ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2446/2015

Decizia nr. 2446/2015

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 20 octombrie 2014 pe rolul Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., să se constate nulitatea absolută a Hotărârii nr. 351 din 24 septembrie 2014 a Biroului Național de Coordonare al B. prin care i-a fost aplicată sancțiunea excluderii de partid și anularea Hotărârii nr. 112 din 13 octombrie 2014 emisă de Comisia Națională pentru Statut Etică și Litigii din cadrul B. prin care i-a fost respinsă contestația formulată.

2.1. Prin Sentința civilă nr. 346 din 18 martie 2015, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, reținând că, în raport cu prevederile art. 1, art. 2 și art. 4 alin. (1) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, partidul politic este asimilat unei autorități publice centrale, iar Biroul Național de Coordonare al Partidului este un organ centrale, astfel că sunt incidente normele de competență de la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Prin Sentința civilă nr. 107 din 6 mai 2015, Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că Legea nr. 14/2003 cu cuprinde prevederi exprese referitoare la competența instanței de contencios administrativ, iar faptul că partidul politic este o persoană de drept public nu îl asimilează unei autorități publice în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei aparținând instanței civile.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a învestit instanța cu o acțiune în constatarea nulității a hotărârii Biroului Național de Coordonare al B. prin care i-a fost aplicată sancțiunea excluderii de partid și a Hotărârii Comisiei Naționale pentru Statut Etică și Litigii din cadrul aceluiași partid, prin care i-a fost respinsă contestația formulată.

În considerentele Deciziei nr. 530 din 12 decembrie 2013, prin care a constatat că sunt neconstituționale prevederile art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, Curtea Constituțională a reținut că "în considerarea statutului pe care partidele politice îl au, potrivit art. 1 teza a doua din Legea nr. 14/2003 - persoane juridice de drept public -, și ținând seama și de faptul că, potrivit art. 2 din lege, partidele participă cu candidați în alegeri și la constituirea unor autorități publice, a lăsa în afara controlului judecătoresc respectarea de către organele de decizie ale partidelor a propriilor statute înseamnă a nega drepturile și libertățile cetățenești prevăzute de Constituție".

În acest context, rezultă că dobândirea sau pierderea calității de membru al unui partid politic este supusă controlului judecătoresc.

Este adevărat că, potrivit art. 1 din Legea nr. 14/2003, "partidele politice [...] sunt persoane juridice de drept public", însă această calitate nu le conferă de plano și calitatea de autoritate publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, iar actele pe care le emit nu sunt în mod automat acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din aceeași lege.

Pe cale de consecință, nefiind incidente normele speciale de competență în materia contenciosului administrativ și în absența din cuprinsul Legii nr. 14/2003 a unor dispoziții cu caracter derogatoriu, sunt aplicabile normele de drept comun referitoare la competența instanțelor judecătorești, astfel că litigiile privind actele de genul celor care formează obiectul prezentei cauze se judecă de către instanța de drept comun, determinată conform art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B. - Structura Centrală în favoarea Tribunalului Botoșani, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2015.

Procesat de GGC - NN