ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2108/2015

Decizia nr. 2108/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. prin procurator B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea H.G. nr. 326 bis din 16 mai 2012 în ceea ce privește atestarea domeniului public al comunei S.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 2.981 din 5 noiembrie 2014, a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul A. prin procurator B. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosință.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Din actele dosarului, rezultă că reclamantul A. a decedat la data de 04 mai 2011 (certificatul de moștenitor nr. 25 din 09 mai 2012).

Cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 11 octombrie 2011 de către procuratorul B., în numele reclamantului A., când acesta din urmă era decedat.

Fiind decedat la data formulării acțiunii, reclamantul A. nu mai avea folosința drepturilor civile și prin urmare nu se mai putea formula o cerere de chemare în judecată nici personal de reclamant și nici de mandatarul desemnat de reclamant în timp ce acesta era în viață, conform art. 41 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce privește dispozițiile art. 71 C. proc. civ. potrivit cărora "mandatul nu încetează prin moartea celui care l-a dat și nici dacă acesta a devenit incapabil. Mandatul dăinuiește până la retragerea lui de către moștenitori sau de către reprezentantul legal al incapabilului", acestea ar fi fost aplicabile în cazul în care acțiunea era formulată în timp ce reclamantul era încă în viață.

În situația de față, în care reclamantul era deja decedat la data formulării acțiunii, nu se mai putea formula o acțiune în numele acestuia, deoarece reclamantul nu mai avea capacitate procesuală de folosință, care reprezintă una dintre condițiile de formulare a unei acțiuni civile.

Prin urmare, în cauză nu se pune problema lipsei calității de reprezentant a procuratorului B., pentru a fi aplicabil art. 71 C. proc. civ., ci problema lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului A., pentru care sunt aplicabile dispozițiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B., mandatar al lui A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de atac, recurentul a reluat pe larg situația de fapt expusă în fața primei instanțe, arătând, în esență, că este mandatar al lui A., decedat, și este împuternicit să-i reprezinte pe moștenitorii acestuia, indicați în certificatul de moștenitor nr. 25 din 09 mai 2012, în cauzele aflate pe rolul instanțelor, invocând procura judiciară aflată la dosarul de fond.

În concluzie, recurentul a solicitat să fie înlăturate dispozițiile potrivnice din dispozitivul sentinței atacate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere vizând anularea Hotărârii Guvernului nr. 326 bis din 16 mai 2012 în ceea ce privește atestarea domeniului public al comunei S.

Analizând cu prioritate prima instanță capacitatea de folosință a reclamantului în promovarea cererii de chemare în judecată a ajuns la concluzia că aceasta este formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosință.

Această soluție este corectă.

Capacitatea procesuală de folosință este acea condiție de exercițiu a acțiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale civile. Această capacitate este o reflectare în plan procesual a capacității civile de exercițiu.

În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință, așa cum se statuează de art. 35 C. civ., începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 41 C. proc. civ., o persoană poate avea calitate procesuală - pasivă sau activă - numai dacă ea este în viață la data introducerii acțiunii.

Or, în speță, demersul judiciar este inițiat în cauză la data de 11 octombrie 2011 de către mandatarul B., în numele reclamantului A., dată la care acesta din urma era decedat (04 mai 2011).

Prin urmare, reclamantul fiind decedat la data formulării acțiunii, el nu mai avea folosința drepturilor civile și deci nu se mai putea iniția vreun demers judiciar în cauză nici personal de către acesta și nici de mandatarul desemnat de reclamant în timpul vieții.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B., mandatar al lui A., împotriva Sentinței nr. 2.981 din 5 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în sedință publică, astăzi 21 mai 2015.

Procesat de GGC - ED