ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2840/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2840/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 2840/2015
Asupra cererii de revizuire de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar se constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea adresată Curții de Apel Timișoara la data de 23 mai 2014, Comuna A. prin Primar a formulat cerere de revizuire a Deciziei civile nr. 2058 din 25 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/30/2012, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susținând că hotărârea atacată este în contradicție cu Decizia civilă nr. 2054 din 25 martie 2014 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în Dosarul nr. x/30/2014.
Prin Decizia nr. 371 din 16 ianuarie 2015 a Curții de Apel Timișoara a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând că sunt incidente cauzei dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., în conformitate cu care cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.
Decizia atacată cu revizuire
Prin Decizia civilă nr. 2058 din 25 martie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/30/2012 a fost respins recursul formulat de Comuna A. prin Primar, în contradictoriu cu reclamantul Prefectul Județului Timiș și pârâții Comuna B. prin Primar și OCPI Timiș, împotriva Sentinței civile nr. 3431 din 19 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș.
Instanța de recurs a reținut că obiectul acțiunii introductive este reprezentat de cererea reclamantului Prefectul Județului Timiș formulată în contradictoriu cu pârâții Comuna A. prin Primar, Comuna B. prin Primar și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară județul Timiș pronunțarea unei hotărâri prin care să se stabilească limita hotarului administrativ ce separă cele două unități administrative teritoriale pârâte.
Or, toate dispozițiile legale stabilesc fără echivoc că stabilirea hotarelor unităților administrativ-teritoriale se realizează numai prin lege, instanța neputând să se substituie legiuitorului și neputând să modifice hotarele unităților administrativ teritoriale stabilite conform legii.
Decizia în raport de care s-a invocat contrarietatea
Prin Decizia civilă nr. 2054 din 25 martie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/30/2012 a fost admis recursul declarat de Comuna C. prin Primar, în contradictoriu cu Prefectul Județului Timiș, Comuna A. prin Primar și OCPI Timiș, și a fost casată Sentința nr. 2930 din 7 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
Instanța de recurs a reținut că prin acțiunea introductivă, reclamantul Prefectul Județului Timiș a solicitat în contradictoriu cu pârâții Comuna A. prin Primar, Comuna C. prin Primar și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timiș pronunțarea unei hotărâri prin care să se stabilească limita hotarului administrativ ce separă cele două unități administrative teritoriale pârâte.
Întrucât la data de 24 mai 2013 pârâta Comuna C. a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat instanței de fond să-i recunoască un drept propriu în raport cu cererea reclamantului, iar instanța a calificat-o ca fiind întâmpinare, instanța de recurs a constatat că instanța de fond avea obligația de a se pronunța și pe această cerere.
II. Decizia instanței de revizuire
Înalta Curte sesizată cu cererea de față și procedând la verificarea acesteia a constatat că este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.
Codul de procedură civilă reglementează în Titlul V - Capitolul II, revizuirea hotărârilor (art. 322 - 328), cale extraordinară de atac, iar în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Procedând la verificarea deciziei atacată cu revizuire și a celei invocată ca fiind contradictorie, Înalta Curte a constatat că sunt hotărâri diferite, pronunțate în cauze diferite și care au avut părți, de asemenea, diferite, nefiind întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile legale.
Înalta Curte reține că prin reglementarea prevăzută în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia.
Prin una și aceeași pricină se înțelege întrunirea condițiilor triplei identități, de obiect, de cauză și de părți cu privire la două cereri de chemare în judecată, astfel încât soluționarea celei de a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi, consecința în acest caz fiind, potrivit art. 327 alin. (1) C. proc. civ., anularea celei de a doua hotărâri.
Textul nu este aplicabil dacă prin două hotărâri s-au soluționat cauze diferite, cum este cazul de față, Înalta Curte constatând că nu există hotărâri potrivnice invocate de revizuentă.
Văzând și dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire de față ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de Comuna A. prin Primar împotriva Deciziei civile nr. 2058 din 25 martie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2015.
Procesat de GGC - GV