ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2340/2015

Decizia nr. 2340/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei. Obiectul cererii și cadrul procesual

1.1 Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj, anularea Deciziilor de soluționare a contestației nr. 280 din 23 noiembrie 2010, și nr. 281 din 23 noiembrie 2010, precum și anularea deciziilor de impunere nr. 27512/1 din 27 iulie 2010 și nr. 27512/2 din 27 iulie 2010 și a raportului de inspecție fiscală din 21 iulie 2010, întocmite de Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin Sentința civilă nr. 637/2011 din 2 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cererea formulată de reclamanți a fost respinsă.

1.3. Recursul reclamanților. Procedura în fața instanței de recurs.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii, pentru motive pe care le-au încadrat în prevederile art. 304

1

C. proc. civ.

În fața instanței de recurs, recurenții-reclamanți au solicitat suspendarea judecării cauzei până la pronunțarea unei hotărâri preliminare în cauzele conexe nr. C - 249/12 și C - 250/12, aflate pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene, arătând că interpretarea ce va fi dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene este decisivă în privința modului de calcul al TVA, penalităților și majorărilor de întârziere.

Cererea de suspendare a judecării cauzei a fost respinsă prin încheierea din data de 14 decembrie 2012, Înalta Curte reținând, în esență, că în cazul de față, autoritatea fiscală a calculat TVA prin aplicarea procedeului sutei mărite (TVA inclusă în suma plătită de cumpărător), metoda de calcul cea mai favorabilă pentru vânzători, astfel că hotărârea preliminară ce urmează a fi pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu este determinantă în litigiul dedus judecății.

1.4. Hotărârea instanței de recurs supusă revizuirii

Prin Decizia nr. 5439 din 19 decembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a judecării recursului și a respins recursul formulat de A. și B. împotriva Sentinței civile nr. 637/2011 din 2 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

II. Calea extraordinară de atac promovată

Împotriva Deciziei nr. 5439 din 19 decembrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 28 mai 2014, au formulat cerere de revizuire recurenții A. și B., întemeiată pe dispozițiile art. 21 din Legea nr. 554/2004.

2.1. Motivele cererii de revizuire

În esență, cei doi revizuenți au arătat, cu referire la admisibilitatea cererii de revizuire formulată, că toate condițiile prevăzute de art. 21 din Legea nr. 554/2004, republicată, cu modificări, repus în vigoare urmare a deciziilor Curții Constituționale (nr. 1039/2012 și nr. 1609/2010) sunt întrunite, Decizia nr. 5439/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal, integrându-se în categoria de hotărâri judecătorești revizuibile, ceea ce atrage admisibilitatea cererii de față.

În ceea ce privește termenul de introducere a revizuirii, s-a susținut că nu este întemeiată opinia dedusă din practica instanțelor de contencios administrativ în sensul că cererea de revizuire trebuie promovată în termen de o lună de la pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, un astfel de punct de vedere fiind, în aprecierea revizuenților, complet neconstituțional și nerezonabil.

Astfel, revizuenții au indicat că efectul Deciziilor Curții Constituționale, nr. 1609 din 9 decembrie 2010 și nr. 1039 din 5 decembrie 2012 este în sensul că termenele stabilite de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu mai sunt aplicabile, în prezent nefiind reglementat nici un termen limită în care să fie impusă promovarea căii de atac a revizuirii, ceea ce în aprecierea revizuenților echivalează cu posibilitatea promovării unei revizuiri fundamentată pe prevederile art. 21 din Legea nr. 554/2004, oricând.

Cu privire la fondul cererii de revizuire, revizuenții au arătat, astfel cum s-a susținut pe tot parcursul derulării cauzei, că nu au realizat "o activitate economică", în sensul prevederilor TVA cunoscute la acea dată, bunurile înstrăinate fiind folosite în scop personal.

S-a mai arătat că în cauză sunt incidente și nu s-a acordat prevalență principiilor certitudinii impunerii, ce decurge din principiul legalității și al securității juridice, ceea ce obligă autoritatea competentă de a se asigura că legislația este suficient de clară și previzibilă pentru subiectele de drept.

În finalul cererii de revizuire, fără precizări sau motivări suplimentare, revizuenții au solicitat suspendarea judecării prezentei cereri de revizuire, până la tranșarea de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene a întrebărilor preliminare adresate de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/117/2011*.

Revizuenții nu și-au motivat cererea de suspendare, după cum nu au indicat nici temeiul de drept al unei astfel de solicitări.

2.2. Întâmpinarea intimatei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca

Intimata DGRFP Cluj-Napoca a formulat întâmpinare la cererea de revizuire, invocând în principal tardivitatea acesteia, în sensul că nu se poate susține că o atare cale de atac poate fi oricând promovată, prevederile legii contenciosului administrativ completându-se cu Codul de procedură civilă ale cărui norme legale, în această materie, devin incidente și ca atare aplicabile și în ceea ce privește termenul de exercitare.

