ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2105/2015

Decizia nr. 2105/2015

Asupra conflictului negativ de competență:

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii

Prin cererea introdusă inițial la Tribunalul Călărași la data de 06 iunie 2014 și înregistrată sub nr. 1029/116/2014 reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei ANRP de a emite dispoziție motivată în Dosarul nr. x din 02 august 2010, în privința acordării despăgubirilor pentru terenul situat în municipiul Călărași, județul Călărași, în concordanță cu Dispoziția nr. 6.993 din 03 decembrie 2004 emisă de Municipiul Călărași prin primar, în temeiul art. 1 alin. (2), art. 11, precum și ale art. 24 alin 1 din Legea 10/2001, obligarea la plata despăgubirilor în cuantumul stabilit prin decizia ANRP, calculată de la momentul de care s-a născut dreptul la despăgubire până la data plații efective, indexată cu indicele inflație pentru aceeași perioadă.

Hotărârile care au generat conflictul de competență

Tribunalul Călărași, prin Sentința civilă nr. 774 din 18 septembrie 2014, a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului, în raport de calitatea pârâtei ANRP și, în consecință, a dispus declinarea competenței soluționării cauzei privind pe reclamanta A. și pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Învestită cu soluționarea cauzei Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 304 din 6 februarie 2015, în temeiul art. 21 - 26 din Legea 165/2013 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a ANRP, a admis excepția necompetenței materiale în cauza formulată de reclamanta A. în Contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Națională de Compensare a Imobilelor.

Totodată, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Călărași, secția civilă, conform art. 35 alin 2 din Legea 165/2013, a constatat ivit conflict negativ de competență și a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ, pentru soluționarea conflictului.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, așa cum reiese din considerentele sentinței, că obiectul acțiunii introductive constă în obligarea la emiterea dispoziției motivate în Dosarul nr. x din 02 august 2010 pentru acordarea despăgubirilor în calitate de persoană îndreptățită la un teren.

Față de acestea, instanța a reținut că potrivit art. 21 - 26 din Legea nr. 165/2013 ANRP nu are calitate procesuală pasivă.

Curtea a considerat că secția civilă a Tribunalului Călărași este competentă în această fază să soluționeze cauza, raportat la art. 35 din Legea nr. 165/2013 care prevede că "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Așadar, reține instanța, conform art. 3 din lege, dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că obiectul cauzei îl reprezintă refuzul autorității pârâte de a emite Decizia privind titlul de despăgubire, iar acțiunea a fost formulată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.

Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora:

"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.

(5) Cererile sau acțiunile în justiție formulate în temeiul alin. (1) și (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru."

Din interpretarea logico-juridică a textului de lege suscitat rezultă că, în cazul refuzului autorității de a emite decizia de despăgubire, persoana îndreptățită se poate adresa Secției civile a Tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul entității.

Or, în cauză, sediul entității se află în circumscripția Tribunalului București.

Prin urmare, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 mai 2015.

Procesat de GGC - ED