ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 525/2017

Decizia nr. 525/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 14 pronunțată la data de 6 martie 2017 de către Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 595 C. proc. pen. rap. la art. 4 C. pen., au fost respinse, ca inadmisibile, contestațiile formulate de condamnații A. și B. Pentru a hotărî în acest sens a reținut următoarele: Potrivit art. 595 C. proc. pen.

"Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 4 și 6 C. pen." Contestatorii A. și B. au fost condamnați prin Sentința penală nr. 56 din data de 7 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr. x/39/2013 la pedepse de câte 10 (zece) luni închisoare fiecare. Sentința a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 4 din 10 ianuarie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr. x/39/2013.

De la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până în prezent nu a intervenit vreo lege care să nu mai prevadă ca infracțiune fapta pentru care contestatorii au fost condamnați. Pe de altă parte, având în vedere criticile formulate de contestatori, pronunțarea Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curții Constituționale nu poate fi asimilată intervenirii unei legi penale noi și nu se regăsește între situațiile enumerate de art. 595 C. proc. pen. Au invocat contestatorii împrejurarea că legiuitorul nu a intervenit în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 pentru a modifica textul declarat neconstituțional, așa încât fapta a fost dezincriminată. A aplica disp.

art. 595 C. proc. pen. și art. 4 C. pen. în situația prezentată de contestatori ar echivala cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și ar încălca principiul constituțional al separației puterilor în stat prin imixtiunea instanței în domeniul atribuțiilor legislative sau executive, astfel că, cererea contestatorilor apare, ca inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare. Împotriva Sentinței penale nr. 14 pronunțată la data de 6 martie 2017 de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, au formulat contestatorii inculpați B. și A. Examinând încheierea atacată, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 595 C. proc.

pen.: "când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 4 și 6 C. pen." Procedura prevăzută de dispozițiile art. 595 C. proc. pen. este incidentă în cazul în care, pe parcursul executării pedepsei, indiferent de natura acesteia, sau a unei măsuri educative, intervine o lege care dezincriminează fapta pentru care s-a dispus sancțiunea penală, în condițiile art. 4 C. pen.

În esență, contestatorii inculpați, prin apărător ales, au susținut că prin Decizia Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016 au fost constatate ca fiind neconstituționale dispozițiilor art. 297 C. pen. în referire la art. 132 din Legea nr. 78/2000, iar legiuitorul nu a intervenit în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 pentru a modifica textul declarat neconstituțional astfel că, în mod tacit, s-a produs dezincriminarea faptei de abuz în serviciu și că prin urmare inculpații ar trebui să fie achitați potrivit art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. Înalta Curte reține că, în ceea ce privește jurisprudența Curții Constituționale sunt evidențiate două tipuri de soluții prin care se stabilește neconstituționalitatea unui text de lege: 1) decizii prin care se constată că un text de lege este neconstituțional în tot sau în parte; 2) decizii cu rezervă de interpretare.

În aceste condiții, se constată că Decizia nr. 405/2016 a Curții Constituționale a României nu este una de dezincriminare a faptei prev. de art. 297 C. pen., ci de interpretare pe viitor a textului incriminator pentru fapte de abuz în serviciu. Conform art. 147 alin. (1) din Constituție, "(1) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept". De asemenea, se reține că în conformitate cu disp.

art. 147 alin. (4) din Constituție, "(4) Deciziile Curții Constituționale se publică în M. Of. al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor". Prin urmare, textul constituțional se referă, exclusiv, la texte normative "constatate ca neconstituționale", adică textele normative sunt examinate și soluționate prin "decizii de neconstituționalitate", iar nu prin "decizii interpretative" pronunțate de Curtea Constituțională a României. În consecință, Înalta Curte observă că această decizie de interpretare nu poate fi considerată o lege penală mai favorabilă care să fie aplicată retroactiv. Totodată, se constată că faptele de abuz în serviciu pentru care inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați, constituie infracțiuni atât potrivit legii anterioare, cât și potrivit celei actuale, nefiind dezincriminate.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații B. și A. împotriva Sentinței penale nr. 14 pronunțată la data de 6 martie 2017, de către Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Va obliga contestatorii inculpați la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorii inculpați B. și A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 40 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații B. și A. împotriva Sentinței penale nr. 14 pronunțată la data de 6 martie 2017 de către Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă contestatorii-inculpați la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorii-inculpați B. și A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 40 lei, rămâne în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 18 mai 2017. Procesat de GGC - CL