ÎCCJ, Secția penală

Decizia penală nr. 473/A/2016

Deliberând asupra apelului de față;

Prin sentința penală nr. 67 din 12 septembrie 2016, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 459 C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuienta A., împotriva sentinței nr. 142 din 22 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/39/2010 al Curții de Apel Suceava.

S-a reținut că prin sentința penală nr. 142 din data de 22 decembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, în Dosarul nr. x/39/2010, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva rezoluțiilor nr. x/P/2010 din 30 septembrie 2010 și nr. x/II/2/2010 din 12 noiembrie 2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și au fost menținute rezoluțiile atacate.

Prin rezoluția nr. x/P/2010 din 30 septembrie 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus, în baza art. 228 raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii B. - comisar C. - agent-șef principal pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., precum și față de D. - agent-șef adjunct pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. și fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., întrucât faptele nu întrunesc elementele constitutive ale acestor infracțiuni. Pentru a dispune această soluție, s-a reținut că făptuitorii-intimați și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în conformitate cu fișa postului și cu dispozițiile C. proc. pen., iar procesele verbale întocmite corespund cu împrejurările descrise de către martorii audiați în cauză.

Împotriva acestei rezoluții, în termen legal, a făcut plângere petenta și prin rezoluția nr. x/II/2/2010 din 12 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus, în baza art. 278 C. proc. pen., respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de petenta A. împotriva rezoluției nr. x/P/2010 din 30 septembrie 2010 a aceleiași unități de parchet, reținându-se că din lucrările Dosarului penal nr. x/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a constatat că lucrătorii de poliție au efectuat verificările cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 201 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora urmărirea penală efectuată în speță s-a realizat de către organele de cercetare penală, astfel încât, atât agentul-șef adjunct D., în calitate de șef al Postului de Poliție al com. Pătrăuți, cât și ceilalți doi ofițeri, au fost abilitați legal să cerceteze locul faptei, să efectueze verificări și, respectiv, să facă și propunere de rezolvare a cauzei privind moartea violentă a numitului E.

La data de 17 iunie 2016, petenta A. a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava un memoriu întemeiat în drept pe disp. art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și pe aceleași susțineri ca cele formulate anterior în plângerile formulate.

Judecătorul de cameră preliminară a reținut că hotărârea judecătorească atacată prin prezenta cale extraordinară de atac este o sentință penală definitivă prin care a fost soluționată, prin respingere ca nefondată, o plângere împotriva unei soluții de neîncepere a urmării penale dată de procurorul de caz. S-a reținut că în cauză, revizuenta a formulat cererea solicitând revizuirea unei hotărâri ce nu îndeplinește condițiile art. 452 C. proc. pen., cu referire între altele, că aceasta trebuie să conțină o rezolvare a fondului, în sensul examinării problemei existenței faptei și vinovăției inculpatului, finalizată printr-o soluție de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau de încetare a procesului penal. Or, admiterea unei căi de atac în condiții neprevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. În același sens este și Decizia nr. 17 din 19 martie 2007 prin care a fost soluționat un recurs în interesul legii în această materie, în condițiile V.C.P.P., soluție care însă își păstrează deplina valabilitate și în cadrul actualei legislații.

Împotriva sentinței penale nr. 67 din 12 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 22 septembrie 2016, revizuienta A. a declarat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/39/2016, fiind stabilit termen de judecată la data de 29 noiembrie 2016.

În esență, apelanta revizuientă a solicitat admiterea apelului și pe fond, admiterea cererii de revizuire, arătând că există temeiuri legale, motivele fiind expuse pe larg în cererea formulată, aflată la filele 3-7 din dosar și ulterior prin notele scrise, depuse la data de 24 noiembrie 2016.

Examinând apelul formulat, în raport de dispozițiile art. 408 raportat la art. 459 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge apelul formulat de revizuienta A., ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (7) C. proc. pen., sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea.

Astfel, prin sentința penală definitivă nr. 67 din 12 septembrie 2016, Curtea de Apel Suceava a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientă împotriva sentinței penale nr. 142 din 22 decembrie 2010, a Curții de Apel Suceava prin care a fost respinsă plângerea formulată de aceasta împotriva rezoluțiilor nr. x/P/2010 și nr. x/II/2/2010, fiind o hotărâre definitivă.

Înalta Curte, în raport de dispozițiile mai sus menționate, constată că revizuientei A.

nu îi este recunoscută calea de atac a apelului împotriva sentinței penale nr. 67 din 12 septembrie 2016, a

vând în vedere că

aceasta

a formulat cale de atac împotriva

unei sentințe definitive nesusceptibilă de reformare, prin promovarea acesteia, în raport de dispozițiile mai sus menționate.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României. Codul de procedură penală reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor. Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Având în vedere faptul că în cauză revizuienta A. a formulat o cale de atac nerecunoscută de legea procesual penală, respectiv apel la o cerere de revizuire respinsă ca inadmisibilă, pentru care nu este prevăzută cale de atac, Înalta Curte constată că apelul de față este inadmisibil.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil apelul formulat de

revizuienta A. împotriva sentinței penale nr. 67 din 12 septembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelanta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de revizuenta A. împotriva sentinței penale nr. 67 din data de 12 septembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/39/2016.

Obligă revizuenta la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 29 noiembrie 2016.