ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4043/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 23 februarie 2015, reclamanta Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al orașului Băile Herculane și Guvernul României, a solicitat:

- anularea poziției 63 din Anexa nr. 5 la H.G. nr. 532/2002 privind atestarea domeniului public al județului Caraș-Severin, precum și a municipiilor, orașelor și comunelor din județul Caraș-Severin;

- anularea Hotărârii nr. 60 din 25 mai 2011 a Consiliului Local al orașului Băile Herculane, privind dezlipirea unei suprafețe de teren pentru intabularea Străzii Coronini din orașul Băile Herculane;

- suspendarea executării acestor acte administrative până la soluționarea cauzei;

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de ședință din 15 iunie 2015, a fost respinsă cererea de suspendare a executării actelor administrative constând în Anexa nr. 5 la H.G. nr. 532/2002 - poziția 63, precum și Hotărârea Consiliului Local al orașului Băile Herculane nr. 60 din 25 mai 2011.

Prin Sentința civilă nr. 395 din 23 decembrie 2015, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al orașului Băile Herculane și Guvernul României, având ca obiect anularea poziției 63 din Anexa nr. 5 la H.G. nr. 532/2002, precum și a Hotărârii nr. 60 din 25 mai 2011 a Consiliului Local al orașului Băile Herculane.

Împotriva Sentinței civile nr. 395 din 23 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., republicat (astfel cum s-a reținut prin raportul întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului), solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei, în sensul admiterii acțiunii în anulare, astfel cum a fost formulată.

În cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat, recurenta-reclamantă a susținut încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 6 alin. (1) și art. 22 din C. proc. civ.

Astfel, încuviințând probatoriul administrat în cauză, prima instanță a solicitat depunerea de către intimatul-pârât Consiliul Local al orașului Băile Herculane a unor înscrisuri existente deja la dosar, depuse anterior de către reclamantă. Între aceste înscrisuri se regăsea și raportul de specialitate, nesemnat de către expertul care l-a întocmit, or, cu privire la acest înscris, instanța de fond nu a mai apreciat necesar a solicita relații suplimentare.

Tot sub aspectul probatoriului administrat în cauză, recurenta-reclamantă critică respingerea de către prima instanță a probei cu expertiza tehnică topografică, care a urmărit identificarea amplasamentului suprafeței de teren în privința căreia există suprapunere.

În susținerea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este criticată interpretarea și aplicarea greșită de către instanța de fond a dispozițiilor art. 7 și art. 19 din Legea nr. 213/1998.

Astfel, la data emiterii H.G. nr. 532/2002, imobilul în discuție se afla în proprietatea Băncii Naționale a României, dreptul de proprietate fiind recunoscut prin Sentința civilă nr. 3206/1993, pronunțată de Judecătoria Caransebeș.

De asemenea, prin emiterea hotărârii de guvern contestate au fost încălcate dispozițiile art. 44 din Constituția României, precum și prevederile art. 480 și art. 481 din C. civ.

Recurenta-reclamantă mai susține că în cuprinsul H.G. nr. 532/2002 figurează strada x, fără a fi menționate elemente esențiale de identificare, anul dobândirii și numărul de inventar al imobilului.

Intimații-pârâți nu au depus la dosarul cauzei înscrisuri din care să rezulte că imobilul - strada x a intrat în proprietatea statului, iar Hotărârea consiliului local nr. 60 din 25 mai 2011 a fost aprobată fără a exista un proiect de hotărâre întocmit, notă de fundamentare însoțită de documentația tehnică de dezmembrare din cartea funciară, expunere de motive și raport de specialitate, fiind astfel încălcate dispozițiile Legii nr. 215/2001.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât Unitatea Administrativ Teritorială oraș Băile Herculane a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-pârât Guvernul României a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esență, apărările formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 17 ianuarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 26 septembrie 2018, completul învestit cu soluționarea cererii de recurs a fixat termenul de judecată a căii de atac, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat stabilirea termenului de judecată pentru examinarea recursului prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5)-(7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

Recurenta-reclamantă Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat a supus controlului de legalitate Hotărârea Guvernului nr. 532/2002, în ceea ce privește poziția 63 din Anexa nr. 5, prin care se atestă ca făcând parte din inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al orașului Băile Herculane "strada Coronini + alei", precum și Hotărârea nr. 60 din 25 mai 2011, emisă de Consiliul Local al orașului Băile Herculane, privind dezlipirea unei suprafețe de teren pentru intabularea străzii Coronini din orașul Băile Herculane.

