ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1004/2015

După deliberare, asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin

Decizia nr. 318 din 29 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 4901/866/20.11,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a anulat, ca netimbrat,

recursul declarat de reclamantul B.D. împotriva Deciziei nr. 641 din 30

septembrie 2014 a Curții de Apel lași, secția civilă.

Pentru a dispune astfel, instanța a

reținut că, potrivit rezoluției de primire a cererii de recurs, s-a stabilit în

sarcina recurentului obligația de a plăti o taxă judiciară de timbru în cuantum

de 4 lei, conform dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind

taxele de timbru, cu modificările ulterioare, și de a depune un timbru judiciar

de 0,15 lei, potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar,

actualizată.

Deși legal citat pentru termenul din

29 ianuarie 2015, fixat pentru judecata recursului, cu mențiunea, de a achita

taxa judiciară de timbru mai sus menționată și de a depune timbrul judiciar,

s-a constatat ea recurentul nu s-a conformat obligației legale de timbrare,

întrucât nu a depus la dosarul cauzei dovada plății acesteia.

Prin urmare, instanța, aplicând

dispozițiile art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 146/1994, conform cărora

taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat sau, cel mai târziu, până la

primul termen de judecată acordat în cauză, a anulat, ca netimbrat, recursul

formulat de reclamantul B.D. împotriva Deciziei nr. 641 din 30 septembrie 2014,

pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Împotriva acestei decizii a formulat

contestație in anulare peteniul B.D., înregistrată pe rolul înaltei Curți de

Casație și justiție, secția I civilă, la data de 04 februarie 2015, sub nr. 716/1/2015.

În motivare, a susținut că decizia

atacată este nelegală și netemeinică, întrucât la data de 13 ianuarie 2015 a

achitat la Primăria Târgu Frumos o taxă judiciară de timbru de 4 lei, a cărei

dovadă a depus-o la Dosarul nr. 4901/866/2011, împreună cu timbrul judiciar de

0,5 lei, așa după cum i s-a pus în vedere prin citația emisă în Dosarul nr.

4901/866/2011 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, ce avea

ca obiect recursul declarat împotriva Deciziei nr. 641 din 30 septembrie 2014 a

Curții de Apel Iași, secția civilă.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport de dispozițiile legale incidente în materie, înalta Curte

reține că prezenta contestație în anulare este fondată pentru următoarele

argumente:

Conform dispozițiilor art. 318 C.

proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație,

când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța,

respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să

cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare ".

În cauză, deși contestatorul nu a

indicat temeiul juridic al contestației în anulare, înalta Curte constată că

motivele acesteia, referitoare la aprecierea eronată a instanței de recurs cu

privire la neachitarca taxei judiciare de timbru pentru soluționarea acestei

căi de atac pot fi mcadrate în ipoteza reglementată de prevederile art. 318 alin.

(1) teza I C. proc. civ.

Astfel, aspectul cu privire la faptul

că la dosar a fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente

recursului, dovadă neluată în seamă de instanța de recurs, conferă caracterul

de eroare materială stipulat de textul legal mai sus menționat.

În cauză, contestatorul a tăcut dovada

achitării taxei judiciare de timbru cu chitanța din 13 ianuarie 2015, emisă de

D.I.T.L. a orașului Târgu Frumos, pe care este aplicat și timbrul judiciar de

0,5 lei (fila 45 dosar recurs), expediată prin poștă pe adresa Înaltei Curți la

data de 14 ianuarie 2015 (conform vizei aplicate pe plic), și înregistrată la

registratura instanței la data de 16 ianuarie 2015.

Din eroare, conform mențiunii ce

rezultă din procesul-verbal încheiat în urma desfășurării ședinței de judecată

din data de 29 ianuarie 2015, acest înscris nu a fost depus la dosarul

instanței de recurs decât ulterior pronunțării Deciziei nr. 318 din 29 ianuarie

2015.

Prin urmare, la data anulării

recursului, ca netimbrat, respectiv 29 ianuarie 2015, taxa judiciară de timbru

pentru soluționarea recursului era plătită, însă nu se regăsea, în

materialitate, la dosarul instanței de recurs, situație ce se circumscrie

noțiunii de greșeală materială, reglementată de art. 318 alin. (1) teza I C.

proc. civ.

În consecință, constatând că sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de textul legal mai sus menționat, și anume că

anularea recursului, ca netimbrat, este rezultatul unei greșeli materiale a

instanței de recurs, Înalta Curte va admite contestația în anulare, va dispune

anularea Deciziei nr. 318 din 29 ianuarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă, și, reținând, spre rejudecare, recursul

declarat împotriva Deciziei nr. 641 din 30 septembrie 2014, pronunțată de

Curtea de Apel lași, secția civilă, constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 377 alin.

(2) pct. 4 și 5 C. proc. civ., sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în

recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii, precum și orice

alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pol fi atacate cu recurs.

Conform prevederilor art. 129 din

Constituția României, împotriva hotărârilor judecătorești pot fi exercitate

căile de atac, în condițiile legii. '

Din coroborarea dispozițiilor legale

menționate, rezultă că recursul formulat împotriva unei hotărâri irevocabile

este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă

acestei căi de atac, întrucât dreptul de exercitare a fost epuizat.

În cauză, prin Decizia irevocabilă nr.

641 din 30 septembrie 2014, pronunțată de Curtea Apel lași, secția civilă, a

fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul B.D. împotriva

sentinței civile nr. 330 din 29 aprilie 2014 a Tribunalului lași, secția I

civilă.

În raport de această împrejurare,

admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, inițierea

controlului judiciar asupra hotărârii atacate este condiționată de exercitarea

acesteia în condițiile prevederilor legale.

Așa fiind, decizia supusă recursului

în cauza pendinte, este irevocabilă și, prin urmare, nesusceptibiîă de

reformare în această cale de atac,

Mai mult, hotărârea vizată nu face

parte din categoria hotărârilor judecătorești menționate de dispozițiile art. 299

C. proc. civ., recursul exercitat împotriva acesteia nefiind stipulat de lege.

Prin urmare, având în vedere că

hotărârea atacată a fost dată de o instanță de recurs, iar hotărârea astfel

pronunțată este irevocabilă, recursul îndreptat împotriva acesteia este

inadmisibil.

În concluzie, pentru toate

considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. recursul declarat în cauză de reclamantul B.D. va fi respins, ca

inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare

formulată de contestatorul B.D.

Anulează Decizia nr. 338 din 29

ianuarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiți, secția I

civilă și, rejudecând:

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat ele reclamantul B.D. împotriva Deciziei nr. 641 din 30 septembrie

2014, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

3 aprilie 2015.