ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3001/2016

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Economic și Social, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a solicitat anularea hotărârii formulate prin adresa nr. VIII 40018 din 12 ianuarie 2015 înregistrată la C.E.S. cu nr. 110/14/01.2015 prin care a fost respinsă contestația cu nr. 2792 din 23.12.2014 formulată împotriva deciziei nr. 10 din 18.12.2014 emisă de Departamentul VIII al Curții de Conturi a Românei. În motivare, reclamantul a arătat, în esență, că auditori publici externi din cadrul Curții de Conturi a României au emis decizia nr. 10 din 18.12.2014, în care s-a consemnat și detaliat decontarea fără baza legală a unor cheltuieli de deplasare, aferente personalului instituției, trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiunii cu caracter temporar, constatare pe care o consideră neîntemeiată.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1151 din data de 23.04.2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată. A respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de reclamantul Consiliul Economic și Social, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 1151 din data de 23.04.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Consiliul Economic și Social, invocând dispozițiile art. 304 din vechiul C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă invocă excepția nulității recursului, cu motivarea că recursul declarat este întemeiat pe dispozițiile art. 304 din vechiul C. proc. civ., fără a încadra susținerile sale într-unul din motivele de casare expres prevăzute de art. 488 alin. (1) din noul C. proc. civ. De asemenea, se susține că prin cererea de recurs s-au preluat argumentele invocate în cererea de chemare în judecată.

Procedura derulată în recurs Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., s-a propus completului de filtru învestit cu soluționarea dosarului de față anularea recursului, completul urmând a se pronunța asupra incidenței art. 493 alin. (6) sau art. 493 alin. (7) C. proc. civ. Prin încheierea din 20 aprilie 2016 completul a dispus comunicarea raportului întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3), raport prin care s-a apreciat ca fiind fundamentată soluția de anulare a recursului.

Soluția instanței de recurs. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte va anula recursul pentru argumentele care vor fi prezentate în continuare. Prin cererea de recurs recurentul descrie situația de fapt în ceea ce privește achiziția biletelor de avion, invocând ca bază legală dispozițiile Ordinului nr. 66 din 24 octombrie 2013 emis de conducătorul instituției. Din conținutul cererii de recurs rezultă că aceasta nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) și c)-e) C. proc. civ., cât și cerințele prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ. Or, așa cum rezultă din sentința atacată, aspectele invocate atât prin cererea dedusă judecății, cât și prin cererea de recurs au fost analizate de prima instanță, recurentul-reclamant preluând argumentele invocate prin cererea dedusă judecății, fără a combate în vreun fel reținerile instanței de fond. Concluzionând, Înalta Curte constată că în cererea de recurs formulată, în raport de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d), coroborate cu prevederile art. 486 alin. (3) din noul C. proc. civ., recurentul nu combate în vreun fel argumentele de fapt și de drept avute în vedere de instanța de fond atunci când a soluționat pricina și nu face vreo referire la aceste argumente ce sunt redate pe larg în considerentele hotărârii. Autorul căii de atac nu face decât să reia aspectele pe care le-a menționat în motivarea cererii de chemare în judecată, neînțelegând să arate care sunt eventualele greșeli de judecată ale primei instanțe ori elementele de nelegalitate și/sau netemeinicie ale sentinței recurate. De asemenea, se constată că temeiul de drept al cererii de recurs îl reprezintă dispozițiile art. 304 din vechiul C. proc. civ., dispozițiile care nu pot fi aplicabile în speța de față, având în vedere adoptarea noului C. proc. civ. Totodată, se constată că motivele invocate nu pot fi încadrate în cele prevăzute de art. 488 din noul C. proc. civ. pentru că aceste dispoziții reglementează în mod expres și limitativ cazurile de casare și niciunul dintre acestea nu a fost conceput astfel încât să permită instanței de recurs reanalizarea probelor și reevaluarea situației de fapt. Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ.: „Recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488”, iar la alin. (3) se menționează în mod expres că: „Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în ședință publică”. Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu de către instanță.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Astfel fiind, față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, Înalta Curte va anula recursul declarat.