ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3570/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3570/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 3570/2015
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Președintele Autorității pentru Administrarea Activelor Statului, sancționarea acestuia pentru refuzul cu rea-credință de a pune în executare două hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în dauna intereselor legitime ale reclamantului.
Prin încheierea din 23 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A.
Împotriva încheierii din 23 septembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 7 din noul C. proc. civ.
Prin întâmpinare, intimatul a invocat autoritatea de lucru judecat, în raport de alte cauze soluționate de către instanțele judecătorești având același obiect și a reiterat excepția inadmisibilității acțiunii introductive.
Prin raportul întocmit la data de 24 martie 2015, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., completul de filtru învestit cu soluționarea dosarului de față a apreciat că cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) și c)-e) C. proc. civ., însă calea de atac formulată de recurent nu este prevăzută de lege, având în vedere dispozițiile art. 200 alin. (4)-(6) din noul C. proc. civ., în forma în vigoare la data formulării cererii de recurs.
Prin încheierea din 3 iunie 2015, completul a dispus comunicarea raportului întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3), raport prin care s-a apreciat ca fiind fundamentată soluția de respingere a recursului ca inadmisibil, iar părțile nu au depus punct de vedere la raport.
Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
În speță, astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, calea de atac exercitată nu este prevăzută de lege.
Potrivit dispozițiilor art. 200 alin. (4) C. proc. civ.: „Dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii”, iar potrivit art. 200 alin. (5): „Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.”
Conform art. 200 alin. (6) C. proc. civ.: „Cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii”.
Or, în cauză, încheierea atacată a fost comunicată reclamantului la data de 30 septembrie 2014, iar acesta nu a formulat cerere de reexaminare împotriva încheierii.
Astfel, încheierea de anulare a cererii de chemare în judecată a devenit definitivă.
Potrivit art. 634 alin. (1) C. proc. civ., sunt hotărâri definitive „hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului”.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) C. proc. civ., republicat, hotărârile definitive nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel/recurs.
În concluzie, instanța de control judiciar constată că recurentul nu avea deschisă calea de atac exercitată de acesta împotriva încheierii atacate, pe de o parte pentru că aceasta a fost îndreptată împotriva unei încheieri definitive, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului, iar, pe de altă parte, deoarece calea de atac formulată de recurent nu este prevăzută de textul de lege special, respectiv art. 200 alin. (4)-(6) din noul C. proc. civ.
Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant ca inadmisibil, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 23 septembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 11 noiembrie 2015.