Cu privire la fondul cererii s-a solicitat respingerea revizuirii, arătându-se că decizia atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii interne dar și a normelor dreptului uniunii europene.

2.3. Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii

Examinând cu prioritate regularitatea exercitării căii de atac exercitate, respectiv a excepției de tardivitate invocată în cauză de autoritatea intimată, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și va respinge cererea de revizuire de față ca tardiv formulată, în considerarea celor în continuare arătate.

Potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 "constituie motiv de revizuire care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României. Cererea de revizuire se introduce în termen de 15 zile de la comunicare, care se face în termen de 15 zile de la pronunțare, la cererea temeinic motivată a părții (...)". Textul a fost declarat neconstituțional în ceea ce privește termenul de declarare a revizuirii prin Decizia nr. 1609/2010 a Curții Constituționale astfel cum au arătat și revizuenții.

Conform art. 147 alin. (1) din Constituție, "Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept", astfel încât, urmare a lipsei de reglementare în termenul stabilit, textul declarat neconstituțional nu mai produce efecte juridice.

Contrar celor susținute de revizuenți și în acord cu practica sa în această materie, Înalta Curte arată că nu se poate face abstracție că în cauză este supusă examinării o hotărâre irevocabilă, definitivă în accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului, și prin aceasta se pune în discuție chiar principiul securității raporturilor juridice. Acest principiu se opune printre altele, chiar în condițiile lipsei de reglementare din partea legiuitorului național, lăsării în suspensie a dreptului judecat printr-o hotărâre definitivă, prin posibilitatea contestării acestuia sine die prin intermediul căilor extraordinare de atac, fiind astfel încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 21 din Constituția României.

Dreptul comun pentru cererea de revizuire reglementat de art. 21 din Legea nr. 554/2004 îl constituie prin urmare, față de cele sus arătate, art. 322 și următoarele C. proc. civ., care se aplică în mod corespunzător.

În lipsa intervenției legiuitorului spre reglementarea termenului de revizuire pentru cazul arătat și spre respectarea principiului securității raporturilor juridice, în practica Înaltei Curți s-a decis că revizuirea întemeiată pe acest motiv poate fi exercitată în termenul de drept comun de o lună, care curge de la data când partea a luat cunoștință pe orice cale, de hotărârea supusă revizuirii (soluție de principiu adoptată de judecătorii Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 7 februarie 2011.

Independent de împrejurarea că revizuenții nu au indicat și nici demonstrat în cererea lor data la care au luat cunoștință în mod efectiv de conținutul Deciziei nr. 5439 din 19 decembrie 2012, înregistrarea cererii de revizuire la data de 28 mai 2014, respectiv la un interval de peste un an și 5 luni de la data pronunțării deciziei atacate, atrage în mod evident tardivitatea formulării cererii, din perspectiva raționamentului înfățișat și a textelor de procedură a căror incidență a fost determinată.

Înalta Curte afirmă că și în ipoteza în care s-ar considera că în astfel de cauze, în contextul deciziilor Curții Constituționale deja evocate, este aplicabil termenul de revizuire cel mai favorabil și pentru motivul de revizuire cel mai asemănător reglementat de Codul de procedură civilă, considerându-se astfel că revizuirea întemeiată pe motivul prevăzut de art. 21 din Legea nr. 554/2004 poate fi exercitată în termenul de 3 luni prevăzut de art. 324 alin. (3) C. proc. civ., ce ar începe să curgă de la data publicării deciziei interpretative a Curții de Justiție a Uniunii Europene, astfel cum au decis alte instanțe (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1966 din 21 iunie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia), prezenta cerere de revizuire apare ca fiind tardiv formulată.

Și aceasta întrucât, față de obiectul cererii, raportarea nu s-ar putea face decât la Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 7 noiembrie 2013 pronunțată în cauzele conexe C-149 din 12 și C-250 din 12 (Tulică și Plavoșin) dată fiind problematica în discuție, a modului de calcul al TVA, penalităților și majorărilor de întârziere, postată începând cu aceeași dată pe site-ul eur-lex.europe.eu.

Așadar, chiar în ipoteza în care s-ar accepta raționamentul sus arătat, privind termenul de revizuire cel mai favorabil în raport de data 7 noiembrie 2013, introducerea cererii de revizuire la 28 mai 2014 apare ca fiind în mod evident tardiv formulată.

Conchizând, pentru toate argumentele înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 21 coroborat cu art. 324 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire de față, ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. B. și împotriva Deciziei nr. 5439 din 19 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 iunie 2015.

Procesat de GGC - NN