ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1482/2016

Decizia nr. 1482/2016

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/59 din 14 februarie 2014 reclamantul Municipiul Timișoara a chemat în judecată pe pârâtul M.D.R.A.P., solicitând anularea în tot a Deciziei nr. 34 din 20 ianuarie 2014 și a Notei de neîncadrare în prevederile O.G. nr. 14/2013 de respingere a solicitării de plată din 24 octombrie 2013 aferentă proiectului cod SMIS 39400 - referitoare la proiectul "Reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea și echiparea Cantinei de Ajutor Social Timișoara pentru dezvoltarea unui centru social de urgență pentru persoane fără adăpost".

Prin Sentința nr. 114 din 15 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Timișoara prin Primarul Municipiului Timișoara, în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.A.P.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul Municipiul Timișoara prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate cu consecința admiterii acțiunii, arătându-se că aceasta a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În contextul prezentării situației de fapt, s-a apreciat că instanța de fond, subliniind inexistența avizului consultativ în conformitate cu art. 4 lit. d) din O.U.G. nr. 30/2006, a considerat că ministerul de resort este responsabil pentru îndeplinirea funcției de verificare precum și că are prerogativa de emitere a unui aviz cu caracter consultativ, în ipoteza în care se constată neconcordanțe în aplicarea legislației în domeniul achizițiilor publice, respectiv art. 1 și 4 din O.U.G. nr. 30/2006.

S-a considerat de către recurent că o asemenea rațiune nu mai subzistă în situația în care autoritatea contractantă nu a fost selectată pentru verificare, potrivit criteriilor prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 30/2006.

Cu privire la acest aspect, s-a arătat că față de faptul că nu a fost necesară desemnarea observatorilor pentru verificarea procesului de atribuire și, implicit nu a fost emis un aviz de verificare, nu este oportun să se solicite existența unui asemenea aviz de verificare pentru emiterea unei Note pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice.

În fine, s-a susținut de către recurentul-reclamant că, în speță, erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

În drept, cererea de recurs s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul a reiterat în esență susținerile din cererea de recurs.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din 9 noiembrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 21 ianuarie 2016 s-a admis în principiu recursul declarat de Municipiul Timișoara prin Primar împotriva Sentinței nr. 114 din 15 aprilie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a susținerilor pârâtului din întâmpinare și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum și în conformitate cu art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate.

6.1 Argumente relevante

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) din Noul C. proc. civ. recursul urmărește să supună Înaltei Curți examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În fapt, prin Cererea de plată înregistrată la sediul pârâtei din 24 octombrie 2013, reclamantul a solicitat M.D.R.A.P. suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la legislația în domeniul achizițiilor publice, în conformitate cu O.G. nr. 14/2013, cerere respinsă prin Nota privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013, menținută prin Decizia de soluționare a contestației nr. 34 din 20 ianuarie 2014.

În drept, potrivit dispozițiilor O.G. nr. 14/2013, pentru a putea fi suportate de la bugetul de stat sumele reținute în sarcina solicitantului, trebuie îndeplinite cumulativ, următoarele condiții:

- sumele să rezulte din corecțiile financiare aplicate conform prevederilor O.U.G. nr. 66/2011;

- procedura de achiziție publică să fie inițiată înainte de data de 10 iunie 2011;

- procedura de atribuire să facă obiect al verificării Unității pentru coordonarea și verificarea achizițiilor publice/compartimentelor de verificare a achizițiilor publice, denumite în continuare U.C.V.A.P./C.V.A.P., și pentru care nu există un aviz consultativ emis de acestea, în conformitate cu art. 4 lit. d) din O.U.G. nr. 30/2006.

Cererea de recurs nu cuprinde în concret critici aduse modului de abordare și, în final, soluției asupra căreia s-a oprit curtea de apel, fiind practic reiterate susținerile dezvoltate în motivarea acțiunii introductive.

Reclamanta-recurentă, în interpretarea dispozițiilor art. 2 alin. (4) lit. a) din O.G. nr. 14/2013, introduce o ipoteză nouă, în sensul exceptării condiției privind verificarea de către U.C.V.A.P., având în vedere incidența lipsa atribuțiilor de verificare din partea U.C.V.A.P./C.V.A.P. a contractelor de achiziție aflate sub pragul valoric prevăzut de art. 124 din O.U.G. nr. 34/2006.

Însă, deși procedura de atribuire a fost lansată în SEAP la data de 9 mai 2011, suma solicitată pentru a fi suportată de la bugetul de stat este rezultatul aplicării unei corecții financiare conform prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, procedura de atribuire nu a făcut obiectul verificării Unității pentru coordonarea și verificarea achizițiilor publice, astfel că, se desprinde concluzia că, în lipsa unei consacrări exprese a situației de excepție invocate de către recurenta-reclamantă, orice altă ipoteză nu se încadrează în condițiile cumulative mai sus enunțate, cu consecința respingerii cererii de încadrare în prevederile O.G. nr. 14/2013.

Acesta fiind contextul juridic al cauzei, instanța de control judiciar constată că soluția primei instanțe care a considerat legală decizia administrativă contestată a fost pronunțată cu interpretarea corectă a prevederilor normative incidente, nefiind susceptibilă de casare prin prisma motivului de recurs prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

6.2 Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Municipiul Timișoara prin Primar împotriva Sentinței nr. 114 din 15 aprilie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 mai 2016.

Procesat de GGC - N