ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2103/2015

Decizia nr. 2103/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii și procedura derulată în fața primei instanțe sesizate

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 7595/99/2014, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu C., suspendarea hotărârii BNC/22 din 29 august 2014 prin care, în temeiul art. 17 lit. f) au fost excluși din partid, până la soluționarea pe fond a contestației.

Hotărârile care au generat conflictul de competență

Tribunalul Iași, prin Sentința nr. 2086/5 noiembrie 2014, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că partidul politic este o autoritate publică asimilată, iar acțiunea în contencios împotriva unei hotărâri emisă de o structură centrală sau locală este, în principiu, admisibilă, astfel încât contestația în discuție se circumscrie obiectului unei acțiuni judiciare în contenciosul administrativ, cum acesta a fost stabilit de legiuitor.

Mai reține tribunalul că instanța competentă este cea prevăzută pentru anularea actului administrativ, competența în materie de contencios administrativ fiind reglementată de art. 10 din Legea 554/2004.

Astfel, potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 14/2015 din 2 februarie 2015, a admis excepția de necompetență materială a instanței sesizate invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența soluționării acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții A., B., în contradictoriu cu C., având ca obiect suspendarea executării Hotărârii BNC/22 din 29 august 2014, în favoarea Tribunalului Iași.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a suspendat din oficiu judecata cauzei, înaintând dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului.

În esență, argumentând soluția, Curtea de Apel, a reținut că prin Hotărârea nr. 221 din 20 august 2014, C. a hotărât excluderea din această formațiune a membrilor de partid A. și B., conform art. 17 lit. f) din Statut, aceste persoane deținând și funcția de consilier local în Consiliul Local Iași.

S-a reținut că Hotărârea a fost luată de structura centrală a partidului - Biroul Național de Coordonare și comunicată de către formațiunea județeană, însă esențial pentru determinarea competenței instanței de judecată în acțiunea cu care a fost sesizată este a se determina dacă partidul politic este o entitate care poate fi asimilată unei autorități/instituții publice centrale, în sensul dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, pentru a se atrage competența Curții de Apel.

Conform definiției din dicționar, Partidul politic reprezintă o grupare de oameni constituită pe baza liberului consimțământ, ce acționează programatic, conștient și organizat pentru a servi interesele unor clase, grupuri sociale, comunități umane, pentru dobândirea și menținerea puterii politice, în vederea organizării și conducerii societății, conform cu idealurile proclamate în platforma program.

În aprecierea curții de apel, problema competenței instanței sesizată cu acțiunea formulată împotriva actului de excludere din partidul politic se pune în condițiile în care s-a stabilit prin decizia Curții Constituționale nr. 530 din 12 decembrie 2013, că acest act poate fi suspus controlului judecătoresc. Cum în legea partidelor politice nu era o prevăzută această posibilitate, în determinarea instanței competente trebuie avut în vedere că partidul politic, conform definiției și scopului acestui tip de asociere, nu poate fi asimilat unei asociații sau fundații, conform dispozițiilor O.G. nr. 26/2000 actualizată, însă nici unei instituții publice centrale, astfel încât nu poate fi atrasă decât competența tribunalului, conform art. 95 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează că acesta judecă, în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

În concret, Legea nr. 14/2003, art. 1, statuează că "partidele politice sunt asociații cu caracter politic ale cetățenilor români cu drept de vot, care participă în mod liber la formarea și exercitarea voinței lor politice, îndeplinind o misiune publică garantată de Constituție. Ele sunt persoane juridice de drept public".

Pornind de la aceste dispoziții, contestarea pe cale judecătorească pentru verificarea îndeplinirii condițiilor cerute pentru constituirea legală a partidelor politice reprezintă un aspect distinct de verificare a aplicării în concret, în fiecare caz în parte, a respectării statutului partidelor, a procedurii statutare și a modului de stabilire și aplicare a sancțiunilor.

De altfel, dobândirea sau pierderea calității de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicției interne a partidului respectiv, potrivit art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003, fără ca legea să recunoască persoanei nemulțumite posibilitatea de a se adresa instanței de contencios administrativ pentru cenzurarea hotărârii de excludere.

Însă, așa cum a reținut și Curtea de apel, în considerentele sentinței cum în legea partidelor politice nu este prevăzută posibilitatea, în determinarea instanței competente, trebuie avut în vedere că partidul politic, conform definiției și scopului acestui tip de asociere, nu poate fi asimilat unei asociații sau fundații, conform dispozițiilor O.G. nr. 26/2000 actualizată, însă nici unei instituții publice centrale, astfel încât nu poate fi atrasă decât competența tribunalului.

Așadar, conform art. 95 alin. (1) C. proc. civ., stipulează că acesta judecă, în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.

La cele menționate anterior și în Decizia Curții Constituționale nr. 530 din 12 decembrie 2013, s-a reținut că în această materie, dispozițiile constituționale ale art. 126 alin. (2) sunt în sensul că prin lege se stabilește competența instanțelor judecătorești, și nu în sensul că asupra unui diferend nicio instanță nu este competentă să se pronunțe.

Chiar dacă prin legea specială competența materială de soluționare a unei cauze este atribuită altor organe (celor cu atribuții jurisdicționale, de exemplu), soluțiile acestora pot fi contestate în justiție, respectându-se astfel dreptul de acces liber la justiție.

Față de considerentele expuse în prezenta cauză competența de soluționare aparține Tribunalului Iași, în a cărui rază teritorială își au sediul reclamanții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâții C. în favoarea Tribunalului Iași, secția a II -a civilă, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 mai 2015.

Procesat de GGC - ED