ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 525/2017
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 525/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 525/2017
Asupra cauzei de față,
constată următoarele:
Prin
Sentința penală nr. 14 pronunțată la data de 6 martie 2017
de către Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru
cauze cu minori, în temeiul art. 595 C. proc. pen. rap. la art. 4 C. pen., au
fost respinse, ca inadmisibile, contestațiile formulate de
condamnații A. și B.
Pentru a hotărî în acest sens a
reținut următoarele:
Potrivit art. 595 C. proc. pen.
"Când după rămânerea definitivă a hotărârii de
condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură
educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta
pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă
sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se
execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru
aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 4 și 6
C. pen."
Contestatorii A. și B. au fost
condamnați prin Sentința penală nr. 56 din data de 7 septembrie
2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr. x/39/2013 la
pedepse de câte 10 (zece) luni închisoare fiecare.
Sentința a rămas
definitivă prin Decizia penală nr. 4 din 10 ianuarie 2017
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în
dosar nr. x/39/2013.
De la rămânerea definitivă a
hotărârii de condamnare și până în prezent nu a intervenit vreo
lege care să nu mai prevadă ca infracțiune fapta pentru care
contestatorii au fost condamnați.
Pe de altă parte, având în vedere
criticile formulate de contestatori, pronunțarea Deciziei nr. 405 din 15
iunie 2016 a Curții Constituționale nu poate fi asimilată
intervenirii unei legi penale noi și nu se regăsește între
situațiile enumerate de art. 595 C. proc. pen.
Au invocat contestatorii împrejurarea
că legiuitorul nu a intervenit în termenul de 45 de zile prevăzut de
art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 pentru a modifica textul declarat
neconstituțional, așa încât fapta a fost dezincriminată.
A aplica disp. art. 595 C. proc. pen.
și art. 4 C. pen. în situația prezentată de contestatori ar
echivala cu depășirea atribuțiilor puterii
judecătorești și ar încălca principiul constituțional
al separației puterilor în stat prin imixtiunea instanței în domeniul
atribuțiilor legislative sau executive, astfel că, cererea
contestatorilor apare, ca inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca
atare.
Împotriva Sentinței penale nr. 14
pronunțată la data de 6 martie 2017 de Curtea de Apel Suceava,
secția penală și pentru cauze cu minori, au formulat
contestatorii inculpați B. și A.
Examinând încheierea atacată,
Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 595 C. proc. pen.:
"când după rămânerea definitivă a hotărârii de
condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură
educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta
pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o
pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât
cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia
măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor
art. 4 și 6 C. pen."
Procedura prevăzută de
dispozițiile art. 595 C. proc. pen. este incidentă în cazul în care,
pe parcursul executării pedepsei, indiferent de natura acesteia, sau a
unei măsuri educative, intervine o lege care dezincriminează fapta
pentru care s-a dispus sancțiunea penală, în condițiile art. 4
C. pen.
În esență, contestatorii
inculpați, prin apărător ales, au susținut că prin
Decizia Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016 au fost
constatate ca fiind neconstituționale dispozițiilor art. 297 C. pen.
în referire la art. 132 din Legea nr. 78/2000, iar legiuitorul nu a intervenit
în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 31 alin. (3) din Legea nr.
47/1992 pentru a modifica textul declarat neconstituțional astfel că,
în mod tacit, s-a produs dezincriminarea faptei de abuz în serviciu și
că prin urmare inculpații ar trebui să fie achitați
potrivit art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen.
Înalta Curte reține că, în
ceea ce privește jurisprudența Curții Constituționale sunt
evidențiate două tipuri de soluții prin care se stabilește
neconstituționalitatea unui text de lege: 1) decizii prin care se
constată că un text de lege este neconstituțional în tot sau în
parte; 2) decizii cu rezervă de interpretare.
În aceste condiții, se
constată că Decizia nr. 405/2016 a Curții Constituționale a
României nu este una de dezincriminare a faptei prev. de art. 297 C. pen., ci
de interpretare pe viitor a textului incriminator pentru fapte de abuz în serviciu.
Conform art. 147 alin. (1) din
Constituție, "(1) Dispozițiile din legile și
ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca
fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45
de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă,
în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord
prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe
durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind
neconstituționale sunt suspendate de drept".
De asemenea, se reține că în
conformitate cu disp. art. 147 alin. (4) din Constituție, "(4)
Deciziile Curții Constituționale se publică în M. Of. al
României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii
și au putere numai pentru viitor".
Prin urmare, textul constituțional
se referă, exclusiv, la texte normative "constatate ca
neconstituționale", adică textele normative sunt examinate
și soluționate prin "decizii de
neconstituționalitate", iar nu prin "decizii
interpretative" pronunțate de Curtea Constituțională a României.
În consecință, Înalta Curte
observă că această decizie de interpretare nu poate fi
considerată o lege penală mai favorabilă care să fie
aplicată retroactiv.
Totodată, se constată
că faptele de abuz în serviciu pentru care inculpații au fost
trimiși în judecată și condamnați, constituie
infracțiuni atât potrivit legii anterioare, cât și potrivit celei
actuale, nefiind dezincriminate.
Față de aceste considerente,
Înalta Curte va respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de
inculpații B. și A. împotriva Sentinței penale nr. 14
pronunțată la data de 6 martie 2017, de către Curtea de Apel
Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.
Va obliga contestatorii inculpați
la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat.
Onorariul cuvenit
apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorii inculpați
B. și A., până la prezentarea apărătorului ales, în
sumă de câte 40 lei, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate,
contestațiile formulate de inculpații B. și A. împotriva
Sentinței penale nr. 14 pronunțată la data de 6 martie 2017 de
către Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze
cu minori.
Obligă
contestatorii-inculpați la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit
apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorii-inculpați
B. și A., până la prezentarea apărătorului ales, în
sumă de câte 40 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi, 18 mai 2017.
Procesat
de GGC - CL