de o cofinanțare externă nerambursabilă (aspect prevăzut de H.G. nr. 255/2012, iar al doilea se încadrează, în cea de-a doua ipoteză prevăzută de către H.G. nr. 255/2012 - arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital.

În opinia sa, prima instanță a dat o interpretare corectă dispozițiilor H.G. nr. 255/2012.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 24 septembrie 2014, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 21 octombrie 2014.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimate și în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, iar întrucât criticile formulate se referă la aceleași chestiuni, vor primi răspuns prin argumente comune.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizânnd anularea actelor emise în vederea aplicării art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012, respectiv Adresele din 30 ianuarie 2013 și din 05 iulie 2012 emise de către B. Caraș-Severin, care au la bază Nota de constatare din 22 iunie 2012 emisă de Camera de Conturi a județului Caraș-Severin, și exonerarea acesteia de la plata către bugetul de stat a sumei de 1.893.000 lei.

Intimatei-reclamante i s-a acordat suma de 2.000.000 lei, prin H.G. nr. 255/2012, act normativ prin care s-a aprobat alocarea unor sume de bani bugetelor locale ale unor unități administrativ-teritoriale, potrivit anexei care face parte integrantă din această hotărâre, pentru plata unor arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital, precum și pentru cofinanțarea unor proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile.

După primirea acestei sume, reclamanta a adoptat H.C.L. nr. 17/09 aprilie 2012, prin care și-a rectificat bugetul de venituri și cheltuieli, repartizând suma alocată astfel: 1.580.000 lei pentru Proiectul Transfrontalier România - Serbia, inclusiv reabilitarea străzii Romana, respectiv 420.000 lei pentru Proiectul Dezvoltarea Infrastructurii Turistice și de Agrement din Stațiunea Băile Herculane.

Ulterior, Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 15/2012, prin care a prevăzut restituirea sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012.

Prin art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012, s-a stabilit că:

„(1) Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale acordate unităților administrativ-teritoriale în anul 2012 prin H.G. nr. 255/2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unități administrativ-teritoriale, pentru plata unor arierate aferente cheltuielilor curente și de capital, precum și pentru cofinanțarea unor proiecte cu finanțare externă nerambursabilă, neutilizate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se restituie de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat, în contul din care acestea au fost încasate. Restituirea sumelor neutilizate se efectuează pe bază de ordine de plată pentru Trezoreria Statului, întocmite distinct, în care la rubrica "Explicații" se va preciza obligatoriu "Restituire sume defalcate din T.V.A. încasate potrivit H.G. nr. 255/2012, rămase neutilizate".

(2) Regularizarea cu bugetul de stat a sumelor prevăzute la alin. (1) se realizează în termen de 3 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

(3) Cu sumele restituite potrivit alin. (2) se reîntregește Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, potrivit instrucțiunilor emise de C.”

Prin Decizia nr. 558/2012, Curtea Constituțională a statuat: „Constată că dispozițiile art. 5 alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri finanțare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice, care au făcut obiectul excepției de neconstituționalitate ridicate direct de Avocatul Poporului, sunt constituționale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012 și neutilizate de către unitățile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012”.

În aplicarea Deciziei nr. 558/2012 a Curții Constituționale, auditorii Camerei de Conturi a județului Caraș-Severin au întocmit Nota de constatare din 22 iunie 2012, din care rezultă

că suma de 1.999.588 lei a fost utilizată astfel: 106.651 lei potrivit destinației H.G. nr. 255/2012 (contravaloare Proiect Transfrontalier România - Serbia, inclusiv reabilitarea străzii Romana), 322.776,22 lei arierate care însă nu au fost cuprinse în Hotărârea Consiliului Local nr. 17/2012 și 1.570.160,96 lei reprezentând plăți pentru proiecte cu finanțare nerambursabilă, care însă nu intră sub incidența H.G. nr. 255/2012 ori depășește nivelul din contractele de finanțare a proiectelor.

Instanța de control judiciar reține că respectivul act de control, întocmit de auditorii Camerei de Conturi a județului Caraș-Severin, a fost semnat fără obiecțiuni de ordonatorul de credite - primarul comunei și de contabil și nici nu a fost atacat ulterior în procedura prevăzută de Legea nr. 94/1992 și a Regulamentului Curții de Conturi.

Așadar, actele emise de autoritatea publică pârâtă în vederea aplicării art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012 au la bază Nota de constatare din 22 iunie 2012 întocmită de Camera de Conturi a județului Caraș-Severin a cărei legalitate nu a fost contestată.

Prin urmare, hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, cu consecința casării sentinței atacate și respingerii acțiunii ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Guvernul României, C. și Statul Român prin C. prin B. Timișoara prin E. Caraș-Severin împotriva sentinței nr. 307 din 6 iunie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și respinge acțiunea formulată de reclamanta A. orașul Băile Herculane, ca neîntemeiată.

Defintivă.

Pronunțată, în sedință publică, astazi 12 februarie 2015.