Cu titlu preliminar, se constată că, deși prin cererea de recurs au fost invocate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 și pct. 8 din C. proc. civ., republicat, recurenta-reclamantă a expus critici care se încadrează în ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., situație în care, sentința atacată va fi analizată numai din perspectiva acestor motive de casare, aspect reținut și prin raportul întocmit în procedura de filtru, potrivit art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.

Examinând criticile formulate de recurenta-reclamantă, care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte apreciază că acestea sunt neîntemeiate.

Potrivit textului de lege enunțat, se poate cere casarea unei hotărâri în cazul în care instanța de judecată a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Or, în cauză nu s-a dovedit încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor legale care guvernează desfășurarea procesului civil, respectiv, cele referitoare la condițiile stabilite și impuse de lege cu privire la activitatea de judecată și la raporturile dintre părți și instanță, constatându-se că judecătorul fondului a analizat fiecare pretenție și apărare, formulate pe parcursul procesului, și a încuviințat probele solicitate de părți, pe care le-a apreciat concludente, precum și probele pe care, din oficiu, le-a considerat necesare pentru judecarea cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 237 alin. (2) pct. 7 din C. proc. civ., republicat.

În raport de criticile formulate de recurentă, se constată că prin încheierea de ședință din 02 noiembrie 2015, prima instanță a respins proba cu expertiză tehnică topografică solicitată de reclamantă, reținând că, în raport de conținutul documentațiilor care au stat la baza emiterii Hotărârilor Consiliului Local al orașului Băile Herculane nr. 60 din 25 mai 2011 și nr. 16 din 20 aprilie 2001, precum și de obiectivele expertizei tehnice, proba solicitată se dovedește a fi inutilă, întrucât în cauză nu a fost contestată situația de fapt referitoare la amplasamentul imobilului care face obiectul actelor atacate, ci problema în discuție vizează interpretarea și aplicarea legii în raport cu natura fiecărui act contestat, conform petitelor acțiunii și în limitele atribuțiilor autorităților emitente.

Împrejurarea că în considerentele sentinței recurate s-a reținut că reclamanta nu a identificat prin acțiunea dedusă judecății amplasamentul suprafeței de teren pe care o revendică și nici situația de suprapunere semnalată, nu este de natură a contrazice aprecierea primei instanțe referitoare la neconcludența probei cu expertiză topografică, în raport de obiectivele acestei expertize și de chestiunea de drept supusă analizei în prezentul litigiu.

Instanța de control judiciar va înlătura și susținerile recurentei-reclamante privind încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 22 din C. proc. civ., cu referire la măsurile dispuse prin încheierea de ședință din 14 decembrie 2015, reținând că dispoziția primei instanțe de a nu mai solicita alte relații de la Consiliul Local al orașului Băile Herculane s-a întemeiat pe înscrisurile existente la dosar, aprecierea în privința materialului probator necesar soluționării cauzei aparținând instanței de judecată.

Rezultă astfel că pe parcursul judecării procesului, prima instanță a respectat dispozițiile art. 22 din C. proc. civ., republicat, precum și principiul dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 6 alin. (1) din C. proc. civ., nefiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este nefondat, sentința recurată reflectând interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material la circumstanțele de fapt ale cauzei.

În prealabil, se constată că în cuprinsul cererii de recurs au fost formulate motive de nelegalitate vizând modul de adoptare a Hotărârii nr. 60 din 25 mai 2011 a Consiliului Local al orașului Băile Herculane, motive de nelegalitate care nu au fost invocate în fața primei instanțe, astfel că acestea nu pot fi analizate în calea de atac a recursului, instanța de control judiciar fiind chemată să cerceteze motivele de recurs corespunzător sentinței atacate, la pronunțarea căreia au fost avute în vedere motivele de nelegalitate ale actelor administrative, invocate prin cererea de chemare în judecată.

Înalta Curte reține că H.G. nr. 532/2002, contestată parțial în cauză, a fost emisă în baza notei de fundamentare care a însoțit proiectul actului administrativ și în considerarea prevederilor art. 108 din Constituția României, fiind adoptată în cadrul procedurii de atestare a domeniului public prevăzute de art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, prin hotărâre fiind atestat domeniul public al județului Caraș-Severin.

Critica recurentei-reclamante vizând emiterea hotărârii de guvern cu încălcarea prevederilor art. 44 alin. (2) și (3) din Constituția României și ale art. 480 și art. 481 din vechiul C. civ., este neîntemeiată, reținându-se că această hotărâre de guvern nu constituie, prin ea însăși, un titlu de proprietate, ci are ca efect juridic delimitarea domeniului public de domeniul privat al unității administrativ-teritoriale, cu consecința stabilirii regimului juridic aplicabil bunurilor în cauză.

