ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1911/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, la data de 06.05.2016, reclamantul Județul Timiș prin Consiliul Județean Timiș, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, anularea titlului de creanță constând în Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/02.12.2015, și a Deciziei nr. 5.074/21.01.2016, a Autorității de Management POS Mediu, din cadrul Direcției Generale programe Infrastructura Mare a Ministerului Fondurilor Europene.

Prin Sentința nr. 226 din 29 septembrie 2016, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Județul Timiș - Consiliul Județean Timiș, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Mediu, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, și a dispus anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/02.12.2015, precum și a Deciziei nr. 5.074/21.01.2016, emise de pârât, fără cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, prin Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivarea recursului declarat, recurentul-pârât a arătat, în esență, următoarele:

- în mod greșit instanța de fond a reținut incidența în cauză a Deciziei Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, în condițiile în care acesta nu a analizat cauza din punct de vedere al caracterului imprevizibil al circumstanțelor care au determinat alegerea procedurii de achiziție;

- instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale care reglementează neregula și caracterul neeligibil al cheltuielilor, în condițiile în care lucrările care au făcut obiectul actului adițional nu au devenit necesare în urma unor circumstanțe neprevăzute, ci au constituit în fapt diferențe între cantitățile estimate în cadrul proiectului tehnic care a stat la baza lansării licitației inițiale și cantitățile reale identificate de părțile implicate după semnarea contractului, cheltuielile astfel efectuate păstrându-și caracterul neeligibil.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 16.01.2017, intimatul-reclamant Județul Timiș prin Consiliul Județean Timiș, a invocat excepția nulității recursului, ca urmare a neîncadrării acestuia în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Pe fondul recursului, intimatul-reclamant a reiterat coordonatele esențiale ale cauzei și a învederat că instanța de fond a avut în vedere întreg materialul probator administrat în cauză și a statuat în mod corect că autoritatea contractantă, ținând seama de Decizia Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, a continuat procedura de negociere fără publicarea unui anunț de participare în vederea atribuirii contractului de achiziție publică a lucrărilor suplimentare, încheierea contractului de achiziție publică nefiind urmarea unei conduite defectuoase .

În opinia intimatului-pârât, nu poate fi pusă la îndoială existența unor circumstanțe imprevizibile care au condus la prelungirea contractului de lucrări și, implicit, la achiziționarea de servicii suplimentare de supervizare a acestor lucrări, întrucât achiziționarea lucrărilor suplimentare a fost efectuată cu respectarea Deciziei Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

Prin rezoluția completului investit cu soluționarea cauzei, în raport de Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică.

În ședința publică din data de 4 aprilie 2019, Înalta Curte, a respins excepția nulității recursului invocată de intimatul-reclamant, apreciind că criticile recurentului pot fi încadrate în cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimatul-reclamant Județul Timiș prin Consiliul Județean Timiș, a investit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, cu o acțiune îndreptată împotriva Deciziei nr. 5.074/21.01.2016, prin care Autoritatea de Management POS Mediu din cadrul Direcției Generale Programe Infrastructura Mare a Ministerului Fondurilor Europene, a respins contestația administrativă formulată împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/2.11.2015, prin care s-a aplicat intimatului-reclamant o corecție financiară de 100% din valoarea serviciilor suplimentare de supervizare.

Neregulile constatate prin actele administrative contestate vizează conduita intimatului-reclamant în derularea proiectului "Sistem integrat de management al deșeurilor în județul Timiș".

În fapt, echipa de control a reținut că intimatul-reclamant în calitate de autoritate contractantă a achiziționat prin procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, servicii suplimentare de supervizare, în valoare de 830.948 RON fără TVA, reprezentând cca 19% din valoarea inițială a contractului de servicii nr. x/30.07.2010, prin încheierea actului adițional nr. x/09.02.2015 la contract, pe baza suplimentării duratei unuia din contractele de lucrări din cadrul Proiectului, contractul de lucrări nr. x/23.01.2013 - "închiderea depozitelor neconforme de deșeuri din mediul urban al județului Timiș", fără a fi îndeplinite condițiile de imprevizibilitate, așa cum cer dispozițiile art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006; în acest sens, echipa de control a aplicat Județului Timiș, o corecție financiară de 100% din valoarea serviciilor suplimentare de supervizare, și anume, suma de 830.948 RON, fără TVA.

