ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2564/2015

Decizia nr. 2564/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Constanța prin primar și Primarul Municipiului Constanța, să se dispună aplicarea de penalități de 1% pe zi de întârziere până la executarea Sentinței civile nr. 2605 din 20 noiembrie 2012 a Tribunalului Iași, pronunțată în Dosarul nr. x/118/2012.

Prin Sentința civilă nr. 2605 din 20 noiembrie 2012, Tribunalului Iași a admis acțiunea formulata de reclamantă, obligând Municipiul Constanța la ajustarea tarifelor pentru activitatea specifica serviciului de salubrizare în conformitate cu parametrul de ajustare convenit prin Contractul nr. 70717 din 9 mai 2008 încheiat între parți, respectiv indicele lunar al prețurilor de consum pentru servicii comunicat de Institutul Național de Statistica, raportat la luna iunie 2008, începând cu data de 1 octombrie 2011.

Prin Decizia nr. 2817 din 13 iunie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de SC A. SRL, respingând, ca inadmisibila, cererea de revizuire formulata de Municipiul Constanța împotriva acestei sentințe.

2.1. Prin Sentința nr. 23 din 13 ianuarie 2015, Tribunalul Constanța a admis excepția necompetentei teritoriale, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reținând că aplicarea sancțiunilor privind executarea hotărârii, prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004, este de competența instantei de executare, definită de art. 2 lit. ț) din același act normativ ca fiind „instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ”.

În speță, sancțiunea solicitată a fi aplicată de către reclamant se referă la Sentința nr. 2605 din 20 noiembrie 2012 pronunțată de către Tribunalul Iași, secția a II-a civila, de contencios administrativ și fiscal, în cadrul Dosarului nr. x/118/2012, instanta ce are și competenta de a analiza incidența în cauză a prevederilor art. 24 - 25 din Legea nr. 554/2004.

2.2. Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 415 din 31 martie 2015, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța și, constatând existența unui conflict negativ de competență, a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență, reținând că în raport cu prevederile art. 24 și art. 25 din Legea nr. 554/2004 această instanță este competentă să soluționeze pricina.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. art. 133 alin. (1), 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., republicat, urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii deduse judecății vizează vizează aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004, ca urmare a refuzului autorității publice pârâte de a pune în executare obligațiile stabilite prin Sentința nr. 2605 din 20 noiembrie 2012 a Tribunalului Iași, irevocabilă prin Decizia nr. 2817 din 13 iunie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, reglementează modalitatea de punere în executare a hotărârilor pronunțate de instanțele de contencios administrativ, iar art. 25 din lege stabilește competența de soluționare a cauzelor având ca obiect aplicarea sancțiunilor incidente, în cazul neexecutării acestor hotărâri.

Judecata cererii întemeiate pe dispozițiile art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 se realizează de către instanța de executare, potrivit art. 25 alin. (1) din lege.

În privința instanței de executare, în materia contenciosului administrativ art. 2 alin. (1) lit. ț) din Legea nr. 554/2004, prevede că, prin instanța de executare se înțelege "instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ".

În speță, fondul litigiului a fost soluționat de către Tribunalului Iași, prin Sentința nr. 2605/20 noiembrie 2012, irevocabilă, pronunțată în Dosarul nr. x/118/2012.

Prin urmare, această instanță are competența să judece și cererea întemeiată pe dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, dispoziții ce conțin măsuri de constrângere în cazul neexecutării hotărârilor definitive pronunțate în materia contenciosului administrativ, în calitate de instanță de executare.

De altfel, prin Încheierea nr. 39 din 29 ianuarie 2015, pronunțată în dosarul nr. 9964/99/201, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, a mai soluționat o cerere având ca temei prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, privind aceleași părți.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei, privind pe reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâții Municipiul Constanța prin primar și Primarul Municipiului Constanța, în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2015.

Procesat de GGC - LM