ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 393/A/2016

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 59 din data de 13 iulie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 459 C. proc. pen. a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A., împotriva încheierii 34 din 30 mai 2016 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/39/2016 al Curții de Apel Suceava, definitivă, ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî în acest sens a reținut următoarele:

Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. x/P/2016 din data de 17 martie 2016 s-a dispus clasarea plângerii formulată de A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor sesizate la pct. nr. 2 al acesteia, respectiv de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. și favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) lit. a) C. pen., de către magistrații judecători și procurori din cadrul Judecătoriei Fălticeni, respectiv Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, precum și de către polițiștii ce activează în unitățile de poliție din acest municipiu, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (faptele nu există).

S-a dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei cu privire la pct. nr. 4 și nr. 5 din plângerea formulată de A., referitoare la infracțiunile de violare de domiciliu, prev. de art. 224 C. pen., pretins săvârșită de autori neidentificați, abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. și profanarea de cadavre sau morminte, prev. de art. 383 alin. (2) C. pen., pretins săvârșite de preotul B. și abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., cu privire la C. - primarul Municipiului Fălticeni și la numiții D., E. și F., către Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni.

S-a dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei cu privire la pct. nr. 1 și nr. 3 din plângerea formulată de A., referitoare la pretinsa săvârșire a infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. și favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 C. pen., cu aplicarea art. 38 C. pen., de către Prefectul Județului Suceava, numitul G., precum și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., de către funcționarii din cadrul Casei Județene de Pensii Suceava, către Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava.

Pentru a se pronunța această soluție s-a arătat în cuprinsul ordonanței menționate anterior că în data de 02 martie 2016 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava sub nr. x/P/2016, plângerea formulată de A., care a fost inițial trimisă la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava, unde a fost înregistrată la 25 februarie 2015 sub nr. x/VIII/1/2015, structură de parchet care, opinând că din cuprinsul susmenționatei plângeri nu rezultă săvârșirea unor fapte penale sau implicarea unor persoane de natură să atragă competența de soluționare a Direcției Naționale Anticorupție și că, eventual, în cauză ar putea fi indicii de săvârșire a infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., de către magistrații judecători și procurori din cadrul Judecătoriei Fălticeni, respectiv Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, cu ocazia soluționării plângerilor sau cererilor petentei A., a trimis-o spre soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Soluția a fost comunicată petentei A. care a atacat-o în termenul legal cu plângere la procurorul ierarhic superior.

Prin Rezoluția nr. x/II/2/2016 din data de 12 aprilie 2016 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a respins, ca neîntemeiată plângerea formulate de A. împotriva Ordonanței nr. 103/P/2016 din 17 martie 2016 adoptată în dosarul cu același număr al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Soluția a fost comunicată petentei

A.

care a atacat-o în termenul legal.

Verificând soluțiile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava în conformitate cu dispozițiile art. 340 și 341 N.C.P.P. judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Curții de Apel a constatat că sunt legale și temeinice având la bază o interpretare judicioasă a probelor administrate.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel a reținut că infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1), (2) C. pen. incriminează fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice.

S-a mai reținut că alin. (2) incriminează fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, îngrădește exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situație de inferioritate pe temei de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenență politică, avere, vârstă, dezabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA.

Relativ la infracțiunea de favorizarea făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) C. pen., elementul material se realizează prin ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate.

Verificând ordonanțele contestate, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul înaintat de Ministerul Public, a susținerilor petentei și a probelor administrate în faza de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel a constatat că ordonanțele contestate de petentă în prezenta cauză sunt legale și temeinice, soluția de clasare dispusă întemeindu-se, în mod corect, pe lipsa oricăror probe privind săvârșirea de către magistrați a vreunei fapte cu caracter penal, în accepțiunea temeiurilor legale arătate în plângerea petentei.

Cu referire la soluțiile dispuse în privința magistraților de la Judecătoria Fălticeni și de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel a arătat că acestea sunt justificate, întrucât magistratul chemat să rezolve o plângere formulată împotriva unei persoane, fie el și polițist, va examina justețea aspectelor sesizate prin prisma elementelor probatorii strânse în cauză, pe baza cărora își va forma o convingere fermă asupra temeiniciei acuzațiilor și va da o soluție, care - în mod invariabil - este nefavorabilă pentru cel puțin una dintre părțile aflate în litigiu.

Din probele administrate nu a reieșit că magistrații menționați în plângerea petentei ar fi săvârșit vreo infracțiune de natura celor reclamate de către A. De altfel, judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Curții de Apel a reținut că petenta nici nu a indicat în ce moment și în ce mod magistrații din cadrul Judecătoriei Fălticeni și a Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni ar fi săvârșit infracțiunile reclamate. Or, formularea unei plângeri sau a unui denunț penal presupune indicarea cel puțin a unor date minimale care să permită organelor judiciare să desfășoare o anchetă efectivă cu privire la existența unei fapte ce constituie infracțiune întrucât simpla afirmație că o persoană a săvârșit mai multe infracțiuni pune în imposibilitatea verificării realității celor afirmate.