Recurenta-reclamantă nu a dovedit greșita delimitare a proprietății publice de proprietatea privată ori încălcarea vreunei dispoziții din Legea nr. 213/1998 cu ocazia includerii imobilului în litigiu în domeniul public al orașului Băile Herculane.

Astfel, din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, se constată că terenul cu construcții în suprafață de 7651 m.p., identificat inițial în CF nr. x Pecinisca, revendicat de către reclamantă, a intrat în proprietatea privată a statului prin H.G. nr. 109 din 5 februarie 2004 (Anexa nr. 3, poziția 1), fapt confirmat de protocolul de predare-primire nr. 3141 din 15 martie 2004.

Prin urmare, situația juridică generată de emiterea H.G. nr. 109 din 5 februarie 2004, este ulterioară adoptării H.G. nr. 532/2002, astfel că nu este de natură să afecteze legalitatea acestui din urmă act administrativ.

Totodată, în mod judicios prima instanță a reținut că poziția 63 din Anexa nr. 5 la H.G. nr. 532/2002, privește strada x cu aleile aferente, bun care aparține de drept domeniului public al orașului, conform prevederilor pct. III.1 din Anexa nr. 1 la Legea nr. 213/1998.

Sentința civilă nr. 3206 din 12 noiembrie 1993, pronunțată de Judecătoria Caransebeș, de care se prevalează recurenta-reclamantă în susținerea acțiunii în contencios administrativ, nu evidențiază o situație contrară celei reținute anterior, prin hotărârea menționată fiind admisă acțiunea formulată de Banca Națională a României - Sucursala județeană Caraș-Severin, în contradictoriu cu Statul Român, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin și Primăria orașului Băile Herculane și dispunându-se radierea înscrisurilor C.F. x Pecinisca, în baza Decretelor nr. 218/1960 și nr. 712/1966.

Procedând, în continuare, la analiza criticilor formulate de recurentă, instanța de control judiciar constată că emiterea H.G. nr. 532/2002 a avut la bază o serie de hotărâri prin care autoritățile locale din cadrul județului au aprobat inventarele bunurilor din domeniul public al unităților administrativ-teritoriale, printre care și Hotărârea nr. 16 din 20 aprilie 2001 a Consiliului Local al orașului Băile Herculane, privind însușirea de către consiliul local a inventarului bunurilor unității administrativ-teritoriale, realizat potrivit normelor tehnice în materie, hotărâre ce a fost indicată și în antetul Anexei nr. 5 la H.G. nr. 532/2002.

Recurenta-reclamanta nu poate contesta apartenența imobilului în litigiu la domeniul public al orașului Băile Herculane, în condițiile în care nu a înțeles să supună controlului de legalitate, odată cu hotărârea de guvern și Hotărârea nr. 16 din 20 aprilie 2001 emisă de consiliul local, acest din urmă act administrativ fiind cel care statuează asupra regimului juridic al imobilului în discuție.

În privința Hotărârii nr. 60 din 25 mai 2011 a Consiliului Local al orașului Băile Herculane, se observă că a fost emisă pentru aprobarea dezlipirii suprafeței de teren de 2087 m.p. din terenul evidențiat în CF nr. x Băile Herculane aflat în proprietatea orașului Băile Herculane, cu mențiunea că această suprafață de teren este necesară intabulării străzii Coronini din orașul Băile Herculane.

Întrucât Hotărârea nr. 60 din 25 mai 2011 a consiliului local nu a stat la baza emiterii H.G. nr. 532/2002, se reține, în acord cu judecătorul fondului, că este lipsită de fundament cererea în anulare a acestei hotărâri adoptate de consiliul local, având în vedere că în prezenta cauză, s-a solicitat, într-un prim petit, anularea poziției 63 din Anexa nr. 5 la H.G. nr. 532/2002, anexă care privește atestarea inventarului domeniului public al orașului Băile Herculane.

În contextul arătat, în mod judicios prima instanță a apreciat că nu prezintă relevanță în cauză susținerile reclamantei în sensul că terenul în suprafață de 2087 m.p., care formează obiectul Hotărârii nr. 60 din 25 mai 2011 a Consiliului Local al orașului Băile Herculane, a fost însușit în mod abuziv în proprietatea consiliului local, pe parcursul efectuării operațiunilor necesare intabulării străzii Coronini, motiv pentru care, instanța de fond a apreciat ca fiind neconcludentă proba cu expertiză topografică solicitată de către reclamantă, în scopul stabilirii amplasamentului acestui teren în raport cu terenul în suprafață de 7651 m.p., în discuție în prezentul litigiu.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței recurate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanta Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat împotriva Sentinței civile nr. 395 din 23 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - MM