Investită cu controlul de legalitate, Curtea de Apel Timișoara, a constatat nelegalitatea actelor administrative contestate, soluție împărtășită și de instanța de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în raport de situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Critica recurentului vizând reținerea eronată de către instanța de fond a incidenței Deciziei Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, din perspectiva neanalizării caracterului imprevizibil al circumstanțelor care au determinat alegerea procedurii de negociere fără publicarea unui anunț de participare în vederea atribuirii contractului de achiziție publică lucrări suplimentare de supervizare este nefondată, întrucât în cuprinsul Deciziei Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, se reține existența circumstanțelor imprevizibile constând în condițiile tehnice care nu au putut fi prin estimarea făcută inițial în momentul realizării proiectului tehnic decât după începerea lucrărilor, respectiv, relocarea și compactarea deșeurilor, din cauza caracterului neomogen al acestora și a prezenței unor straturi succesive de deșeuri (cu grosimi aleatoare) și pământ, sub forma unor lentile, stratificație ce nu a putut fi observată decât în momentul demarării lucrărilor de relocare a deșeurilor prin tehnologiile uzuale.

În acest context se impune precizarea că procedura de negociere fără publicarea unui anunț de participare inițiată de către intimatul-reclamant pentru achiziționare servicii suplimentare de supervizare a fost anulată de către autoritatea contractantă prin Hotărârea nr. 8011/27.06.2014, urmare a observațiilor UCVAP.

Împotriva hotărârii de anulare a formulat contestație ofertantul SC A. SRL, iar prin Decizia nr. 2.329/258/C10/2.736 din 4.08.2014, Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, a obligat Autoritatea Contractantă - Județul Timiș, să continue procedura de atribuire a lucrărilor suplimentare în modalitatea în care a fost inițiată.

Așa fiind, în mod corect instanța de fond a reținut că autoritatea contractantă nu avea nicio altă opțiune, decât să procedeze potrivit celor dispuse de organul de soluționare a contestațiilor.

Aceasta întrucât, potrivit art. 280 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 (în vigoare la data demarării procedurii de achiziție) "Decizia prin care Consiliul anulează în tot sau în parte actul atacat este obligatorie pentru autoritatea contractantă", iar conform alin. (3) al aceluiași articol "Decizia Consiliului este obligatorie pentru părți, contractul de achiziție publică încheiat cu nerespectarea Deciziei Consiliului fiind lovit de nulitate absolută".

Prin urmare, în acord cu instanța de fond, Înalta Curte, constată că în mod corect autoritatea contractantă a continuat procedura de negociere fără publicarea unui anunț de participare, actul adițional nr. x/9.02.2015 la contractul de lucrări nr. x/23.01.2013 fiind încheiat cu respectarea Deciziei Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, obligatorie pentru părți, conform dispozițiilor legale susmenționate.

Nu pot fi reținute nici susținerile recurentului referitoare la existența neregulii, întrucât potrivit art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, la nivel național, neregula este definită ca fiind "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competente în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

În sensul art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006, neregularitate înseamnă orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Or, în speță, după cum corect a reținut judecătorul fondului, încheierea contractului de achiziție publică nu a fost urmarea conduitei defectuoase a autorității contractante, de vreme ce aceasta nu a făcut altceva decât să se conformeze deciziei obligatorii pronunțată de autoritatea în materie de soluționare a contestațiilor.

De altfel, chiar autoritatea recurentă în Nota de conformitate nr. x/09.04.2015, a menționat că au fost îndeplinite condițiile procedurale la încheierea actului adițional pentru achiziționarea de servicii suplimentare de supervizare și că prin încheierea actului adițional nu a fost afectat avantajul obținut prin desemnarea ofertei câștigătoare în cadrul procedurii inițiale. De asemenea, s-a reținut că prelungirea serviciilor de supervizare este necesară deoarece unul din contractele de lucrări s-a prelungit ca urmare a unor condiții imprevizibile, fapt reținut prin Decizia Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor 2.329/258C 10/2.736/04.08.2014, care a constatat că nu poate fi finalizat contractul de lucrări fără a fi executate și cantitățile de lucrări suplimentare, iar executarea lucrărilor suplimentare de către un alt operator ar fi cu totul eronată și neeconomică, considerându-se că este evident că apariția unor cantități suplimentare în executarea contractului în cauză s-a datorat unor circumstanțe imprevizibile.

Concluzionând cu privire la aspectele analizate, întrucât sunt neîntemeiate constatările autorității recurente în sensul săvârșirii unei nereguli de către intimat prin atribuirea unor lucrări suplimentare în lipsa unor circumstanțe imprevizibile și fără aplicarea unei proceduri competitive, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, reține nelegalitatea actelor administrative atacate.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat.

În baza art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., recurentul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 581,77 RON, reprezentând cheltuieli de transport.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva Sentinței nr. 226 din 29 septembrie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul să plătească intimatului Județul Timiș, prin Consiliul Județean Timiș, cheltuieli de judecată în cuantum de 581,77 RON (cheltuieli de transport).

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2019.

GGC - OB