Emiterea sau pronunțarea unei hotărâri în detrimentul uneia dintre părți - în speță petenta - nu echivalează cu un abuz în serviciu în sensul legii penale și nici favorizarea făptuitorului sau cu alte fapte penale, cum opinează petenta și nu se circumscrie conținutului constitutiv al nici unei alte fapte prevăzute de legea penală.

Din această perspectivă, în cauza de față, judecătorii și procurorii și-au desfășurat activitatea potrivit principiului legalității și al imparțialității. În ceea ce îi privește pe procurori și în baza principiului controlului ierarhic, procurorii fiind independenți în soluțiile dispuse împotriva acestor soluții, cei interesați au dreptul legal de a uza de căile legale de atac, acesta fiind singurul cadru prevăzut de lege în care poate fi analizată legalitatea și temeinicia lor.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel a reținut că materializarea opiniei magistraților în soluțiile dispuse este rezultatul aplicării normelor legale în raport de situația de fapt și de probele din dosarul cauzei. Dacă s-ar admite faptul că împotriva magistraților care au pronunțat o soluție se poate face plângere penală, ar însemna că se instituie noi căi de atac, neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil.

În consecință, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel a constatat că nu există indicii care să conducă la concluzia că măsurile și soluțiile dispuse de către magistrați din cadrul Judecătoriei Fălticeni și a Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, în exercitarea atribuțiilor de serviciu specifice, ar fi contrare vreunei dispoziții legale cu incidență în cauza respectivă

.

Pentru aceste considerente judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petenta A., împotriva ordonanței procurorului din 17 martie 2016 dată în Dosarul nr. x/P/2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și a Ordonanței nr. 61/II/2/2016 din 12 aprilie 2016 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava dată în același dosar, ca neîntemeiată.

Împotriva Încheierii nr. 34 din 30 mai 2016 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/39/2016, în termen legal, a formulat cerere de revizuire revizuenta A.

Analizând cererea de revizuire formulată, prin raportare la dispozițiile art. 452 C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară a constatat că aceasta este inadmisibilă.

Hotărârea judecătorească atacată prin prezenta cale extraordinară de atac este o încheiere definitivă prin care a fost soluționată, prin respingere ca nefondată, o plângere împotriva unei soluții de clasare dată de procurorul de caz. Din economia dispozițiilor art. 452 și 453 C. proc. pen., rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.

Din aceleași dispoziții rezultă că, concomitent, revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnați pe nedrept.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 C. proc. pen. (respectiv prin care s-a soluționat latura penală sau civilă a unei cauze), și numai pentru cauzele prevăzute de art. 453 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac, la alte situații privitoare la eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor raționamente jurisdicționale pretins eronate, este exclusă în raport cu dispozițiile procesuale menționate și cu principiul statuat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac, numai în condițiile legii.

Drept urmare, coroborarea acestor dispoziții legale impune concluzia condiționării examinării temeiniciei hotărârii atacate, de exercitarea revizuirii în condițiile legii și a inadmisibilității controlului judiciar, cu consecința respingerii cererii pentru acest motiv, în situația exprimării de către partea interesată, a simplei nemulțumiri a acesteia, cu privire la hotărârea a cărei retractare se cere, fie a afirmării generice a nelegalității și netemeiniciei acesteia.

În cauză, revizuentul a formulat cererea solicitând revizuirea unei hotărâri ce nu îndeplinește condițiile art. 452 C. proc. pen., cu referire între altele, că aceasta trebuie să conțină o rezolvare a fondului, în sensul examinării problemei existenței faptei și vinovăției inculpatului, finalizată printr-o soluție de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau de încetare a procesului penal.

Or, admiterea unei căi de atac în condiții neprevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. În același sens este și Decizia nr. 17 din 19 martie 2007 prin care a fost soluționat un recurs în interesul legii în această materie, în condițiile V.C.P.P., soluție care însă își păstrează deplina valabilitate și în cadrul actualei legislații.

Împotriva sentinței penale nr. 59 din data de 13 iulie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat apel, apelanta revizuentă A.

Examinând apelul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este inadmisibil.

Posibilitatea unui control judiciar al hotărârilor judecătorești, pentru motive privind pronunțarea acestora, cu nerespectarea condițiilor formale, legal prevăzute, de desfășurare a judecății sau ca o consecință a unui raționament jurisdicțional eronat, este reglementată de art. 129 din Constituția României. Corespunzător principiului constituțional enunțat în acest articol, părțile interesate pot exercita căile de atac, numai în condițiile legii procesuale.

Conform

art.

550

alin. (1)

coroborat cu

art.

551

alin. (1), pct.

1

C. proc. pen.

, hotărârile pentru care nu este prevăzută calea de atac a contestației sau apelului rămân definitive la data pronunțării lor și devin executorii, el

e neputând fi atacate ulterior.

În cauză,

sentința penală

nr.

59

din data de 13 iuli

e 2016 a Curții de Apel Suceava,

secția

penală și pentru cauze cu minori

,

este definitivă, astfel că, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, apelul declarat de

apelanta revizuentă

A.

, este inadmisibil.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual. Căile ordinare de atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor, cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate.

Față de considerentele precizate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelanta revizuentă A. împotriva sentinței penale nr. 59 din data de 13 iulie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelanta revizuentă A. împotriva sentinței penale nr. 59 din data de 13 iulie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelanta revizuentă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 octombrie 2016.