ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2188/2015

Decizia nr. 2188/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 465 din 14 noiembrie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea reclamantului Județul Timiș prin Consiliul Județean Timiș de suspendare a executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 134236 din 18 octombrie 2013, emise de pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice-Autoritatea de Management POS Mediu, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea acesteia

Împotriva acestei hotărâri reclamantul a declarat recurs, în condițiile art. 483 C. proc. civ., solicitând modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii și suspendării executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 134236 din 18 octombrie 2013.

2.1. Motivele de casare

În susținerea recursului declarat, recurentul-reclamant Județul Timiș prin Consiliul Județean Timiș a invocat motivul de nelegalitate reglementat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".

2.2 Principalele argumente invocate

A susținut recurentul-reclamant că este îndeplinită condiția cazului bine justificat, nota de constatare fiind emisă cu încălcarea normelor procedurale și, implicit, cu încălcarea dreptului său de a-și prezenta punctul de vedere organelor de control, care a emis actul contestat fără a aștepta punctul său de vedere.

Arată că în mod eronat prin Decizia nr. 134405 din 20 noiembrie 2013 prin care a fost soluționată contestația sa, s-a reținut că, până la data încheierii notei de constatare, nu a prezentat punctul de vedere solicitat, din borderoul depus la dosar reieșind că a formulat și înaintat punctul de vedere, de care, însă, pârâtul nu a ținut seama.

Un alt motiv de nelegalitate, a apreciat recurentul, constă în modalitatea de stabilire a procentului corecției financiare, pentru că pârâtul ar fi trebuit să propună o corecție financiară în funcție de gravitatea neregulii și de caracterul repetitiv al acesteia și să țină seama de principiul proporționalității.

Astfel, problema legalității actului atacat nu trebuie analizată numai din perspectiva existenței sau inexistenței neregulilor constatate de organele de control, pentru că, chiar dacă, la prima vedere, neregulile par a fi reale, totuși sunt și alte aspecte legate de emiterea acestui act care creează o îndoială serioasă în privința legalității sale.

Referitor la paguba iminentă, a precizat recurentul că aceasta rezultă în mod vădit prin simpla existență a notei de constatare și a măsurilor dispuse prin aceasta. Paguba creată Județului Timiș prin executarea actului este imposibil de reparat, datorită lipsei fondurilor, fiind nevoit să suspende în viitor angajamente contractuale la nivelul proiectului "Sistem integrat de management al deșeurilor din județul Timiș".

3.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în Completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 21 ianuarie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 18 martie 2014, Completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

3.2 Cu privire la fondul recursului

3.2.1 Analiza motivelor de casare invocate

Verificând considerentele încheierii recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și explică în mod convingător soluția pronunțată, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a reținut, în final, că cererea de suspendare nu îndeplinește condițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte reține că, întotdeauna, cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, în cazul particular supus evaluării.

Or, prin sentința recurată, instanța a făcut o analiză teoretică a premiselor suspendării executării actului administrativ și a reținut că nu sunt dovedite aspecte ale cazului bine justificat și că nu este dovedită iminența unei pagube în raport cu natura măsurii dispuse de autoritatea publică.

În acest sens, Înalta Curte constată că, în mod justificat, instanța de fond a reținut ca nefiind îndeplinită condiția existenței cazului bine justificat, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care, din analiza sumară a actelor contestate, nu s-a conturat o situație de fapt de natură a genera suspiciuni rezonabile cu privire la emiterea actului contestat.

Recurentul, prin cererea de suspendare și prin cererea de recurs, a susținut, în esență, nelegalitatea actului contestat în raport cu nerespectarea procedurii de emitere a actului, în raport cu stabilirea eronată a corecției aplicate și cu nerespectarea principiului proporționalității prevăzut de O.U.G. nr. 66/2011.

A opinat recurentul-reclamant că, deși la prima vedere, neregulile constatate par a fi reale, totuși aceste aspecte creează o îndoială serioasă în privința legalității actului.

Îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să poată fi distinsă cu ușurință, în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, pentru că, în cadrul procedurii suspendării executării actelor administrative, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă o prejudecare a fondului litigiului.

Astfel, Înalta Curte apreciază că neregulile evidențiate de recurentul-reclamant pot fi clarificate cu ocazia cercetării fondului actului contestat, în mod corect reținând instanța de primă jurisdicție că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat.

În ceea ce privește paguba iminentă, condiție care nu se mai impune a fi analizată în raport cu faptul că prima condiție, a cazului bine justificat, nu este îndeplinită, instanța de control judiciar reține că paguba iminentă nu se prezumă, ci trebuie dovedită. De asemenea, deși punerea în executare a notei de constatare a neregulilor ar putea avea drept consecință diminuarea bugetului autorității recurente, atâta vreme cât are la bază un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate, diminuarea are un caracter prezumat legal, care nu se circumscrie cerințelor art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege.

Referitor la cererea recurentului-reclamant de restituire a cauțiunii achitate pentru soluționarea cererii de suspendare a executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 134236 din 18 octombrie 2013 emise de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, potrivit art. 1063 alin. (4) C. proc. civ., "Dacă cererea pentru care s-a depus cauțiunea a fost respinsă, instanța va dispune din oficiu și restituirea cauțiunii".

Având în vedere cele reținute anterior asupra recursului recurentului-reclamant Județul Timiș prin Consiliul Județean Timiș, care se apreciază a fi nefondat, urmând a se menține soluția primei instanțe de respingere a cererii de suspendare, Înalta Curte apreciază întemeiată cererea de restituire a cauțiunii.

3.2.2 Soluția instanței de recurs

Toate considerentele expuse converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ., și se va dispune restituirea cauțiunii achitate pentru soluționarea cererii de suspendare, potrivit art. 1063 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Județul Timiș prin Consiliul Județean Timiș împotriva Sentinței civile nr. 465 din 14 noiembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Dispune restituirea cauțiunii în sumă de 788.787,91 lei achitată de reclamantul Județul Timiș conform recipisei de consemnare nr. 872525/1 din 02 decembrie 2013.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 mai 2015.

Procesat de GGC - GV