ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2447/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2447/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 2447/2015
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 23 octombrie 2014 pe rolul Tribunalului Iași, reclamanții A. și B. au formulat, în contradictoriu cu C. - Biroul Național de Coordonare și C. - Biroul Permanent Județean Iași, contestație împotriva Hotărârii nr. 22 din 29 august 2014, prin care au fost sancționați cu excluderea din partid.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin Sentința civilă nr. 62/2015/CA din 21 ianuarie 2015, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, reținând că partidul politic este asimilat unei autorități publice centrale, iar contestația formulată reprezintă o acțiune în contencios administrativ, astfel că sunt incidente normele de competență de la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
2.2. Prin Sentința civilă nr. 66 din 6 aprilie 2015, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că Legea nr. 14/2003 cu cuprinde prevederi exprese referitoare la competența instanței de contencios administrativ, iar faptul că partidul politic este o persoană de drept public nu îl asimilează unei autorități publice în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei aparținând instanței de drept comun prevăzute de art. 95 pct. 1 C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.
Argumente de fapt și de drept relevante
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții a învestit instanța cu o contestație împotriva hotărârii Biroului Național de Coordonare al C. prin care au fost sancționați cu excluderea din partid.
În considerentele Deciziei nr. 530 din 12 decembrie 2013, prin care a constatat că sunt neconstituționale prevederile art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, Curtea Constituțională a reținut că "în considerarea statutului pe care partidele politice îl au, potrivit art. 1 teza a doua din Legea nr. 14/2003 - persoane juridice de drept public -, și ținând seama și de faptul că, potrivit art. 2 din lege, partidele participă cu candidați în alegeri și la constituirea unor autorități publice, a lăsa în afara controlului judecătoresc respectarea de către organele de decizie ale partidelor a propriilor statute înseamnă a nega drepturile și libertățile cetățenești prevăzute de Constituție".
În acest context, rezultă că dobândirea sau pierderea calității de membru al unui partid politic este supusă controlului judecătoresc.
Este adevărat că, potrivit art. 1 din Legea nr. 14/2003, "partidele politice [...] sunt persoane juridice de drept public", însă această calitate nu le conferă de plano și calitatea de autoritate publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, iar actele pe care le emit nu sunt în mod automat acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din aceeași lege.
Pe cale de consecință, nefiind incidente normele speciale de competență în materia contenciosului administrativ și în absența din cuprinsul Legii nr. 14/2003 a unor dispoziții cu caracter derogatoriu, sunt aplicabile normele de drept comun referitoare la competența instanțelor judecătorești, astfel că litigiile privind actele de genul celui care formează obiectul prezentei cauze se judecă de către instanța de drept comun, determinată conform art. 95 pct. 1 C. proc. civ.
Temeiul legal al regulatorului de competență
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorii A. și B. în contradictoriu cu intimații C. - Biroul Național de Coordonare și C. - Biroul Permanent Județean Iași în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2015.
Procesat de GGC - NN