ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1309/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. x din 17.06.2016, reclamantul Județul Timiș, prin Consiliul Județean Timiș, a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea titlului de creanța constând în procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 30.12.2015, precum și a Deciziei nr. x din 26.02.2016 emisă de Autorității de Management POS Mediu din cadrul Direcției Generale Programe Infrastructura Mare a Ministerului Fondurilor Europene.

Prin Sentința nr. 232 din 6 octombrie 2016, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal:

- a admis acțiunea formulată de reclamantul Județul Timiș - Consiliul Județean Timiș, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Mediu, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, și în consecință:

- a dispus anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 30.12.2015, precum și a Deciziei nr. x din 26.02.2016, emise de pârât.

Împotriva Sentinței nr. 232 din 6 octombrie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

II. Analiza cererii de recurs

O primă critică se raportează la aceea că prima instanță a apreciat că concluziile ANRMAP/UCVAP referitoare la procedura de achiziție desfășurată de reclamant ar fi de natură a înlătura constatările MFE, deși nu a făcut trimitere la niciun temei legal care să o susțină în contra actelor normative exprese și imperative invocate de Ministerul Fondurilor Europene prin care legiuitorul conferă autorităților care gestionează fonduri europene competență a verifica achizițiile publice și, implicit a constata și sancționa neregulile săvârșite în cadrul acestei proceduri, independent de cele ale ANRMAP/UCVAP.

Mai mult, nu aceste aspecte au creat convingerea instanței cel mult se poate aprecia că, au întărit-o.

În realitate nicio dispoziție legală nu prevede confirmarea legalității procedurii de către UCVAP Caraș-Severin.

ANRMAP/UCVAP își desfășoară activitatea de supraveghere și control în baza O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii (actuala Lege nr. 98/2016 a achizițiilor publice), Raportul de control nr. x din 14.05.2013 fiind încheiat ca urmare a derulării procedurii de supraveghere la Consiliul Județean Timiș în baza acestei ordonanțe.

Pe de altă parte, AM POS Mediu a emis Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 30.12.2015 și a Deciziei nr. x din 26.02.2016 în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

Pe cale de consecință, cele două autorități publice au efectuat verificările în baza unor acte normative diferite.

Critica pe fond a hotărârii se raportează aspectul concret al declarării neconforme din punct de vedere tehnic al ofertei SC B. SA (ofertă financiară de 26.527.303,83 RON fără TVA), comisia de evaluare apreciind că aceasta nu ar corespunde cerințelor din caietul de sarcini, respectiv că pompa pentru colectarea levigatului inclusă în oferta tehnică nu corespunde cerințelor din caietul de sarcini din cauza diametrului acesteia, care nu permite instalarea în puțurile de colectare a levigatului.

Analiza documentației de atribuire evidențiază faptul că specificațiile tehnice minimale pentru pompa de colectare a levigatului sunt cele enumerate în Fisa Tehnică nr. x în cadrul acesteia nefiind impuse condiții minimale pentru diametrul pompei ofertate, aspect constat și de către prima instanță.

Documentele în care se regăsesc informații despre diametrele pompelor sunt planșele 005-4 RO (pentru Obiectivul 5 - Lugoj) și 006-4 RO (Obiectivul 6 Făget), planșe în care sunt prezentate puțurile pentru colectate levigat și biogaz, informațiile cu privire la diametrul pompei de levigat fiind menționate doar în fișa tehnică a producătorului.

În concret aspectul de elucidat este acela dacă cerința privind dimensiunile pompelor se impunea a fi precizată în mod expres.

Instanța de fond a apreciat că o atare cerință nu era obligatorie ori necesară, atâta timp cât documentația de atribuire prevedea în mod neechivoc că se urmărește instalarea unor pompe submersibile, pentru instalare verticală, de colectare a levigatului, în puțurile de captare a gazelor și levigatului.

Ar, ține de logică faptul că pompele verticale nu ar putea fi instalate în puțuri, dacă dimensiunile acestora depășesc diametrul puțurilor în care urmează a fi instalate.

În sens contrar instanța de recurs apreciază că documentele în care se regăsesc informații despre diametrele pompelor sunt planșele 005-4 RO (pentru Obiectivul 5 - Lugoj) și 006-4 RO (Obiectivul 6 Făget), planșe în care sunt prezentate puțurile pentru colectate levigat și biogaz, informațiile cu privire la diametrul pompei de levigat fiind menționate doar în fișa tehnică a producătorului, care nu este parte a ofertei tehnice, ci probează corectitudinea datelor completate în Fișa Tehnică solicitată prin documentația de atribuire.

Astfel, din documentația de atribuire nu rezultă obligativitatea introducerii în propunerea tehnică a unor specificații tehnice ale producătorului pentru produsele incluse în ofertă (fișe tehnice ale producătorului, broșuri etc), astfel încât doar Fișele Tehnice (nr. 1, 2 și 3) incluse în documentația de atribuire și completate/de ofertanți pot fi considerate ca făcând parte din oferta tehnică.

De altfel, în procesele-verbale încheiate în 29.11.2012 și respectiv 10.12.2012 cu ocazia evaluării ofertelor tehnice depuse în vederea atribuirii contractului de lucrări "Închiderea depozitelor neconforme de deșeuri din mediul urban al județului Timiș și a drumurilor de acces aferente acestora" și a răspunsurilor la solicitările de clarificări transmise de către operatorii economici, reclamanta nu oferă la solicitarea SC A. explicație necesară, cu rol de clarificare, ea apărând doar în procesul-verbal final și în raportul expertului tehnic.

În opinia instanței claritatea unei cerințe apare ca esențială.

Pe de altă parte nu s-a explicitat în niciun mod faptul că introducerea pompelor în puțuri ar fi fost o soluție mai viabilă decât cea ofertată de către SC A., chiar edificarea unei construcții adiacente pentru montarea pompelor în secunda variantă putându-se dovedi o variantă mai fezabilă, inclusiv la criteriul prețului cel mai mic.

Așa fiind, în raport de analiza mai sus realizată acțiunea reclamantului nu apare a fi întemeiată.

Cum în raport de motivele expuse invocate, apar incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte urmează în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 să admită recursul, să caseze sentința atacată și pe fond să respingă acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva Sentinței nr. 232 din 6 octombrie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată.

Respinge acțiunea formulată de reclamantul Județul Timiș, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2019.

GGC - ED